Ce ar trebui să știe medicii despre identitatea sexuală

Kristie Overstreet își propune să se asigure că comunitatea transsexuală primește îngrijirea medicală adecvată. În această discuție informativă, distrugătoare de mituri, ea oferă o bază pentru înțelegerea identității sexuale și ne invită să schimbăm modul în care vedem îngrijirea sănătății transsexualilor - astfel încât fiecare să obțină respectul și demnitatea pe care o merită atunci când merg la medic.

După aproximativ șase luni
din cariera ca terapeut,

lucram la o unitate de reabilitare
a drogaților și alcoolicilor.

Am primit un telefon de la una
dintre asistentele de la detoxificare.

Îmi cerea să cobor și să evaluez
unul din noii pacienți

care ajunsese mai devreme în acea zi.

Deci am coborât și am avut plăcerea
să o întâlnesc pe Anne.

Anne e o femeie transsexuală
și după ce am început să conversăm,

mi-a povestit ce a adus-o la tratament,

dar puteam auzi frica din vocea ei,

și-i puteam citi îngrijorarea din ochi,

iar ea a început să-mi spună
că nu se teme să intre în reabilitare

și să renunțe la droguri și alcool.

Frica era că doctorii care o vor trata

nu o vor trata ca pe o femeie.

Apoi mi-a povestit despre durerea
continuă experimentată întreaga viață

de a fi desemnată bărbat,
deși știa că e femeie.

Asta înseamnă că atunci când s-a născut,

doctorul a dat-o părinților,

și pe baza organelor genitale a spus:

„E băiat.”

Ea întotdeauna a știut că nu e băiat.

Au trecut mulți ani
și sentimentele pe care le simțea

și le înăbușea s-au intensificat
tot mai mult

iar ea știa că va trebui
să le dezvăluie familiei.

Și când a făcut-o, nu a mers prea bine.

Părinții i-au spus:
„Absolut nu. Nu ești o fată,

Nu așa te-am crescut.
Nu știm ce e în mintea ta.

Pleacă.”

Așa că Anne s-a trezit apoi pe străzi,
trecând dintr-un adăpost în altul,

și acesta e momentul în care a început
să consume droguri și alcool

pentru a amorți durerea
pe care o simțea în interior.

Mi-a spus despre internările în spitale
și în centrele de reabilitare

în încercarea de a-și reveni,

și când a făcut asta, prestatorii
de servicii medicale și medicii

nu au utilizat corect
numele sau pronumele feminin.

Asta i-a provocat durere.

Când studiam să devin terapeut,

nu am fost învățată cum să lucrez
cu pacienții transsexuali.

Nu aveam idee că aceștia vor fi
pacienții cu care voi lucra.

Dar cu cât am lucrat mai mult cu Anne
și cu alți pacienți precum Anne,

am început să văd evoluția misiunii mele,

și anume că trebuia să mă asigur
că comunitatea transsexualilor

primea îngrijirea medicală necesară.

Cu cât cercetam mai mult asta,
am văzut cum frica foarte reală

față de violență,
discriminare și lipsa de acceptare,

a făcut ca mulți dintre acești pacienți
să apeleze la alcool și droguri.

Am auzit, de asemenea,
niște povești oribile

despre cum au fost tratați

acești pacienți ce căutau
îngrijire medicală,

și cum multe din nevoile lor medicale
au fost ignorate.

Acum, să vă povestesc despre Leah.

Am avut plăcerea să o întâlnesc
pe Leah acum câțiva ani.

Ea e femeie și are o soție și un copil.

Vedeți voi, Leah a fost de asemenea
născută băiat,

și a știut de când era copil
că nu era băiat,

ci că era fată.

A ascuns asta față de ea însăși
și față de oricine o cunoștea,

în special față de soția lui,
până la vârsta de 50 de ani.

Nu a mai putut rezista.

Era ca și cum nu mai putea trăi așa.

Trebuia să devină sinceră.

A fost extrem de speriată
să-i spună soției.

Cum ar fi dacă soția ar fi spus:

„Asta este inacceptabil,
vreau să divorțez, pleacă?”

Spre surprinderea ei, soția a acceptat.

Ea a spus:
„Te iubesc, indiferent cine ești.

Vreau să te ajut în orice fel pot.”

Deci a vorbit cu soția,

și a luat decizia de a face
tranziția medicală

și a fost interesată în a fi evaluată
pentru terapia de înlocuire a hormonilor,

cunoscută ca și HRT.

Deci a stabilit o întâlnire cu doctorul.

A ajuns în ziua întâlnirii mai devreme.

A completat toate actele,

a pus corect numele și a așteptat.

A trecut puțin timp și o asistentă
a chemat-o în camera de examinare.

Când a mers înapoi acolo,
a respirat adânc,

iar doctorul și asistenta au intrat.

A întins mâna spre doctor și a spus:
„Bună, sunt Leah.”

Doctorul s-a uitat la ea,
nu a dat mâna și a spus:

„De ce ești aici?”

A respirat din nou adânc și a spus:

„Ei bine, sunt o femeie transsexuală.

Am știut asta toată viața mea,
am ascuns-o față de toți,

dar nu o mai pot face.

Am sprijinul soției,
îmi pot permite financiar asta,

trebuie să fac aceste schimbări.

Vă rog să mă luați în considerare
și să mă evaluați pentru HRT.”

Doctorul a spus:
„Nu putem face nimic astăzi.

Trebuie să mergeți să faceți un test HIV.”

Nu a putut crede asta.

Era furioasă.

Era supărată. Era dezamăgită.

Dacă doctorul a tratat-o în acest fel,
cum o va trata restul lumii?

În primul rând nu i-a strâns mâna,

și în al doilea rând,
când a auzit că e transsexuală,

tot ceea ce l-a interesat a fost să facă
un test HIV și să încheie întâlnirea.

Nu a mai întrebat-o nimic altceva.

Vedeți, eu pot înțelege de unde vine Leah,

deoarece în anii în care
am lucrat cu comunitatea,

am auzit mituri în fiecare zi
care nu sunt adevărate deloc.

Câteva din ele sunt:

fiecare transsexual vrea să facă
tranziția cu medicamente sau operație;

transsexualii sunt bolnavi mintali,
aceasta este o boală;

acești oameni
nu sunt bărbați și femei reale.

Acestea sunt toate mituri
și nu sunt adevărate.

Pe măsură ce această comunitate
se extinde și se maturizează,

e imperativ ca toți prestatorii
de servicii medicale să fie pregătiți

să aibă grijă de sănătatea acestora.

În 2015 a fost realizat un studiu

și s-a descoperit că 72%
din prestatorii de servicii medicale

nu se simțeau bine informați

cu privire la nevoile de îngrijire
ale comunității LGBT.

Există o uriașă lipsă
în educație și pregătire.

Astăzi, în această discuție,

vreau să ofer o nouă cale de a gândi
pentru trei grupuri de oameni:

doctori, comunitatea transsexuală,
și ei bine, pentru noi ceilalți.

Dar înainte de a o face,
vreau să acopăr câteva definiții

care vă vor ajuta să înțelegeți
identitatea de gen puțin mai bine.

Deci, sper că v-ați luat pixul și hârtia.
Pregătiți-vă să luați notițe.

Să începem cu această idee
a sistemului binar.

Și asta înseamnă că înainte

am crezut că există doar două,
masculin și feminin.

Ați înțeles? Binar? Corect?

Însă am ajuns să înțelegem
că nu este adevărat.

Identitatea de gen este un spectru,

cu masculinitatea de o parte

și feminitatea aici, de cealaltă parte.

Acest spectru de identități

include identități cum sunt
non-conformismul de gen,

confirmarea de gen,

genul non-binar,

două spirite, trei spirite,

cât și oameni care sunt intersexuali.

Termenul de transsexual
este un termen generic

care include toate aceste
tipuri de identități.

Dar pentru discuția de astăzi
vreau să vă gândiți la transsexuali

ca la cineva căruia i-a fost atribuit
un sex la naștere care nu se potrivește

cu cine sunt ei ca persoane
și cu sentimentul lor de sine.

Asta foarte diferit
față de sexul biologic.

Deci identitatea de gen
reprezintă sentimentul de sine.

Deci, gândiți-vă la ea ca la ceva
ce se află între urechile voastre:

sentimentul de sine, cine sunteți.

Asta e foarte diferit
față de sexul biologic, nu-i așa?

Hormonii, organele genitale, cromozomii:

asta e ceea ce se află între picioare.

Acum vă veți gândi: „Dr. Kristie,
niciodată nu m-am întrebat cine sunt.

Știu că sunt bărbat
sau știu că sunt femeie.”

Am înțeles. Știți cine sunteți.

Așa simt mulți transsexuali.

Ei știu cine sunt

cu aceeași convingere.

E important să știți că există
multe tipuri diferite de identități,

iar eu mă identific ca o femeie cisgen.

Pentru toți cei care vreți
să știți cum se scrie asta,

cis se scrie „c-i-s.”

Este termenul latin
pentru „de aceeași parte”.

Când am fost născută,

doctorul m-a dat părinților și a spus:

„E fată.”

Asta pe baza organelor mele genitale.

Chiar dacă am crescut
într-o mică fermă din Georgia,

foarte mult ca un băiat,

niciodată nu m-am îndoit că sunt femeie.

Întotdeauna am știut că eram fată,

indiferent de cum am fost ca copil.

Asta e foarte diferit
față de cineva care e transsexual.

Trans e un termen latin
pentru „de cealaltă parte”,

gândiți-vă la liniile aeriene
transcontinentale,

peste, de cealaltă parte...

cineva căruia i-a fost atribuit
un sex la naștere,

iar ei se identifică
de cealaltă parte a spectrului.

Un bărbat transsexual e cineva
care a fost considerat femeie la naștere,

dar sentimentul lui de sine,
cine e el, cum își trăiește viața,

e de bărbat.

Iar opusul, așa cum am vorbit mai devreme,

o femeie transsexuală
a fost considerată bărbat la naștere,

dar viața trăită și sentimentul
de sine e de femeie.

Este de asemenea important
să punctez aici,

că nu toți cei
care au o identitate nebinară

se identifică cu termenul „transsexual”.

Și pentru ca nimeni să nu le mai încurce,
vreau să clarific identitatea sexuală

sau orientarea sexuală.

Aceasta e definită de cine suntem atrași,

fizic, emoțional, sexual, spiritual.

Nu are nimic de-a face
cu identitatea de gen.

O recapitulare rapidă
înainte de a continua:

identitatea de gen
este cea dintre urechi,

sexul biologic este cel dintre picioare,

și identitatea sexuală,
ei bine, uneori ne utilizăm inima,

dar este aici.

Un spectru de trei identități diferite.

În medie, un student la medicină

petrece aproximativ cinci ore învățând
despre necesitățile medicale ale LGBT

pe perioada școlarizării.

Asta în ciuda faptului că știm
că există riscuri unice de boală

pentru această comunitate.

Și o estimare spune că există
10 milioane de adulți americani

care se identifică ca LGBT.

Cei mai mulți doctori care lucrează
cu pacienți transsexuali

învață direct pe pacient.

Asta înseamnă că își dau seama pe parcurs,

sau pacientul sfârșește
prin a-și petrece timpul

încercând să-l învețe pe doctor
cum să aibă grijă de el.

Mulți doctori nu se simt confortabil
să întrebe de identitatea sexuală.

Unii consideră că e complet irelevant
pentru îngrijirea medicală,

iar alții pur și simplu
nu vor să spună ceva greșit.

Mulți doctori care spun ceva nepotrivit

sau spun ceva negativ,

s-ar putea să nu o facă
din malițiozitate sau din rea intenție,

ci pentru că nu au fost
niciodată instruiți

să îngrijească astfel de pacienți.

Dar asta nu mai poate fi acceptat
ca ceva normal.

Deci, ceea ce se întâmplă
unui bărbat transsexual,

pentru o scurtă recapitulare, e cineva
care a fost considerat femeie la naștere,

dar își trăiește viața ca bărbat,

ce se întâmplă
când acest bărbat transsexual

merge la vizita ginecologică anuală?

Cum tratează doctorul acest pacient

va stabili întreaga stare de spirit.

Dacă doctorul tratează acel bărbat
cu numele și pronumele corecte,

îi acordă demnitate și respect,

e foarte probabil ca și restul
personalului să facă acest lucru.

Deci, asta e puțin despre
gândurile mele despre medici,

și acum să trecem mai departe
la comunitatea transsexualilor.

Sunt aici să vorbesc despre frică,

dar știți cui îi este
cu adevărat frică, corect?

E vorba despre
comunitatea transsexualilor.

Mai devreme v-am împărtășit
povestea lui Anne

și cum era foarte îngrijorată
de începerea tratamentului

și cum nu a fost respectată,

apoi Leah, care era speriată
despre cum va reacționa doctorul,

și în al doilea rând,
pentru că nu i-a întins mâna

și i-a spus să facă acel test HIV,
iar fricile ei au devenit realitate.

Comunitatea transsexualilor
trebuie să fie împuternicită

să poată vorbi despre nevoile ei
de îngrijire medicală.

Zilele în care trebuiau să tacă și să ia
orice tratament primit s-au încheiat.

Dacă voi nu vorbiți despre propriile
voastre nevoi medicale,

nimeni altcineva nu o va face pentru voi.

Deci, cum rămâne cu noi ceilalți?

Mulți dintre voi, poate săptămâna viitoare
sau în câteva luni,

vor merge la doctor, nu-i așa?

Deci, să spunem că mergeți la doctor

și când consultația e gata,

vă simțiți mai rău decât atunci
când ați ajuns acolo.

Ce se întâmplă dacă v-ați simțit
respins de doctor,

dacă v-a ignorat nevoile,

sau dacă v-ați simțit judecat?

Asta li se întâmplă multora dintre cei
1,4 milioane de adulți transsexuali

de aici din SUA,

dacă sunt suficienți de norocoși
să obțină o programare.

Vă veți gândi poate:
„De ce e asta important pentru mine?

Nu sunt transsexual.
Nu cunosc pe nimeni care e transsexual.

De ce ar trebui să-mi pese?”

Gândiți-vă astfel.

Un individ transsexual e un om

exact ca voi și ca mine.

Ei merită doctori pregătiți și competenți,

la fel ca și voi și ca mine.

Permiteți-mă să vă întreb,
dacă nu vă deranjează să ridicați mâna:

știți sau ați întâlnit pe cineva
care este transsexual,

gen neconform, asexuat, intersexuat,
două spirite, trei spirite?

Mulțumesc mult! Minunat.
Mulțumesc tuturor!

Fiecare dintre voi,
cei care nu ați ridicat mâna,

în viitorul apropiat

veți avea oportunitatea să întâlniți

pe cineva care se încadrează
în aceste identități, vă garantez.

Numărul acestei comunități
este în creștere.

Asta nu pentru că este un moft
sau e la modă.

Ci pentru că e mai sigur
să-și dezvăluie identitatea.

Există mai multă conștientizare.
Este mai multă vizibilitate.

Există mai multă siguranță, astfel încât
oamenii vorbesc despre adevăratul lor eu,

ca niciodată înainte.

De asta e atât de important ca sistemul
nostru medical să știe

și să se asigure că medicii și prestatorii
de servicii medicale sunt pregătiți

să abordeze acești pacienți
cu demnitate și respect,

la fel cum vrem să fim tratați și noi.

Îmi amintesc de când eram
în clasa a XI-a la ora de literatură,

cu unul dintre profesorii mei favoriți,
domnul McClain,

care ne-a spus un citat al lui Heraclit,
ce a rămas cu mine până astăzi.

E posibil să-l știți.

„Nimic nu este permanent,
cu excepția schimbărilor.”

Familiar?

Fiecare dintre noi facem față
schimbărilor din viața noastră,

și adesea când ne confruntăm
cu aceste schimbări,

avem unele decizii dificile de luat.

Vom rămâne blocați de frică

și nu vom merge mai departe?

Sau vom înfrunta frica cu curaj,

vom evolua și vom profita de ocazia
de a merge mai departe?

Fiecare dintre noi se confruntă
cu lucruri noi.

Ce veți face?

Veți rămâne în frică

sau veți merge mai departe?

Vă invit pe fiecare dintre voi, medici,
comunitatea transsexuală,

pe voi și pe mine,

să înfruntăm frica împreună

în timp ce mergem spre această
nouă lume curajoasă.

Vă mulțumesc!

(Aplauze)