Cum te ajută bara de progres să nu-ți pierzi mințile

Bara de progres face ca așteptarea să fie mult mai palpitantă... atenuând frica noastră de moarte.
Jurnalistul Daniel Engber a studiat cum a pătruns aceasta în viața noastră.

Câți oameni se plictisesc la birou,

câte ore pe zi

și câte zile pe săptămână
și câte săptămâni pe an

pentru câți ani din viață?

[Lucruri mici. Idei mari.]

[Daniel Engber despre bara de progres]

Bara de progres este doar
un indicator al calculatorului

că ceva se întâmplă în interiorul lui.

Bara clasică, folosită
de ani de zile, este cea orizontală.

Cu mult înainte de apariția
calculatoarelor,

oamenii completau în registre
o bară orizontală de la stânga la dreapta

pentru a arăta cât de mult a fost
realizată o sarcină într-o fabrică.

Același lucru se transpune pe ecran.

În anii '70 s-a întâmplat ceva

care este menționat
sub numele de „criza software-ului",

când, dintr-o dată,
calculatoarele deveniseră mai complicate,

mai rapide decât s-ar fi așteptat oricine

din perspectiva designului.

Oamenii foloseau indicatorii de procentaj
în diferite feluri.

Putea să fie un cronometru
cu numărătoare inversă,

sau o înșiruire de asteriscuri

care umpleau ecranul
de la stânga la dreapta.

Însă nimeni nu făcuse
o analiză sistematică a acestora

și să tragă concluzia:

Cum afectează, de fapt,
experiența utilizatorului

din fața calculatorului?

Un absolvent pe nume Brad Myers

a decis în 1985 să studieze acest lucru.

El și-a dat seama că nu contează, de fapt,

dacă indicatorul de procentaj indica
cu exactitate procentul realizat.

Ce conta era că el exista în primul rând.

Oamenii se simțeau mai bine
doar văzând că este acolo,

iar acesta a fost lucrul
cel mai surprinzător.

Avea toate aceste idei
despre utilitatea barei de progres.

Ar putea să-i facă pe oameni
să se relaxeze.

Sau să le permită să plece
de lângă calculator

și să facă altceva în acest timp.

S-ar fi uitat și ar fi zis:
„Bara de progres e la jumătate.

A durat 5 minute.

Așa că acum am exact 5 minute
să trimit acest fax"

sau orice făceau oamenii în 1985.

Amândouă presupunerile sunt greșite.

Pentru că atunci când vezi
bara de progres,

îți captează atenția
ca într-un fascicul de lumină

și transformă experiența așteptării

într-o poveste interesantă
ce se desfășoară chiar în fața ta:

într-un fel, tot timpul
pe care l-ai petrecut așteptând nervos

să facă ceva calculatorul,

se poate redefini ca:

„Se încarcă! Oh!
Se întâmplă lucruri minunate!"

[Se încarcă...]

Dar odată ce ai început să te gândești
la bara de progres

ca la ceva ce reprezintă mai mult
decât atenuarea durerii de așteptare

ei bine, atunci poți să începi
să te joci un pic de-a psihologia.

Dacă ai o bară de progres
care se mișcă cu o rată constantă,

să zicem că exact așa se întâmplă
în calculator --

oamenii vor avea senzația
că procesul merge încet.

Ne plictisim.

Atunci putem să încercăm să-l îmbunătățim,

să facem să pară că se mișcă
mai repede decât în realitate,

mai repede la început,
ca o explozie de viteză.

Este palpitant, oamenii zic:
„Oh, chiar se întâmplă ceva!"

Apoi poți să te întorci
la un mod mai natural de progresie

pe parcurs.

Te gândești că oamenii se concentrează
pe trecerea timpului,

încearcă să vadă cum crește iarba,

se uită cum fierbe apa într-o oală,

iar tu vrei să faci procesul
mai puțin plictisitor,

mai puțin dureros și frustrant

decât era înainte.

Prin urmare, bara de progres îți oferă

viziunea unui început și a unui sfârșit,

în timp ce tinzi spre atingerea unui scop.

Cred că, într-un fel,
diminuează teama de moarte.

Pare exagerat?