Sistemul OKCupid: Matematica dating-ului online - Christian Rudder

Vizualizați întreaga lecție: http://ed.ted.com/lessons/inside-okcupid-the-math-of-online-dating-christian-rudder

Când doi oameni se alătură unui site de dating, aceștia sunt „combinați” în funcție de interese și de felul în care răspund la anumite întrebări personale. Dar cum calculează site-ul probabilitatea reușitei într-o relație? Christian Rudder, unul dintre fondatorii cunoscutului site OKCupid, oferă câteva detalii asupra algoritmului din spatele atracției.

Lecție creată de Christian Rudder, animație creată de TED-Ed.

Bună, mă numesc Christian Rudder,

și am fost unul dintre
fondatorii OK Cupid.

E printre cele mai mari
site-uri de dating din SUA.

Ca mai toți de la site,
am terminat matematica

și cum deja știți,

suntem faimoși pentru viziunea
analitică asupra iubirii.

Îl numim algoritmul potrivirii.
Algoritmul Ok Cupid

ne ajută să aflăm dacă doi oameni
ar putea ieși la o întâlnire.

Întreaga noastră afacere se bazează pe el.

„Algoritm" e un termen pretențios,

iar oamenii îl folosesc
ca pe ceva important,

însă, de fapt, un algoritm e doar o cale
sistematică de a rezolva o problemă.

Nu are de ce să fie pretențios.

În această lecție voi explica

cum am creat și cum folosim
acest algoritm special.

Care e importanța algoritmilor?

De ce există de fapt?

Rețineți una dintre frazele
folosite anterior:

sunt căi sistematice
spre rezolvarea unei probleme,

și, după cum știți,

calculatoarele excelează
la astfel de procese.

Un computer fără algoritm e practic
un teanc de hârtii costisitor.

Și cum aceasta sunt esențiale
vieții de zi cu zi,

algoritmii sunt pretutindeni.

Matematica folosită de algoritmul nostru
e surprinzător de simplă.

Constă în adunare, înmulțire
și câteva operații cu radicali.

Dificultatea întâlnită la construirea lui
a constat în felul în care ceva misterios,

ca atracția umană,

poate fi transformată în ceva
procesat de calculatoare.

Întâi am avut nevoie de date
pentru a potrivi oamenii,

ce erau apoi prelucrate de algoritm.

Cel mai bun mod
de a le obține de la oameni

e pur și simplu să întrebi.

Am decis ca OK Cupid
să pună întrebări utilizatorilor

precum, „Vă doriți copii într-o bună zi?"

„De câte ori vă spălați pe dinți?"

„Vă plac filmele de groază?"

și lucruri mai importante
precum „Credeți în Dumnezeu?"

Majoritatea întrebărilor ajută
la găsirea similarităților

când două persoane răspund la fel.

Astfel, doi oameni cărora
le plac filmele de groază

ar fi un cuplu mai bun

decât cineva căruia-i plac
și altcineva căruia îi displac.

Dar cu întrebări ca

„Doriți să fiți în centrul atenției?"

Dacă ambii parteneri răspund da,
atunci s-ar putea să aibă mari probleme.

Am realizat asta din timp
și am decis că aveam nevoie

de mai multe detalii la fiecare întrebare.

Am rugat oamenii să specifice
nu doar propriul răspuns,

ci și cel dorit de la partener.

A funcționat bine, dar aveam nevoie
de încă o dimensiune.

Unele întrebări oferă
mai multe detalii decât altele.

De exemplu, o întrebare
legată de politică precum:

„Ce e mai rău, incendierea
cărților sau cea a drapelului?"

poate dezvălui mai mult
decât gustul cuiva în filme.

Cum nu toate lucrurile
pot fi evaluate la fel,

am adăugat un aspect final datelor.

Pentru toate întrebările
de la OK Cupid, puteți specifica

rolul acestora în viața dumneavoastră,
de la irelevant la obligatoriu.

Deci la fiecare întrebare, algoritmul
dispune acum de trei lucruri:

răspunsul dumneavoastră;

apoi, cum doriți ca
posibila pereche să răspundă,

și, în final, importanța întrebării
pentru dumneavoastră.

Cu aceste informații,

OK Cupid poate stabili
dacă doi oameni se potrivesc.

Algoritmul preschimbă
numerele în rezultate.

Uitați un exemplu practic:

să vedem cum putem să vă potrivim
cu o altă persoană, să zicem B.

Rata compatibilității cu B depinde
de întrebările răspunse în comun.

Să le spunem întrebărilor comune „s".

Într-un exemplu simplu,
folosim un set „s" limitat,

cu doar două întrebări în comun,
după care vom calcula compatibilitatea.

Uitați cele două întrebări exemplu.

Să zicem că prima e:
„Cât de dezordonat sunteți?"

iar răspunsurile posibile sunt:

foarte dezordonat, acceptabil
și foarte organizat.

Să zicem că ați răspuns
„foarte organizat"

și doriți pe altcineva
cu același răspuns,

iar întrebarea e foarte importantă
pentru dumneavoastră.

Adică sunteți foarte îngrijit.

Sunteți îngrijit, și doriți
ca și celălalt să fie așa.

Să spunem că B e puțin diferit.

Deși a răspuns foarte organizat,
„acceptabil” e tot un răspuns bun

și întrebarea e puțin relevantă pentru el.

să ne uităm la a doua întrebare,
cea din exemplul anterior:

„Vă place să fiți în centrul atenției?"

Răspunsurile pot fi doar da sau nu.

Ați răspuns „nu", doriți ca
și celălalt să răspundă „nu",

iar întrebarea e doar puțin importantă.

B a răspuns „da", vrea
ca celălalt să răspundă „nu",

astfel ca el să fie în centrul atenției,

iar întrebarea e destul
de importantă pentru el.

Să calculăm toate acestea.

Primul pas este, devreme ce
folosim calculatoare,

să atribuim valori numerice

ideilor ca „destul de important"
și „foarte important",

deoarece calculatoarele
pot procesa doar cifre.

Aici, la OK Cupid, am ales
următoarea scală:

„irelevant" are valoarea 0,
„puțin important" valorează 1,

„destul de important" valorează 10,

„foarte important" înseamnă 50
și „obligatoriu" 250.

Apoi, algoritmul efectuează
două operații simple.

Prima calculează în ce măsură
v-a mulțumit răspunsul lui B,

adică, numărul posibil de puncte
obținut de B pe scala dumneavoastră.

Ați menționat că răspunsul dat de B
la prima întrebare legată de dezordine

contează foarte mult.

Valorează deci 50 de puncte
și B a răspuns corect.

A doua întrebare valorează doar 1,
fiind puțin importantă,

iar B a răspuns greșit.

Deci răspunsurile lui B
valorează 50 de puncte din 51.

Sau satisfacție de 98%.

Destul de bine.

A doua întrebare verificată de algoritm
e cât de mult l-ați mulțumit pe B.

Pentru B răspunsul la prima întrebare
valorează un punct și 10 la cea de-a doua.

Din cele 11 puncte,
adică 1 plus 10, ați obținut 10,

mulțumindu-vă reciproc
la a doua întrebare.

Răspunsurile date au obținut 10 din 11,
adică 91% satisfacție pentru B.

Nu e deloc rău.

La urmă se obține un singur număr pentru
ambii parteneri din cele două procentaje.

Pentru asta, algoritmul
vă înmulțește scorurile,

apoi extrage un radical de ordin n,
unde n înseamnă numărul întrebărilor.

Deoarece s, sau numărul întrebărilor,
din acest exemplu e doar 2,

scorul final va însemna rădăcina pătrată
din 98% înmulțit cu 91%.

Adică 94%.

Acel 94% semnifică compatibilitatea cu B.

Sau expresia matematică a fericirii
determinată de ceea ce cunoaștem deja.

De ce folosim înmulțirea și nu extragem
radical din media celor două punctaje?

Formula se numește medie geometrică,

un mod bun de a combina valori numerice
extinse reprezentând proprietăți diferite.

Ideală pentru compatibilitatea romantică.

Aveți mulțimi variate
și tone de informații

despre filme, politică, religie,
practic despre orice.

Acest lucru se înțelege chiar și intuitiv.

Când doi oameni se satisfac 50%,
aceștia ar face un cuplu mai bun

decât doi oameni ce se satisfac
în materie de 0, respectiv 100%,

fiindca iubirea trebuie împărtășită.

Mai adăugăm o mică corecție
marginii de eroare,

dacă avem, să zicem, un număr mic
de întrebări, ca în exemplu,

și suntem practic gata.

Atunci când OK Cupid combină doi oameni,
se urmează pașii menționați.

Întâi se adună informația
din răspunsurile date,

apoi vi se compară
alegerile și preferințele

cu cele ale altora,
prin procese matematice simple.

Abilitatea de a transforma date reale

în ceva ce poate fi utilizat
de un microcip este, cred eu,

cea mai importantă aptitudine
a cuiva în ziua de azi.

Așa cum folosiți fraze
pentru a relata ceva,

folosiți algoritmi pentru
a povesti ceva unui computer.

Învățând limbajul,
vă puteți împărtăși poveștile.

Sper ca asta să vă fie de ajutor.