Rob Harmon: Cum poate piaţa să ţină cursurile de apa curgând

În condiţiile în care cursurile de apă şi râurile seacă din cauza folosirii excesive, Rob Harmon a implementat un ingenios mecanism de piaţă pentru a aduce apa inapoi.Fermierii şi berarii işi descoperă sorţile îngemănate în interesanta poveste , veche de un secol, a Prickly Pear Creek.

Acesta este un râu.

Acesta este un curs de apă.

Acesta este un râu.

Asta se întâmplă în toată ţara.

Sunt zeci de mii de mile

de cursuri secate în SUA.

Pe această hartă,

suprafeţele colorate reprezintă conflictele apelor.

Probleme similare apar în est, de asemenea.

Motivele variază de la stat la stat,

dar, de cele mai multe ori, doar în detalii.

Sunt 4.000 de mile de albii secate

doar în statul Montana.

Ele ar fi putut normal să susţină peştii şi alte specii sălbatice.

Acestea sunt venele ecosistemului,

şi ele sunt adesea vene goale.

Vreau să vă spun povestea

doar a unuia din aceste cursuri de apă

pentru că e un arhetip pentru o poveste mai amplă.

Acesta este Prickly Pear Creek.

Curge printr-o zonă populată

de la East Helena la Lake Helena.

În el trăiesc peşti

incluzând păstrăvul cu gât tăiat, păstrăvul brun şi

păstrăvul curcubeu.

Aproape în fiecare an

de mai mult de o sută de ani,

așa arată în timpul verii.

Cum s-a ajuns aici?

Ei bine, a început la sfârşitul anilor 1800

când oamenii au început să se aşeze în locuri ca Montana.

Pe scurt, era multă apă

şi nu erau foarte mulţi oameni.

Dar pe masura ce tot mai mulţi oameni au apărut dorind apă,

oamenii care se stabiliseră acolo mai întâi au început să se îngrijoreze

şi in 1865, Montana a emis prima lege a apei.

Aceasta spunea că fiecare persoană de lângâ apă

poate lua din această apă.

Ciudat, o mulţime de oameni au apărut voind să participe la împărţirea apei,

şi oamenii care fuseseră acolo primii

s-au îngrijorat destul ca să-şi aducă avocaţii.

Au fost procese care stabileau precedente

în 1870 şi 1872,

ambele implicând Prickly Pear Creek

Şi în 1921,

Curtea Supremă din Montana

a stabilit într-un caz implicând Prickly Pear

că oamenii care fuseseră acolo primii

aveau drepturi senioriale asupra apei, ale primului venit.

Aceste drepturi senioriale asupra apei sunt cheia.

Problema e că acum peste tot în Vest

e aceeaşi situaţie.

Unele din aceste pâraie

au cereri pentru 50 până la 100 de ori mai multă apă

decât este efectiv în albia lor.

Şi deţinatorii drepturilor senioriale de apă,

dacă nu-şi folosesc dreptul lor de apă

riscă să şi-l piardă,

împreună cu valoarea economică care decurge din aceasta.

Deci ei nu au nici un stimulent pentru economisire.

Deci nu e vorba doar de numărul de oameni;

sistemul însuşi crează un contrastimulent pentru economisire

pentru că-ţi poţi pierde dreptul la apă dacă n-o foloseşti.

Aşa că după decenii de procese

şi 140 de ani de experienţă

încă avem acest fenomen.

E un sistem defect.

Există un contrastimulent pentru economisire.

pentru că, dacă nu-ţi foloseşti dreptul de apă,

ţi-l poţi pierde.

Sunt sigur că ştiţi cu toții, asta a creat conflicte importante

între comunităţile agricole şi cele ecologiste.

OK. Acum voi schimba direcția.

Cei mai mulţi ştiţi

că restul prezentării e gratuită

Şi unii veţi fi fericiţi să aflaţi ca implică bere.

(Râsete)

Mai e și altceva ce se întâmplă în ţară

anume, companiile încep să fie îngrijorate

de cota lor de apă.

Sunt îngrijorate de securizarea unei cote suficiente de apă,

încearcă sa fie eficiente în consumul de apă

şi sunt îngrijorate de modul în care consumul lor de apă

afectează imaginea de marcă a produsului lor.

Ei bine, e o problemă naţională,

dar o sa vă spun o altă poveste din Montana,

o poveste despre bere.

Pariez că nu ştiţi asta, dar sunt necesari 5 litri de apă

ca să fabricăm un litru de bere.

Daca includeţi toate deşeurile,

sunt necesari mai mult de 100 de litri de apă ca sa fabricăm un litru de bere.

Acum, berarii din Montana

au facut foarte multe

pentru a reduce consumul de apă

dar încă mai folosesc milioane de litri de apă.

Vreau să spun că intră multă apă în bere.

Aşa că ce pot face ei

în ce priveşte cota de apă remanentă

care poate avea efecte serioase

asupra ecosistemului?

Aceste ecosisteme sunt cu adevărat importante

pentru berarii din Montana şi pentru clienţii lor.

La urma urmei, e o corelaţie strânsă

între apă şi pescuit

Şi pentru unii, e o corelaţie strânsă

între pescuit şi bere

(Râsete)

Aşa că berarii din Montana şi clienţii lor sunt îngrijoraţi,

şi caută modalități de-a rezolva problema.

Deci cum pot ei adresa problema cotei de apă remanente?

Amintiţi-vă de Prickly Pear.

Până acum,

administrarea apei

s-a limitat la măsurarea şi reducerea consumului,

şi noi sugerăm că pasul următor

e să restaurăm.

Amintiţi-vă de Prickly Pear.

E un sistem defect.

Aveţi un contrastimulent pentru economisire,

pentru că dacă nu folosești dreptul de apă, riști să pierzi dreptul la apă

Ei bine, am decis să conectam aceste două lumi--

lumea companiilor

și cotele lor de apă

cu lumea fermierilor

și drepturile lor seniorilae asupra acestor pârâuri.

În unele state,

deţinătorii drepturilor de apă senioriale

pot lăsa apa în albii

în acelaşi timp protejând-o legal de alţii

şi menţinând dreptul lor de apă.

La urma urmei,

e dreptul lor de apă

şi dacă ei vor să-şi folosească dreptul lor de apă

să ajute peştii să crească în apă,

e dreptul lor s-o facă.

Dar nu au stimulente pentru această alternativă.

Aşa că, lucrând cu trusturile locale de apă,

am creat reglememtări să-i stimulăm.

Îi plătim să păstreze apa în râuri.

Asta se întâmplă aici.

Acest individ a facut alegerea

să-şi închidă branşamentul la apă

păstrând apa în sistem.

El nu-şi pierde dreptul de apă

doar alege să aplice acest drept

sau o parte a acestuia,

cursului de apă, în loc de a-l aplica pământului.

Pentru că e deţinătorul dreptului seniorial de apă,

el poate proteja apa de alţi utilizatori de pe cursul de apă.

OK?

E plătit să păstreze apa în albie.

Acest tip masoară apa

pe care o lasă în vad.

Apoi, luăm apa măsurată

o împărţim în incremente de mii de galoane.

Fiecare increment primeşte un numar de serie şi un certificat,

apoi berarii şi ceilalţi

cumpără aceste certificate

ca un mod de a returna apa

în aceste ecosisteme degradate.

Berarii plătesc

pentru a reface apa din cursurile de apă.

Asigură un mod simplu,

ieftin și măsurabil

de-a returna apa în aceste ecosisteme degradate,

oferind fermierilor o opțiune economică

şi afacerilor îngrijorate de cota lor de apă

un mod facil de-a adresa toate astea.

După 140 de ani de conflicte

şi 100 de ani de albii secate,

o situaţie pe care procesele şi reglementările

n-au rezolvat-o,

oferim o soluţie de piaţă,

-- cumpărători și vânzători doritori --

care nu necesită procese.

E vorba de-a oferi

oamenilor îngrijoraţi de cota lor de apă

o oportunitate reală

de-a folosi apa acolo unde e cu adevărat necesară

în aceste ecosisteme degradate,

și în acelaşi timp

asigurând fermierilor

o alternativă economică

de-a folosi apa.

Aceste tranzacţii creează aliaţi, nu duşmani.

Ele conectează oameni, nu divid.

Furnizează suport economic pentru comunităţile rurale.

Şi cel mai important, funcţionează.

Am returnat mai mult de 4 miliarde galoane de apă

în ecosistemele degradate.

Am pus în legatură deţinătorii de drepuri de apă senioriale

cu berarii din Montana

cu hotelurile şi companiile de ceai din Oregon,

cu companiile de înaltă tehnologie care folosesc multa apă în sud-vest

Şi când facem aceste conexiuni,

obținem

transformarea pe care o vedeți.

Mulţumesc foarte mult.

(Aplauze)