Secretul pentru a deveni puternic la nivel mental I Amy Morin I TEDxOcala

Cu toții avem abilitatea de a ne construi puterea mintală, dar majoritatea oamenilor nu știu cum.
Petrecem mult timp vorbind despre puterea fizică și sănătatea fizică, însă mult mai puțin timp despre puterea mintală și sănătatea mintală.
Putem alege să facem exerciții care să ne ajute să învățăm să ne reglăm gândurile, să ne gestionăm emoțiile și să avem un comportament productiv, în ciuda cirumstanțelor - cei trei factori principali ai sănătății mintale. Indiferent de scopurile tale, a-ți construi sănătatea mintală este cheia pentru a ajunge la realizarea potențialului tău maxim.

Amy Morin este psihoterapeut și asistent social clinic licențiat. Din anul 2002 consiliază copii, adolescenți și adulți. Lucrează, de asemenea, și ca profesor adjunct de psihologie.

Acest discurs a avut loc la un eveniment TEDx, produs independent de conferințele TED.

Am o prietenă pe Facebook
a cărei viață pare perfectă.

Locuiește într-o casă splendidă

și are o carieră plină de satisfacții.

Împreună cu familia ei,

merge în weekend-uri
în tot felul de excursii aventuroase

și jur că trebuie să ia

un fotograf profesionist cu ei,

(Râsete)

deoarece nu contează
unde merg și ce fac,

arată cu toții grozav.

Și ea postează mereu
despre cât de binecuvântată este

și cât de recunoscătoare
este pentru viața pe care o are.

Și am sentimentul
că nu spune aceste lucruri doar așa,

de dragul facebook-ului,
ci chiar le simte.

Câți dintre voi aveți un prieten
de genul ăsta?

Și câți dintre voi

nu o prea simpatizează uneori
pe această persoană?

(Râsete)

Cu toții o facem, nu-i așa?

Este greu să nu o faci.

Dar acest fel de a gândi
ne costă scump.

Despre asta aș vrea să vă vorbesc azi:

despre ce ne costă
obiceiurile noastre negative.

Poate că ți-ai verificat newsfeed-ul
de pe facebook

și ți-ai spus:
„Și ce dacă îmi dau ochii peste cap?

Sunt doar cinci secunde din timpul meu.

Cum ar putea să îmi facă rău?

Ei bine, cercetătorii au aflat

că a-ți invidia prietenii pe Facebook

duce de fapt la depresie.

Este doar una din capcanele
pe care mintea noastră ne-o întinde.

Te-ai plâns vreodată despre șeful tău?

Sau te-ai uitat la viețile
prietenilor tăi și te-ai gândit:

„De ce au mereu acest noroc?"

Nu te poți abține să nu gândești așa, nu?

Acest mod de a gândi pare
nesemnificativ în acel moment.

De fapt, te poate face
chiar să te simți mai bine pe moment.

Dar acest mod de gândire
îți consumă puterea mintală.

Sunt trei feluri de credințe distructive,

care ne fac mai puțin eficienți

și ne răpesc puterea mintală.

Primele, sunt credințele nesănătoase
despre noi înșine.

Avem tendința de a ne autocompătimi.

În timp ce e ok să fii trist
atunci când ceva rău se întâmplă,

mila de sine merge dincolo de asta.

Apare atunci când începi
să-ți exagerezi ghinionul.

Când gândești lucruri precum:

„De ce trebuie
să mi se întâmple mereu mie?",

„Nu ar trebui să mă confrunt cu asta."

Acest fel de a gândi te ține blocat,

te ține concentrat pe problemă,

te ține departe de a găsi o soluție.

Și chiar și atunci când
nu poți veni cu o soluție,

te poți strădui să-ți faci propria viață
sau a celorlalți mai bună.

Dar nu poți face asta
când ești ocupat plângându-ți de milă.

Al doilea tip de credințe distructive
care ne trag înapoi

sunt credințele nesănătoase
despre ceilalți.

Credem că ceilalți oameni ne pot controla

și renunțăm la puterea noastră.

Dar ca adulți care trăim
într-o țară liberă,

sunt foarte puține lucruri în viață
pe care suntem obligați să le facem.

Așa că atunci când spui:
„Trebuie să lucrez până târziu",

renunți la puterea ta.

Da, poate că vor fi consecințe
dacă nu lucrezi până târziu,

dar și asta e tot o alegere.

Sau când spui:
„Soacra mea mă înnebunește!",

renunți la puterea ta.

Poate că nu este cea mai drăguță
persoană de pe pământ,

dar depinde de tine cum îi răspunzi,

deoarece tu deții controlul.

Al treilea tip de credințe nesănătoase
care ne țin pe loc,

sunt credințele nesănătoase despre lume.

Tindem să credem că
lumea ne datorează ceva.

Gândim că: „Dacă depun atâta efort,

atunci merit să am succes."

Dar dacă te aștepți
ca succesul să-ți cadă în brațe

ca un fel de răsplată cosmică,

vei ajunge doar la dezamăgire.

Știu că e greu să renunți
la obișnuințele mintale negative.

Este greu să scapi
de acele credințe nesănătoase

pe care le cărăm cu noi de atâta vreme.

Dar nu îți poți permite
să nu renunți la ele.

Deoarece mai devreme sau mai târziu,
vei ajunge într-un moment

în care vei avea nevoie de toată puterea
mintală pe care o poți genera.

Când aveam 23 de ani,

am crezut că traiectoria vieții mele
e clar definită.

Mi-am terminat masterul,

am obținut primul post ca terapeut,

m-am căsătorit...

și chiar mi-am cumpărat o casă.

Și mă gândeam: „O să fie minunat!"

„Sunt în plin avânt
pe trambulina succesului."

Ce ar putea merge rău?

Totul s-a schimbat într-o zi,

când am primit un telefon de la sora mea.

Mi-a spus ca mama noastră
a fost găsită inconștientă

și a fost dusă la spital.

Am sărit în mașină cu soțul meu,
Lincoln, grăbindu-ne către spital;

nu ne puteam imagina
ce putuse fi în neregulă.

Mama mea avea doar 51 de ani.

Nu avea niciun istoric de probleme
de sănătate, de niciun fel.

Când am ajuns la spital,

doctorii ne-au explicat că a avut
un anevrism cerebral

și în 24 de ore, mama mea,

care obișnuia să ne trezească
dimineața spunând:

„Este o zi minunată de trăit!",

plecase dintre noi.

Această veste m-a devastat.

Mama mea și cu mine
fusesem foarte apropiate.

Ca terapeut, cunoșteam
la nivel intelectual fazele doliului.

Dar teoria e una, practica e alta.

A durat mult timp până când am simțit
că mă vindec cu adevărat.

La cea de-a treia comemorare
a morții mamei mele,

niște prieteni au sunat

și m-au invitat pe mine și pe Lincoln
la un joc de baschet.

Coincidenţa face
că se juca în același loc

unde am văzut-o ultima dată pe mama mea,

în noaptea de dinainte de a se stinge.

Nu mă mai dusesem acolo de atunci.

Nici măcar nu eram sigură
că vreau să mă duc iar acolo.

Dar am vorbit cu Lincoln despre asta
și într-un final am spus:

„Poate că ar fi un mod potrivit
de a onora amintirea ei."

Așa că am mers

și chiar ne-am simțit foarte bine
cu prietenii noștri.

Pe drumul spre casă în acea noapte,

am vorbit despre cât de minunat era

să putem să ne reîntoarcem
într-un final în acel loc

și să ne amintim zâmbind
de mama mea,

fără a ne lăsa copleșiți
de acele sentimente de tristețe.

Dar la scurt timp după ce am ajuns acasă,
Lincoln a spus că nu se simte bine.

Câteva minute mai târziu,
s-a prăbușit.

A trebuit să sun la salvare.

M-am întâlnit cu famila lui la urgențe.

Am așteptat un timp
care a părut o veșnicie,

până când, în cele din urmă,
a venit un doctor.

Dar în loc să ne ducă
să îl vedem pe Lincoln,

ne-a dus într-o cameră separată,

ne-a rugat să luăm loc

și ne-a explicat că Lincoln,

care a fost cea mai aventuroasă persoană
pe care am întâlnit-o vreodată,

s-a dus.

Nu am știut atunci,
dar avusese un atac de cord.

Avea doar 26 de ani.

Nu avea un istoric de probleme cardiace.

Așa că m-am trezit văduvă la 26 de ani

și fără mama mea.

Mă gândeam:
„Cum o să trec prin asta?"

Și să descriu asta doar ca pe o
perioadă dureroasă a vieții mele,

ar fi prea puțin.

Și în acea perioadă am realizat

că atunci când treci cu adevărat
prin momente grele,

obiceiurile bune nu sunt suficiente.

E nevoie doar de unul
sau două mici obiceiuri

care să te tragă înapoi.

Am lucrat cât de intens am putut,

nu doar pentru a crea
obiceiuri bune în viața mea,

dar și pentru a scăpa de
micile obiceiuri negative,

nu contează cât de mici păreau.

După toate astea,

mi-am păstrat speranța că într-o zi,
viața ar putea fi mai bună.

Și într-un final, chiar s-a întâmplat.

Câțiva ani mai târziu,
l-am întâlnit pe Steve.

Și ne-am îndrăgostit.

Și m-am recăsătorit.

Am vândut casa
în care am locuit cu Lincoln

și ne-am luat o casă nouă,
într-o zonă nouă

și mi-am luat o nouă slujbă.

Dar aproape la fel de repede
cât am oftat de ușurare

privind noul început
pe care îl aveam,

am aflat că tatăl lui Steve
avea cancer în fază terminală.

Și am început să mă gândesc:

„De ce aceste lucruri
trebuie să se tot întâmple?"

„De ce trebuie să îi pierd
mereu pe cei dragi?"

„Nu este drept!"

Dacă am învățat ceva,

a fost că acel mod de gândire
m-ar trage înapoi.

Știam că voi avea nevoie

de cât de multă putere mintală
puteam strânge,

pentru a trece printr-o altă pierdere.

Așa că m-am așezat și am scris o listă

cu toate lucrurile pe care
oamenii puternici mintal nu le fac.

Și am recitit acea listă.

Îmi reamintea de toate
acele obiceiuri negative

pe care le-am avut într-o vreme sau alta,
care m-au ținut blocată.

Și am continuat să citesc
acea listă încontinuu

și am avut într-adevăr nevoie de ea,

deoarece în decursul câtorva
săptămâni de când o scrisesem,

tatăl lui Steve murise.

Călătoria mea m-a învățat că secretul
pentru a fi puternic mintal

e că trebuie să renunți
la obiceiurile mintale rele.

Puterea mintală se aseamănă mult
cu puterea fizică.

Dacă vrei să fii puternic fizic,

trebuie să mergi la sală
și să ridici greutăți.

Dar dacă vrei cu adevărat
să vezi rezultate,

trebuie să renunți
și la mâncarea nesănătoasă.

Cu puterea mintală e la fel.

Dacă vrei să fii puternic mintal,

ai nevoie de obiceiuri bune,
precum practicarea recunoștinței.

Dar trebuie și să renunți
la obiceiurile rele,

precum a avea resentimente
față de succesul cuiva.

Nu contează cât de des se întâmplă,

te va trage înapoi.

Deci, cum îți antrenezi creierul
să gândească diferit?

Cum renunți
la acele obiceiuri mintale rele,

pe care le-ai cărat cu tine?

Începe prin a înlătura acele credințe
nesănătoase despre care am vorbit,

cu unele mai sănătoase.

De exemplu, credințele nesănătoase
despre noi înșine,

majoritatea apar deoarece nu ne simțim
confortabil cu emoțiile noastre.

Să te simți trist, rănit,
mânios sau speriat

este inconfortabil.

Așa că ne străduim intens
să evităm acest disconfort.

Încercăm să evadăm,

făcând lucruri ca a ne plânge de milă.

Și deși asta e o distragere temporară,

doar prelungește durerea.

Singurul fel de a trece prin
aceste emoții inconfortabile,

singurul fel de a te descurca cu ele,
este să treci prin ele.

Să te lași să te simți trist
și apoi să mergi mai departe.

Să câștigi încredere în abilitatea ta

de a naviga prin acel disconfort.

Credințele nesănătoase
despre ceilalți apar

deoarece ne comparăm cu alți oameni.

Credem că ei sunt fie deasupra,
fie dedesubtul nostru

sau credem că ei pot
să controleze cum simțim

sau că noi putem controla
cum se comportă ei

sau îi blamăm pentru că ne trag înapoi.

Dar în realitate,
propriile noastre alegeri fac asta.

Trebuie să accepți că ești stăpânul
propriei tale persoane

și că alți oameni
sunt separați de tine.

Singura persoană
cu care ar trebui să te compari

este persoana care ai fost ieri.

Credințele nesănătoase despre lume

apar deoarece, adânc în interiorul nostru,
vrem ca lumea să fie dreaptă.

Vrem să credem că dacă
facem suficiente fapte bune,

ni se vor întâmpla
suficiente lucruri bune.

Sau dacă am trecut
prin destule momente rele,

vom primi un fel de recompensă.

Dar, într-un final, trebuie să accepți
că viața nu e dreaptă.

Și acest lucru poate fi eliberator.

Da, asta înseamnă ca nu vei fi neapărat
recompensat pentru bunătate,

dar mai înseamnă
și că nu contează cât de mult ai suferit,

nu ești condamnat să suferi pe veci.

Lumea nu funcționează așa.

Lumea ta este cea pe care tu o creezi.

Dar, bineînțeles, înainte ca tu
să-ți poți schimba lumea,

trebuie să crezi că poți să o schimbi.

Am lucrat cândva cu un bărbat
care fusese diabetic ani de zile.

Medicul său l-a trimis la terapie

deoarece avea câteva
obiceiuri mintale rele,

care începuseră să îi afecteze
sănătatea fizică.

Mama sa murise din cauza complicațiilor
diabetului la o vârstă tânără,

așa că el credea că este condamnat

și renunțase să încerce
să își regleze glicemia.

De fapt, glicemia sa devenise în
ultimul timp atât de ridicată,

încât începuse să îi afecteze vederea.

Și i-a fost luat permisul de conducere.

Iar lumea sa se micșora.

Când a ajuns în cabinetul meu, era clar:

știa toate lucrurile
pe care ar putea să le facă

pentru a-și regla glicemia,

însă el nu considera că merită efortul.

Dar, în cele din urmă, a fost de acord
să facă o singură mică schimbare.

A spus: „Renunț la obiceiul de a-mi bea
cei doi litri de Pepsi

și voi trece pe Pepsi dietetic."

Și aproape că nu îi venea să creadă
cât de repede au apărut îmbunătățirile.

Și chiar dacă venea în fiecare săptămână

să-mi amintească cât de oribil
era gustul de Pepsi dietetic,

s-a ținut de asta.

Și odată ce a început să vadă
mici îmbunătățiri și-a spus:

„Ei bine, poate aș putea
să fiu atent și la alte obiceiuri."

A spus: „Aș putea să înlocuiesc
bolul meu de înghețată din fiecare seară

cu o gustare cu mai puțin zahăr."

Într-o zi, a fost cu câțiva prieteni
într-un magazin second hand

și a găsit acea bicicletă
medicinală veche.

A cumpărat-o pentru câțiva bănuți,

a adus-o acasă și a plasat-o
în fața televizorului.

Și a început să pedaleze

în timp ce urmărea câteva emisiuni
preferate în fiecare seară.

Și nu numai că a pierdut din greutate,

dar într-o zi, a observat
că poate vedea la televizor

puțin mai clar decât înainte.

Și brusc i-a trecut prin minte

că poate deteriorarea vederii sale
nu era permanentă.

Așa că și-a fixat un nou scop:

să își reobțină permisul de conducere.

Și din acea zi a luat avânt.

La finele terapiei, venea
în fiecare săptămână

spunând: „Ok, ce vom face săptămâna asta?"

Deoarece într-un final începuse
să creadă că își poate schimba lumea

și că avea puterea mintală să o facă

și că putea renunța
la obiceiurile sale distructive.

Și totul a început cu un pas mic.

Așa că vă invit să vă gândiți

ce obiceiuri mintale vă trag înapoi?

Ce credințe nesănătoase

vă împiedică să fiți atât de puternici
mental cum ați putea fi?

Și ce pas mic ați putea face azi?

Chiar aici, chiar acum.

Mulțumesc!

(Aplauze)