Un motiv în plus să dormi bine

Creierul folosește un sfert din proviziile de energie ale corpului, dar reprezintă aproximativ 2% din masa acestuia. Așadar cum primește acest organ și, poate și mai important, cum scapă de nutrienții vitali? Noi cercetări arată că are de-a face cu somnul.

Somnul.

Ne petrecem o treime din viață
făcând asta,

dar înțelege cineva cu adevărat
despre ce e vorba?

Acum două mii de ani, Galen,

unul dintre cei mai proeminenți
cercetători ai antichității,

a spus că atunci când suntem treji

forța motorie a creierului,
combustibilul său,

ar curge către celelalte
părți ale corpului,

animându-le și lăsând creierul sterp;

și credea că atunci când dormim

toată această umezeală care umplea corpul

ar năvăli înapoi,

rehidratând creierul

și înviorând mintea.

Sună total ridicol azi,

dar Galen încerca să explice

ceva despre somn

de care ne lovim în fiecare zi.

Știm cu toții din proprie experiență

că atunci când dormim,
ni se limpezește mintea,

și când nu dormim,

mintea devine tulbure.

Chiar dacă știm mai multe despre somn acum

decât pe vremea lui Galen,

încă nu am înțeles de ce somnul,

din toate activitățile noastre,

are această incredibilă
funcție restaurativă pentru minte.

Azi vreau să vă spun
despre unele cercetări recente

care ar putea aduce răspunsuri noi
acestei întrebări.

Am aflat că somnul poate fi

un fel de soluție de design elegantă

pentru nevoile de bază ale creierului,

un mod unic prin care creierul

respectă cerințele dure și marjele înguste

care-l deosebește de celelalte
organe din corp.

Aproape toată biologia observată

poate fi concepută ca o serie de probleme

și soluțiile lor potrivite,

iar prima problemă pe care fiecare
organ trebuie s-o rezolve

e furnizarea continuă de nutrienți

pentru alimentarea
tuturor celulelor din corp.

În creier, asta e critic.

Activitatea sa electrică intensă folosește

un sfert din proviziile
de energie ale corpului,

chiar dacă creierul reprezintă

doar 2% din masa totală.

Așadar sistemul circulator

rezolvă problema furnizării de nutrienți

trimițând vase de sânge cu nutrienți

și oxigen în toate colțurile corpului.

Le puteți vedea în acest clip:

Aici vizualizămăm vasele de sânge

din creierul unui șoarece viu.

Vasele de sânge compun o rețea complexă

care umple întregul volum al creierului.

Pornesc de la suprafața creierului,

apoi coboară în interiorul țesutului,

se răspândesc și furnizează nutrienți

și oxigen către fiecare celulă din creier.

Așa cum fiecare celulă are nevoie

de nutrienți s-o alimenteze,

fiecare celulă produce deșeuri
ca produs secundar,

iar eliminarea deșeurilor
e a doua problemă de bază

pe care fiecare organ trebuie
s-o rezolve.

Această diagramă prezintă
sistemul limfatic,

ce a evoluat să facă față acestei nevoi.

E o a doua rețea paralelă de vase

ce se extinde prin corp.

Ia proteine și alte deșeuri

din spațiile dintre celule,

le colectează și apoi le descarcă
în sânge

ca să poată fi eliminate.

Dacă priviți atent diagrama,

veți vedea ceva ce nu are multă logică.

Dacă am mări imaginea capului acestui om

un lucru pe care l-ați vedea

e că nu există vase limfatice în creier.

Dar asta nu prea are sens, nu?

Creierul este un organ foarte activ

ce produce deșeuri într-o măsură
direct proporțională

ce trebuie eliminate eficient.

Și totuși nu are vase limfatice,

înseamnă că abordarea din restul corpului

în eliminarea deșeurilor

nu va funcționa în creier.

Cum rezolvă atunci creierul

problema eliminării deșeurilor?

Ei bine, cu această întrebare
aparent banală

apare grupul nostru prima dată în poveste,

și ce am descoperit

afundându-ne în creier,

printre neuroni și vase de sânge,

a fost că soluția creierului

la problema eliminării deșeurilor,

a fost total neașteptată.

E ingenioasă,

dar de asemenea frumoasă.

Să vă spun ce am aflat.

Creierul e imersat într-un volum
de lichid curat și clar,

numit lichid cefalorahidian.

Noi îl numim LCR.

LCR umple spațiul ce înconjoară creierul,

iar deșeurile din creier

își croiesc drum către LCR

care e vărsat împreună
cu deșeurile, în sânge.

Astfel seamănă mult
cu sistemul limfatic, nu?

Dar ce-i interesant
e că lichidul și deșeurile din creier,

nu pătrund aleatoriu

către acest fluid LCR.

În schimb, există o rețea specializată

ce organizează și facilitează procesul.

Vedeți asta în clipurile următoare.

Aici vizualizăm din nou creierul
unui șoarece viu.

Cadrul din stânga prezintă

ce se întâmplă la suprafața creierului,

iar cadrul din dreapta prezintă
ce se întâmplă

sub suprafața creierului,
în țesutul însuși.

Am marcat vasele de sânge cu roșu,

iar LCR ce înconjoară creierul

va fi verde.

Ceea ce a ne-a surprins

a fost că lichidul din afara creierului,

nu a rămas afară.

În schimb, LCR a fost pompat înapoi,

în și prin creier,

de-a lungul extremităților
vaselor de sânge

și trimis jos în creier

de-a lungul extremităților vaselor,

ajută la eliminarea,

la curățirea deșeurilor din spațiile

dintre celulele creierului.

Dacă vă gândiți,

folosirea extremităților vaselor
de sânge în acest fel

e o soluție de design ingenioasă,

pentru că creierul e închis

într-un craniu rigid

și e ticsit de celule,

deci nu există spațiu remanent

pentru un al doilea set de vase
precum sistemul limfatic.

Totuși vasele de sânge
se extind de la suprafața creierului

în jos, să ajungă la fiecare
celulă din creier.

Înseamnă că lichidul existent

în exteriorul acestor vase

are acces la întregul volum al creierului,

și e un mod ingenios

de a dubla rolul unui set de vase,
vasele de sânge,

pentru a prelua funcția

celui de-al doilea set de vase,
vasele limfatice,

ca să nu fie nevoie de ele.

Ce e uimitor e că niciun alt organ

nu ia această abordare

în eliminarea deșeurilor dintre celule.

E o soluție unică creierului.

Dar cea mai surprinzătoare descoperire

a fost că toate astea,

tot ce v-am povestit

cu fluidul inundând prin creier,

se întâmplă doar în creierul adormit.

Aici, în clipul din stânga

vedem cât din LCR circulă

prin creierul unui șoarece treaz.

Aproape deloc.

Dar în același animal,

dacă așteptăm puțin până când adoarme,

vedem că fluidul LCR

năvălește prin creier,

și am descoperit că în același timp

când creierul adoarme,

celulele sale par să se micșoreze,

deschizând spații între ele,

lăsând fluidul să străbată

și deșeurile să fie eliminate.

Se pare că Galen a fost

pe drumul cel bun când a scris

despre lichidul ce trece prin creier

când adormim.

Cercetarea noastră,
2.000 de ani mai târziu,

arată că atunci când creierul e treaz

și e extrem de ocupat,

amână eliminarea deșeurilor

dintre celulele pe mai târziu,

iar apoi, când adoarme

și nu e atât de ocupat,

trece într-un de mod de curățire

și elimină deșeurile dintre celule,

deșeurile acumulate de-a lungul zilei.

E ca și cum voi sau eu,

ne amânăm treburile casnice
din timpul săptămânii,

când nu avem timp de ele,

iar apoi recuperăm toată curățenia

când vine weekendul.

V-am povestit multe
despre eliminarea deșeurilor,

dar n-am specificat tipurile de deșeuri

pe care creierul trebuie să le elimine

când doarme pentru a rămâne sănătos.

Deșeurile pe care studiile

s-au axat cel mai mult sunt
beta-amiloidele,

o proteină produsă continuu în creier.

Creierul meu o produce chiar acum,

la fel și al vostru.

Dar la pacienții cu Alzheimer,

beta-amiloidele se acumulează
și formează agregate

în spațiile dintre celulele creierului,

în loc să fie eliminate cum ar trebui.

Această acumulare a beta-amiloidelor

se crede că reprezintă un pas-cheie

în evoluția acestei boli teribile.

Am măsurat cât de repede
sunt eliminate beta-amiloidele

din creier când e treaz

față de când doarme,

și am aflat că într-adevăr,

eliminarea beta-amiloidelor

e mult mai rapidă în creierele adormite.

Dacă somnul, așadar,

face parte din soluția creierului

în eliminarea deșeurilor,

asta ar putea schimba total ce gândim

despre relația dintre somn,

beta-amiloide și Alzheimer.

O serie de studii recente

arată că printre pacienții

care nu au dezvoltat încă Alzheimer,

înrăutățirea calității și duratei somnului

sunt asociate cu o cantitate mai mare

de beta-amiloide acumulate în creier.

Deși e important de precizat

că aceste studii nu demonstrează

că lipsa de somn sau calitatea sa slabă

cauzează Alzheimer,

ele sugerează că incapacitatea creierului

de a se menține curat,

eliminând deșeuri ca beta-amiloidele

ar putea contribui la dezvoltarea

bolilor precum Alzheimer.

Așadar, aceste cercetări arată
faptul important

pe care toți îl știați despre somn,

pe care chiar Galen l-a înțeles,

că reîmprospătează și limpezește mintea,

ar putea fi o parte importantă
din ceea ce reprezintă somnul.

Vedeți, mergem la culcare în fiecare seară,

dar creierele nu se odihnesc niciodată.

Pe când corpul nostru e nemișcat,

iar mintea e undeva în lumea viselor,

mașinăria elegantă a creierului

muncește din greu curățând și întreținând

acest mecanism incredibil de complex.

Ca și curățenia din casă

e o slujbă murdară și ingrată,

dar e și foarte importantă.

În casă, dacă nu mai curățați bucătăria

o lună,

casa va deveni de nelocuit

foarte repede.

Dar în creier, consecințele
rămânerii în urmă

ar putea fi mult mai mari

decât rușinea unor mese murdare,

deoarece când vine vorba
de curățirea creierului

însăși sănătatea și funcționalitatea

minții și corpului sunt miza,

de aceea înțelegerea acestor funcții

elementare de menaj ale creierului acum

poate fi critică în a preveni și trata

bolile minții în viitor.

Mulțumesc.

(Aplauze)