-
Title:
Nu îi mai faceți celebri pe criminali!
-
Description:
În data de 20 iulie 2012, a avut loc un atac armat într-un cinematograf din Aurora, Colorado, care a zdruncinat orașul și națiunea. Pentru mulți, inclusiv pentru Tom Teves, care și-a pierdut fiul în această tragedie, știrile care au urmat au fost îndreptate în direcția greșită. De ce reportajele s-au concentrat atât de mult asupra criminalului și nu asupra victimelor sau a eforturilor eroice ale echipajelor de intervenție? Cu determinare și echilibru, Teves atrage atenția mass-mediei să acționeze în interesul publicului (și nu pentru profit) prin înlăturarea lucrului pe care criminalii și-l doresc cel mai mult: notorietatea.
-
Speaker:
Tom Teves
-
Cel mai urât coșmar al oricărui părinte:
-
20 iulie 2012,
-
sună telefonul la ora 4:30 dimineața.
-
E Amanda, prietena fiului meu Alex,
-
care îmi spune isteric:
-
„Tom, Tom, a avut loc un atac
-
și m-au scos afară din cinematograf.
-
Nu m-au lăsat să rămân.
-
Am vrut să rămân, dar m-au scos afară.”
-
Am întrebat-o pe Amanda:
-
„Amanda, ești bine? Ai pățit ceva?”
-
Iar ea a spus că e bine,
-
că Alex i-a salvat viața.
-
Apoi am spus:
-
„Amanda, unde e Alex?”
-
Iar ea a răspuns plângând:
-
„Nu știu, nu-l găsim.
-
M-au scos afară din cinematograf.
-
Mi-au zis să plec.
-
El a fost împușcat.
-
Am încercat să-l trezesc,
dar n-am reușit.
-
N-am putut să-l trezesc.
-
M-au scos afară cu forța.
N-am vrut să-l las acolo.”
-
Am întrebat-o pe Amanda:
-
„Ultima dată când l-ai văzut pe Alex
-
sângera?
-
Aveai cumva sângele lui pe tine?”
-
Iar ea a țipat: „Da, mult,”
-
și a închis.
-
Alex o iubea pe Amanda.
¶
-
Era unul dintre cei mai cinstiți
oameni din lume,
-
iar la 24 de ani
-
a trebuit să ia decizia să-și riște viața,
-
ca să se asigure că ea va trăi.
-
Știam în adâncul inimii mele
că dacă nu s-a putut ridica,
-
însemna că a murit.
-
-
cu o noapte înainte,
-
cu soția mea Caren
-
și cu fiul meu mai mic,
-
în Hawaii într-o vacanța de o săptămână.
-
Ne aflam
-
la 5.000 de km depărtare.
-
Caren și cu mine am început
să-l sunăm disperați,
-
dar nu a răspuns.
-
I-am lăsat multe mesaje.
-
Apoi am început să ne uităm la știri.
-
Însă tot ce vedeam
-
erau știri legate de criminal
-
și de bombele din apartamentul său.
-
Am încercat să sunăm
la secția de poliție din Aurora,
¶
-
însă a fost imposibil să aflăm ceva.
-
Uitându-mă înapoi, e de înțeles.
-
Aveau de-a face
-
cu 12 morți, 70 de răniți,
-
carnagiul a fost într-atât de grav
-
încât polițiștii au fost nevoiți
să transporte o parte din victime
-
pe locurile din spate
ale mașinilor de poliție,
-
pentru că nu mai aveau ambulanțe.
-
Era o imagine terifiantă și haotică.
-
Nu aveam să-l mai vedem niciodată pe Alex,
¶
-
rănile lui au fost atât de grave
-
încât a trebuit să-l ascund și de mama sa,
-
să nu o las să-l vadă,
-
de frică să nu fie aceea
imaginea cu care va rămâne în minte.
-
Dar știți pe cine aveam să revedem
iar și iar?
¶
-
Pe criminal.
-
Erau fotografii cu el peste tot.
-
Într-un articol de șase paragrafe,
-
numele său era menționat de 41 de ori.
-
Mass-media l-a făcut celebru.
-
Însă fiul meu mai mare, Alex,
-
un erou,
-
nu apărea nicăieri în rapoartele inițiale.
-
Caren și cu mine știam că e ceva greșit
¶
-
în modul în care mass-media
răspunde la aceste atacuri armate
-
încă de la masacrul de la Columbine.
-
Am început să facem cercetări
-
și am înțeles
-
că dacă am reuși să schimbăm
-
felul în care
mass-media prezintă aceste știri,
-
am putea să scădem numărul atacurilor
-
și să salvăm vieți.
-
-
Dați-mi voie să vă explic.
¶
-
Aproape toți teroriștii
care provoacă astfel de masacre
-
au ceva în comun.
-
Știți care e acest lucru?
-
Vor notorietate.
-
Vor să fie cunoscuți.
-
De fapt,
-
acești criminali ne-o spun ei înșiși.
-
Criminalul de la Sandy Hook
-
avea un tabel
-
cu alți criminali în masă
și numărul de crime comise de fiecare.
-
Criminalul de la clubul Orlando Pulse
-
a sunat la un post de știri local
-
în timp ce comitea atacul!
-
Apoi s-a oprit să verifice
dacă a ajuns viral pe Facebook.
-
Criminalul de la Parkland
-
a înregistrat și a postat
-
un videoclip
-
în care afirma:
-
„Când mă veți vedea la știri,
veți ști cine sunt.”
-
Criminalul de la teatrul Aurora
i-a spus psihiatrului său
-
că știa că nu poate avea
un impact în domeniul științei,
-
dar că putea deveni faimos
-
dacă omora oameni.
-
Și cel mai concludent,
-
criminalul de la Colegiul Umpqua Community
-
a scris pe blogul său
despre un criminal în serie,
-
afirmând că:
-
„Am remarcat că toți oamenii ca el
-
sunt singuri și necunoscuți,
-
dar atunci când varsă puțin sânge,
-
toată lumea va ști cine sunt.”
-
Un om pe care nu-l știa nimeni
era cunoscut acum de toți,
-
fața lui apărea pe toate ecranele,
-
numele lui era pe buzele
-
tuturor oamenilor de pe planetă,
-
totul într-o singură zi.
-
Pare că cu cât omori mai mulți oameni,
-
cu atât ești mai mult
în lumina reflectoarelor.
-
Acestea sunt doar câteva exemple.
-
Aș putea continua la nesfârșit.
-
Acești criminali ne spun
că vor să fie faimoși
-
ca alți criminali înaintea lor,
-
iar mass-media continuă
să le dea exact ceea ce vor:
-
notorietate.
-
Dezbaterea despre arme
este foarte emoțională,
¶
-
iar problemele noastre psihice
sunt foarte complicate.
-
Ambele au nevoie de timp
pentru a fi rezolvate.
-
Însă pentru a reduce carnagiul,
-
nu avem nevoie de o lege a Congresului.
-
Avem nevoie de un act de conștiință
-
al producătorilor de știri
și al celor care le urmăresc,
-
de a elimina această recompensă:
notorietatea.
-
-
-
Caren și cu mine am lansat „No Notoriety”,
-
menit să ceară mass-media
-
să ne protejeze comunitățile
-
prin aderarea la aceste principii
bazate pe studii.
-
Unu: să raporteze toate datele
¶
-
despre starea mentală,
-
factorul demografic
-
și profilul motivațional
al acestor criminali,
-
dar să reducă la minimum
numele și imaginile cu aceștia,
-
cu excepția cazului în care
se află încă în libertate.
-
Doi: să limiteze
folosirea numelui criminalului
¶
-
la o dată pe articol,
-
niciodată în titluri
-
și fără imagini din locuri cunoscute.
-
-
Trei.
-
-
Nu mă pricep la numere.
¶
-
-
Să refuze să publice orice alt material
¶
-
pus la dispoziție de către criminal.
-
-
-
asta nu reprezintă o încălcare
-
a drepturilor stipulate
în Primul Amendament.
-
Nu este o cenzurare.
-
Noi doar cerem mass-mediei
-
să pună în aplicare
directive deja existente.
-
-
mass-media nu raportează
-
despre jurnaliști care au fost răpiți,
-
cu scopul de a-i proteja.
-
Mass-media nu raportează
-
numele și imaginile
-
victimelor agresiunilor sexuale
sau ale sinuciderilor.
-
Aceste practici jurnalistice responsabile
-
protejează siguranța publică
-
și nu afectează
-
dreptul publicului la informație.
-
-
arată că un consumator obișnuit de știri
-
vrea să audă mai puține lucruri
legate de criminali.
-
În schimb,
-
mass-media ar trebui să promoveze
numele și imaginea victimelor,
-
atât cei uciși, cât și răniții,
-
eroii
-
și echipajele de intervenție.
-
Ar trebui...
-
-
Ar trebui să promoveze date și analize
¶
-
de la experți în sănătăte mintală
și siguranță publică.
-
Toți experții sunt de acord.
¶
-
FBI-ul,
-
International Police Association,
-
Major City Chiefs Association,
-
și A.L.E.R.T.,
-
organismele de aplicare a legii
care instruiesc echipele de intervenție
-
să îi oprească pe criminali,
-
toate acestea sprijină
principiul „Fără Notorietate”.
-
De fapt, în 2014,
-
FBI a venit în sprijinul acestei idei
și a început campania „Nu îi numiți”.
-
Asociația Americană de Psihiatrie
sprijină reducerea și minimizarea
-
identificării acestor criminali.
-
Această idee a căpătat proporții globale,
-
iar prim-ministrul Noii Zeelande
-
a solicitat să nu fie făcut public
-
numele criminalului de la Christchurch.
-
Însă oricât am dori
ca mass-media să se schimbe,
¶
-
aceasta rămâne o organizație
cu scop lucrativ.
-
Nu se va schimba
până când nu va fi trasă la răspundere.
-
-
Mass-media câștigă bani
¶
-
din publicitate
-
pe baza numărul de vizionări și accesări.
-
Dacă am putea reduce numărul de vizionări
și de clic-uri pe orice subiect,
-
mass-media va schimba
modul de prezentare a știrilor.
-
Așa că data viitoare
când vedeți o organizație mass-media,
¶
-
articol tipărit, digital, radio sau TV
-
care folosește nejustificat
numele și imaginea criminalilor,
-
nu vă mai uitați,
-
nu mai ascultați,
-
nu mai dați clic,
-
nu mai dați like
-
nu mai distribuiți.
-
Scrieți-le producătorilor,
-
editorilor, managerilor
și directorilor executivi
-
ai acestor organizații de presă.
-
Observați agențiile de publicitate
care susțin acele segmente
-
și scrieți-le directorilor executivi.
-
Pentru că împreună
-
putem forța mass-media
să acționeze în interesul
-
siguranței publice
-
și nu pentru profit.
-
E prea târziu pentru Alex,
¶
-
e prea târziu pentru familia mea.
-
Dar, vă rog, nu vă alăturați
clubului nostru prin pasivitate.
-
E un club în care nimeni nu vrea să fie.
-
E un preț mult prea mare.
-
Pentru că nu e prea târziu
-
pentru cei care n-au fost afectați încă.
-
Avem puterea
-
de a reduce numărul atacurilor armate.
-
Haideți să o folosim!
-
-