Un omagiu adus asistenților medicali
-
0:01 - 0:02Ca pacienți,
-
0:02 - 0:05ne amintim de obicei
numele doctorilor noștri, -
0:06 - 0:09dar adeseori uităm numele asistenților.
-
0:10 - 0:11Îmi amintesc de o asistentă.
-
0:11 - 0:14În urmă cu câțiva ani,
am avut cancer la sân -
0:14 - 0:17și am reușit cumva
să trec cu bine peste operații -
0:17 - 0:20și peste etapa de început a tratamentului.
-
0:20 - 0:22Reușeam să ascund ce se întâmpla.
-
0:22 - 0:24De fapt, nimeni nu trebuia să știe.
-
0:24 - 0:27Puteam să-mi duc fiica la școală,
-
0:27 - 0:29puteam să iau cina în oraș cu soțul meu;
-
0:29 - 0:30puteam să-i păcălesc pe ceilalți.
-
0:31 - 0:33Dar trebuia să încep chimioterapia
-
0:33 - 0:35și asta mă îngrozea,
-
0:35 - 0:39deoarece știam că aveam să-mi pierd
până și ultimul fir de păr -
0:39 - 0:42din cauza tipului de tratament
pe care aveam să-l urmez. -
0:42 - 0:45N-aveam să mă mai pot preface
-
0:45 - 0:47că totul era normal.
-
0:47 - 0:49Îmi era frică.
-
0:49 - 0:52Știam cum era ca toată lumea
să te trateze cu grijă, -
0:52 - 0:55iar eu voiam să mă simt normal.
-
0:55 - 0:57Aveam o cameră de chimioterapie
implantată în piept. -
0:57 - 1:00M-am dus la prima ședință de chimioterapie
-
1:00 - 1:02și eram distrusă.
-
1:02 - 1:05Asistenta mea, Joanne, a intrat pe ușă
-
1:05 - 1:09și fiecare celulă din corpul meu
îmi spunea să mă ridic -
1:09 - 1:11și să o iau la goană.
-
1:11 - 1:14Dar Joanne s-a uitat la mine
și mi-a vorbit ca unei vechi prietene. -
1:15 - 1:17Apoi m-a întrebat:
-
1:17 - 1:19„Unde ți-ai făcut șuvițele?”
-
1:19 - 1:20(Râsete)
-
1:20 - 1:22Iar eu mă gândeam: „Glumești?
-
1:22 - 1:27Vrei să vorbim despre păr,
când eu sunt pe cale să-l pierd?” -
1:27 - 1:28Eram aproape furioasă,
-
1:29 - 1:31așa că am spus:
„Pe bune? Mă întrebi de păr?” -
1:32 - 1:34A dat din umeri și a spus:
-
1:34 - 1:36„Va crește la loc.”
-
1:36 - 1:40Iar în clipa aceea a spus singurul lucru
pe care-l pierdusem din vedere, -
1:40 - 1:43și anume că, la un moment dat,
viața mea avea să revină la normal. -
1:43 - 1:45Chiar credea asta.
-
1:45 - 1:47Așa că am crezut-o și eu.
-
1:48 - 1:52Să te îngrijorezi pentru căderea părului
când ai cancer -
1:52 - 1:54poate părea prostesc la început,
-
1:54 - 1:58dar nu e vorba doar de cum vei arăta.
-
1:58 - 2:02Te temi că toată lumea se va purta
prea atent cu tine. -
2:03 - 2:06Joanne m-a făcut să mă simt normal
pentru prima dată în șase luni. -
2:06 - 2:08Am vorbit despre iubiții ei,
-
2:08 - 2:11despre căutarea de apartamente în New York
-
2:11 - 2:14și despre reacția mea la chimioterapie,
-
2:14 - 2:16toate la un loc.
-
2:16 - 2:18Și m-am întrebat mereu,
-
2:18 - 2:23de unde știa atât de instinctiv
cum să-mi vorbească? -
2:23 - 2:27Joanne Staha și admirația mea față de ea
-
2:27 - 2:31au marcat începutul călătoriei mele
în lumea asistenților. -
2:31 - 2:34Câțiva ani mai târziu, am fost rugată
să mă ocup de un proiect -
2:34 - 2:37care avea să celebreze
munca asistenților medicali. -
2:37 - 2:39Am început cu Joanne
-
2:39 - 2:42și am întâlnit peste 100
de asistenți din toată țara. -
2:42 - 2:47Mi-am petrecut cinci ani intervievând,
fotografiind și filmând asistenți -
2:47 - 2:50pentru o carte și un film documentar.
-
2:50 - 2:52Împreună cu echipa mea,
-
2:52 - 2:55am organizat o călătorie prin America
ce avea să ne ducă în locuri -
2:55 - 3:00care întâmpină cele mai mari probleme
din sistemul nostru medical: -
3:00 - 3:04bătrânețea, războiul,
sărăcia, închisorile. -
3:05 - 3:06Am mers în locurile
-
3:06 - 3:10unde aveam să găsim
cea mai mare concentrație de pacienți -
3:10 - 3:12care înfruntau acele probleme.
-
3:12 - 3:16Apoi am cerut spitalelor și clinicilor
să nominalizeze asistenții -
3:16 - 3:18care aveau să le reprezinte cel mai bine.
-
3:19 - 3:22Una dintre primele asistente
cunoscute a fost Bridget Kumbella. -
3:22 - 3:24Bridget fusese născută în Camerun
-
3:24 - 3:26și avea trei frați mai mici.
-
3:26 - 3:30Tatăl ei căzuse de la etajul
patru când era la serviciu -
3:30 - 3:32și s-a rănit grav la spate.
-
3:32 - 3:36Obișnuia să vorbească mult
despre cum era să nu te poți mișca -
3:36 - 3:39și să nu primești ajutorul cuvenit.
-
3:39 - 3:43Acest lucru a determinat-o pe Bridget
să devină asistentă. -
3:44 - 3:46Acum, lucrând în Bronx,
-
3:46 - 3:49îngrijește un grup
extrem de divers de pacienți, -
3:49 - 3:51din toate categoriile sociale
-
3:51 - 3:53și de diferite religii.
-
3:53 - 3:58Și-a dedicat cariera
pentru a înțelege impactul -
3:58 - 4:01diferențelor culturale
asupra sănătății noastre. -
4:02 - 4:04Ne-a povestit
-
4:04 - 4:06despre un pacient amerindian
-
4:06 - 4:10care a dorit să aducă un mănunchi
de pene la Terapie Intensivă. -
4:11 - 4:14Așa își găsea el confortul spiritual.
-
4:14 - 4:16Și ne-a spus că i-a susținut cauza,
-
4:16 - 4:19spunând că pacienții
sunt de diferite religii -
4:19 - 4:23și folosesc diferite obiecte
pentru confort, -
4:23 - 4:26fie că e un rozariu sau o pană simbolică,
-
4:26 - 4:28dar toți trebuie sprijiniți.
-
4:29 - 4:31Acesta e Jason Short.
-
4:31 - 4:34Jason este asistent la domiciliu
în munții Apalași, -
4:34 - 4:38Tatăl său era proprietarul
unei benzinării și al unui atelier auto, -
4:39 - 4:43așa că tânărul a lucrat odată la mașinile
celor care-i sunt acum pacienți. -
4:43 - 4:45Când era la liceu
-
4:45 - 4:49nu era deloc un lucru masculin
să devii asistent, -
4:49 - 4:51așa că a evitat domeniul ani de zile.
-
4:51 - 4:53A condus camioane un timp,
-
4:53 - 4:56dar era atras permanent
spre îngrijirea bolnavilor. -
4:58 - 5:00Ca asistent în munții Apalași,
-
5:00 - 5:04el merge în locuri în care o ambulanță
nici măcar nu poate ajunge. -
5:04 - 5:08În această fotografie, stă în mijlocul
a ceea ce era odată un drum. -
5:08 - 5:11Mineritul a făcut ca el să fie inundat,
-
5:11 - 5:14iar acum singurul mod
în care Jason poate ajunge -
5:14 - 5:17la pacientul cu pneumoconioză
din acea casă -
5:17 - 5:22este să-și conducă SUV-ul prin râu,
împotriva curentului. -
5:22 - 5:26În ziua în care am fost cu el
s-a rupt apărătoarea din față a mașinii. -
5:26 - 5:29A doua zi, s-a trezit,
a urcat mașina pe rampă, -
5:29 - 5:31a reparat apărătoarea
-
5:31 - 5:33și a plecat la următorul pacient.
-
5:34 - 5:37L-am văzut îngrijindu-l pe acest domn
-
5:37 - 5:40cu atâta compasiune
-
5:40 - 5:45și am fost uimită din nou
de intimitatea muncii asistenților. -
5:46 - 5:49Când l-am cunoscut pe Brian McMillion,
-
5:49 - 5:52tocmai se întorsese acasă
-
5:52 - 5:56și încă nu se reajustase
la viața din San Diego. -
5:56 - 6:00Mi-a vorbit despre experiența sa
ca asistent în Germania, -
6:00 - 6:04unde îngrijise soldații
veniți direct de pe front. -
6:04 - 6:08Adeseori, era prima persoană
pe care o vedeau -
6:08 - 6:10când deschideau ochii în spital.
-
6:10 - 6:13Se uitau la el stând întinși pe pat,
-
6:13 - 6:15cu membre amputate
-
6:15 - 6:17și primul lucru pe care-l spuneau era:
-
6:17 - 6:21„Când pot să mă întorc?
Mi-am lăsat frații acolo.” -
6:22 - 6:24Iar Brian era nevoit să le răspundă:
-
6:24 - 6:25„Nu te mai întorci deloc.
-
6:25 - 6:27Ai dăruit deja destul, frate.”
-
6:28 - 6:33Brian este atât asistent,
cât și un soldat care a fost pe front, -
6:33 - 6:35așa că se află în situația unică
-
6:35 - 6:40de a-i putea înțelege pe veteranii
pe care-i îngrijește. -
6:42 - 6:43Aceasta e sora Stephen
-
6:43 - 6:47și ea conduce un azil din Wisconsin
numit Villa Loretto. -
6:47 - 6:52Tot ciclul vieții poate fi găsit
sub acoperișul său. -
6:52 - 6:54Când era mică i-ar fi plăcut
să locuiască la o fermă, -
6:54 - 6:59așa că atunci când are ocazia
să adopte animale domestice din zonă, -
6:59 - 7:02le primește cu entuziasm.
-
7:02 - 7:06Primăvara, aceste animale au pui,
-
7:06 - 7:11iar sora Stephen folosește
rățuștele, iezii și mieii -
7:11 - 7:15ca animale de terapie
pentru rezidenții de la Villa Loretto, -
7:15 - 7:18care uneori nu-și amintesc cum îi cheamă,
-
7:18 - 7:22dar se bucură să țină în brațe un miel.
-
7:23 - 7:25În ziua în care m-am întâlnit
cu sora Stephen, -
7:25 - 7:27a trebuit să mergem în altă parte
-
7:27 - 7:29pentru a filma o parte din povestea sa.
-
7:29 - 7:31Înainte să plecăm,
-
7:31 - 7:34a intrat în camera unei paciente
aflate pe moarte. -
7:34 - 7:37S-a aplecat spre ea și i-a spus:
-
7:37 - 7:39„Trebuie să plec azi,
-
7:40 - 7:41dar dacă te cheamă Iisus la El,
-
7:41 - 7:42du-te.
-
7:42 - 7:45Mergi acasă la Iisus.”
-
7:45 - 7:48Stăteam acolo și mă gândeam
-
7:48 - 7:50că era pentru prima dată în viața mea
-
7:50 - 7:54când vedeam că-i poți arăta cuiva
că îl iubești, -
7:54 - 7:56lăsându-l să plece.
-
7:56 - 7:59Nu trebuie să ne ținem atât de strâns.
-
7:59 - 8:03Am văzut mai multă viață la Villa Loretto
-
8:03 - 8:08decât am văzut vreodată
în vreun loc, în toată viața mea. -
8:09 - 8:13Trăim vremuri complicate
în ce privește serviciile medicale. -
8:13 - 8:18E ușor să pierdem din vedere
nevoia de a avea o calitate a vieții, -
8:18 - 8:19nu doar cantitate.
-
8:20 - 8:24Pe măsură ce se creează
noi tehnologii salvatoare, -
8:24 - 8:27va trebui să luăm decizii
extrem de complicate. -
8:27 - 8:30Aceste tehnologii adeseori salvează vieți,
-
8:30 - 8:34dar uneori pot prelungi
durerea și procesul morții. -
8:36 - 8:39Cum vom putea noi să navigăm
pe aceste ape? -
8:39 - 8:41Vom avea nevoie de tot ajutorul posibil.
-
8:42 - 8:45Asistenții au o relație unică cu bolnavii
-
8:45 - 8:48datorită timpului petrecut la capul lor.
-
8:49 - 8:50În acest timp se creează
-
8:50 - 8:53un fel de intimitate emoțională.
-
8:55 - 8:57Vara trecută, pe 9 august,
-
8:57 - 9:00tatăl meu a murit
în urma unui atac de cord. -
9:01 - 9:02Mama a fost distrusă;
-
9:02 - 9:06nu-și putea imagina viața fără el.
-
9:07 - 9:09Patru zile mai târziu, a căzut,
-
9:09 - 9:11și-a fracturat șoldul,
-
9:11 - 9:13a avut nevoie de operație
-
9:13 - 9:16și a ajuns să lupte pentru propria viață.
-
9:17 - 9:19Din nou, m-am aflat în situația
-
9:19 - 9:22de a primi ajutor de la asistente,
-
9:22 - 9:24de data aceasta pentru mama.
-
9:24 - 9:27Împreună cu fratele și cu sora mea,
am stat lângă ea -
9:27 - 9:29la Terapie Intensivă
în următoarele trei zile. -
9:30 - 9:33În încercarea de a lua deciziile corecte
-
9:33 - 9:35și de a respecta dorințele mamei,
-
9:36 - 9:39am descoperit că depindeam
de îndrumările asistentelor. -
9:40 - 9:42Din nou,
-
9:42 - 9:43acestea nu ne-au dezamăgit.
-
9:45 - 9:49Au avut o intuiție extraordinară
pentru a o îngriji pe mama -
9:49 - 9:52în ultimele ei patru zile de viață.
-
9:52 - 9:55Au liniștit-o și i-au alinat durerile.
-
9:56 - 10:02Au știut să ne încurajeze pe mine
și pe sora mea s-o îmbrăcăm frumos, -
10:02 - 10:03chiar dacă pentru ea nu mai conta;
-
10:04 - 10:05dar pentru noi a însemnat mult.
-
10:07 - 10:13Au știut să mă trezească la timp
pentru ultima suflare a mamei mele. -
10:14 - 10:17Și au știut cât să mă lase cu ea în cameră
-
10:17 - 10:18după ce a murit.
-
10:19 - 10:23Habar n-am de unde știu aceste lucruri,
-
10:23 - 10:26dar le sunt recunoscătoare
pentru totdeauna -
10:26 - 10:28pentru că m-au îndrumat din nou.
-
10:29 - 10:31Vă mulțumesc din suflet!
-
10:31 - 10:35(Aplauze)
- Title:
- Un omagiu adus asistenților medicali
- Speaker:
- Carolyn Jones
- Description:
-
Carolyn Jones și-a petrecut cinci ani intervievând, fotografiind și filmând asistenți medicali din Statele Unite, călătorind în locuri care se confruntă cu unele dintre cele mai mari probleme din sistemul de sănătate publică. Acum, ne împărtășește povești personale despre angajamentul lor de neclintit, într-o celebrare a eroilor obișnuiți din prima linie a medicinei.
- Video Language:
- English
- Team:
- closed TED
- Project:
- TEDTalks
- Duration:
- 10:48
Mirel-Gabriel Alexa edited Romanian subtitles for A tribute to nurses | ||
Cristina Nicolae approved Romanian subtitles for A tribute to nurses | ||
Cristina Nicolae edited Romanian subtitles for A tribute to nurses | ||
Bianca-Ioanidia Mirea accepted Romanian subtitles for A tribute to nurses | ||
Bianca-Ioanidia Mirea edited Romanian subtitles for A tribute to nurses | ||
Raluca Chifu edited Romanian subtitles for A tribute to nurses | ||
Raluca Chifu edited Romanian subtitles for A tribute to nurses | ||
Raluca Chifu edited Romanian subtitles for A tribute to nurses |