Romanian subtitles

← Un omagiu adus asistenților medicali

Get Embed Code
28 Languages

Showing Revision 10 created 04/05/2020 by Mirel-Gabriel Alexa.

  1. Ca pacienți,
  2. ne amintim de obicei
    numele doctorilor noștri,
  3. dar adeseori uităm numele asistenților.
  4. Îmi amintesc de o asistentă.
  5. În urmă cu câțiva ani,
    am avut cancer la sân
  6. și am reușit cumva
    să trec cu bine peste operații
  7. și peste etapa de început a tratamentului.
  8. Reușeam să ascund ce se întâmpla.
  9. De fapt, nimeni nu trebuia să știe.
  10. Puteam să-mi duc fiica la școală,
  11. puteam să iau cina în oraș cu soțul meu;
  12. puteam să-i păcălesc pe ceilalți.
  13. Dar trebuia să încep chimioterapia
  14. și asta mă îngrozea,
  15. deoarece știam că aveam să-mi pierd
    până și ultimul fir de păr
  16. din cauza tipului de tratament
    pe care aveam să-l urmez.
  17. N-aveam să mă mai pot preface
  18. că totul era normal.
  19. Îmi era frică.

  20. Știam cum era ca toată lumea
    să te trateze cu grijă,
  21. iar eu voiam să mă simt normal.
  22. Aveam o cameră de chimioterapie
    implantată în piept.
  23. M-am dus la prima ședință de chimioterapie
  24. și eram distrusă.
  25. Asistenta mea, Joanne, a intrat pe ușă
  26. și fiecare celulă din corpul meu
    îmi spunea să mă ridic
  27. și să o iau la goană.
  28. Dar Joanne s-a uitat la mine
    și mi-a vorbit ca unei vechi prietene.
  29. Apoi m-a întrebat:
  30. „Unde ți-ai făcut șuvițele?”
  31. (Râsete)

  32. Iar eu mă gândeam: „Glumești?

  33. Vrei să vorbim despre păr,
    când eu sunt pe cale să-l pierd?”
  34. Eram aproape furioasă,
  35. așa că am spus:
    „Pe bune? Mă întrebi de păr?”
  36. A dat din umeri și a spus:
  37. „Va crește la loc.”
  38. Iar în clipa aceea a spus singurul lucru
    pe care-l pierdusem din vedere,
  39. și anume că, la un moment dat,
    viața mea avea să revină la normal.
  40. Chiar credea asta.
  41. Așa că am crezut-o și eu.
  42. Să te îngrijorezi pentru căderea părului
    când ai cancer

  43. poate părea prostesc la început,
  44. dar nu e vorba doar de cum vei arăta.
  45. Te temi că toată lumea se va purta
    prea atent cu tine.
  46. Joanne m-a făcut să mă simt normal
    pentru prima dată în șase luni.
  47. Am vorbit despre iubiții ei,
  48. despre căutarea de apartamente în New York
  49. și despre reacția mea la chimioterapie,
  50. toate la un loc.
  51. Și m-am întrebat mereu,
  52. de unde știa atât de instinctiv
    cum să-mi vorbească?
  53. Joanne Staha și admirația mea față de ea

  54. au marcat începutul călătoriei mele
    în lumea asistenților.
  55. Câțiva ani mai târziu, am fost rugată
    să mă ocup de un proiect
  56. care avea să celebreze
    munca asistenților medicali.
  57. Am început cu Joanne
  58. și am întâlnit peste 100
    de asistenți din toată țara.
  59. Mi-am petrecut cinci ani intervievând,
    fotografiind și filmând asistenți
  60. pentru o carte și un film documentar.
  61. Împreună cu echipa mea,
  62. am organizat o călătorie prin America
    ce avea să ne ducă în locuri
  63. care întâmpină cele mai mari probleme
    din sistemul nostru medical:
  64. bătrânețea, războiul,
    sărăcia, închisorile.
  65. Am mers în locurile
  66. unde aveam să găsim
    cea mai mare concentrație de pacienți
  67. care înfruntau acele probleme.
  68. Apoi am cerut spitalelor și clinicilor
    să nominalizeze asistenții
  69. care aveau să le reprezinte cel mai bine.
  70. Una dintre primele asistente
    cunoscute a fost Bridget Kumbella.

  71. Bridget fusese născută în Camerun
  72. și avea trei frați mai mici.
  73. Tatăl ei căzuse de la etajul
    patru când era la serviciu
  74. și s-a rănit grav la spate.
  75. Obișnuia să vorbească mult
    despre cum era să nu te poți mișca
  76. și să nu primești ajutorul cuvenit.
  77. Acest lucru a determinat-o pe Bridget
    să devină asistentă.
  78. Acum, lucrând în Bronx,
  79. îngrijește un grup
    extrem de divers de pacienți,
  80. din toate categoriile sociale
  81. și de diferite religii.
  82. Și-a dedicat cariera
    pentru a înțelege impactul
  83. diferențelor culturale
    asupra sănătății noastre.
  84. Ne-a povestit
  85. despre un pacient amerindian
  86. care a dorit să aducă un mănunchi
    de pene la Terapie Intensivă.
  87. Așa își găsea el confortul spiritual.
  88. Și ne-a spus că i-a susținut cauza,
  89. spunând că pacienții
    sunt de diferite religii
  90. și folosesc diferite obiecte
    pentru confort,
  91. fie că e un rozariu sau o pană simbolică,
  92. dar toți trebuie sprijiniți.
  93. Acesta e Jason Short.

  94. Jason este asistent la domiciliu
    în munții Apalași,
  95. Tatăl său era proprietarul
    unei benzinării și al unui atelier auto,
  96. așa că tânărul a lucrat odată la mașinile
    celor care-i sunt acum pacienți.
  97. Când era la liceu
  98. nu era deloc un lucru masculin
    să devii asistent,
  99. așa că a evitat domeniul ani de zile.
  100. A condus camioane un timp,
  101. dar era atras permanent
    spre îngrijirea bolnavilor.
  102. Ca asistent în munții Apalași,
  103. el merge în locuri în care o ambulanță
    nici măcar nu poate ajunge.
  104. În această fotografie, stă în mijlocul
    a ceea ce era odată un drum.
  105. Mineritul a făcut ca el să fie inundat,
  106. iar acum singurul mod
    în care Jason poate ajunge
  107. la pacientul cu pneumoconioză
    din acea casă
  108. este să-și conducă SUV-ul prin râu,
    împotriva curentului.
  109. În ziua în care am fost cu el
    s-a rupt apărătoarea din față a mașinii.
  110. A doua zi, s-a trezit,
    a urcat mașina pe rampă,
  111. a reparat apărătoarea
  112. și a plecat la următorul pacient.
  113. L-am văzut îngrijindu-l pe acest domn
  114. cu atâta compasiune
  115. și am fost uimită din nou
    de intimitatea muncii asistenților.
  116. Când l-am cunoscut pe Brian McMillion,

  117. tocmai se întorsese acasă
  118. și încă nu se reajustase
    la viața din San Diego.
  119. Mi-a vorbit despre experiența sa
    ca asistent în Germania,
  120. unde îngrijise soldații
    veniți direct de pe front.
  121. Adeseori, era prima persoană
    pe care o vedeau
  122. când deschideau ochii în spital.
  123. Se uitau la el stând întinși pe pat,
  124. cu membre amputate
  125. și primul lucru pe care-l spuneau era:
  126. „Când pot să mă întorc?
    Mi-am lăsat frații acolo.”
  127. Iar Brian era nevoit să le răspundă:
  128. „Nu te mai întorci deloc.
  129. Ai dăruit deja destul, frate.”
  130. Brian este atât asistent,
    cât și un soldat care a fost pe front,
  131. așa că se află în situația unică
  132. de a-i putea înțelege pe veteranii
    pe care-i îngrijește.
  133. Aceasta e sora Stephen

  134. și ea conduce un azil din Wisconsin
    numit Villa Loretto.
  135. Tot ciclul vieții poate fi găsit
    sub acoperișul său.
  136. Când era mică i-ar fi plăcut
    să locuiască la o fermă,
  137. așa că atunci când are ocazia
    să adopte animale domestice din zonă,
  138. le primește cu entuziasm.
  139. Primăvara, aceste animale au pui,
  140. iar sora Stephen folosește
    rățuștele, iezii și mieii
  141. ca animale de terapie
    pentru rezidenții de la Villa Loretto,
  142. care uneori nu-și amintesc cum îi cheamă,
  143. dar se bucură să țină în brațe un miel.
  144. În ziua în care m-am întâlnit
    cu sora Stephen,
  145. a trebuit să mergem în altă parte
  146. pentru a filma o parte din povestea sa.
  147. Înainte să plecăm,
  148. a intrat în camera unei paciente
    aflate pe moarte.
  149. S-a aplecat spre ea și i-a spus:
  150. „Trebuie să plec azi,
  151. dar dacă te cheamă Iisus la El,
  152. du-te.
  153. Mergi acasă la Iisus.”
  154. Stăteam acolo și mă gândeam
  155. că era pentru prima dată în viața mea
  156. când vedeam că-i poți arăta cuiva
    că îl iubești,
  157. lăsându-l să plece.
  158. Nu trebuie să ne ținem atât de strâns.
  159. Am văzut mai multă viață la Villa Loretto
  160. decât am văzut vreodată
    în vreun loc, în toată viața mea.
  161. Trăim vremuri complicate
    în ce privește serviciile medicale.

  162. E ușor să pierdem din vedere
    nevoia de a avea o calitate a vieții,
  163. nu doar cantitate.
  164. Pe măsură ce se creează
    noi tehnologii salvatoare,
  165. va trebui să luăm decizii
    extrem de complicate.
  166. Aceste tehnologii adeseori salvează vieți,
  167. dar uneori pot prelungi
    durerea și procesul morții.
  168. Cum vom putea noi să navigăm
    pe aceste ape?
  169. Vom avea nevoie de tot ajutorul posibil.
  170. Asistenții au o relație unică cu bolnavii
  171. datorită timpului petrecut la capul lor.
  172. În acest timp se creează
  173. un fel de intimitate emoțională.
  174. Vara trecută, pe 9 august,

  175. tatăl meu a murit
    în urma unui atac de cord.
  176. Mama a fost distrusă;
  177. nu-și putea imagina viața fără el.
  178. Patru zile mai târziu, a căzut,
  179. și-a fracturat șoldul,
  180. a avut nevoie de operație
  181. și a ajuns să lupte pentru propria viață.
  182. Din nou, m-am aflat în situația
  183. de a primi ajutor de la asistente,
  184. de data aceasta pentru mama.
  185. Împreună cu fratele și cu sora mea,
    am stat lângă ea
  186. la Terapie Intensivă
    în următoarele trei zile.
  187. În încercarea de a lua deciziile corecte
  188. și de a respecta dorințele mamei,
  189. am descoperit că depindeam
    de îndrumările asistentelor.
  190. Din nou,
  191. acestea nu ne-au dezamăgit.
  192. Au avut o intuiție extraordinară
    pentru a o îngriji pe mama
  193. în ultimele ei patru zile de viață.
  194. Au liniștit-o și i-au alinat durerile.
  195. Au știut să ne încurajeze pe mine
    și pe sora mea s-o îmbrăcăm frumos,
  196. chiar dacă pentru ea nu mai conta;
  197. dar pentru noi a însemnat mult.
  198. Au știut să mă trezească la timp
    pentru ultima suflare a mamei mele.
  199. Și au știut cât să mă lase cu ea în cameră
  200. după ce a murit.
  201. Habar n-am de unde știu aceste lucruri,

  202. dar le sunt recunoscătoare
    pentru totdeauna
  203. pentru că m-au îndrumat din nou.
  204. Vă mulțumesc din suflet!

  205. (Aplauze)