Ultima căpetenie a tribului Comanche și căderea unui imperiu

Vizionați lecția completă: https://ed.ted.com/lessons/the-last-chief-of-the-comanches-and-the-fall-of-an-empire-dustin-tahmahkera

Într-o noapte târzie a anului 1971, un grup de călăreți a asaltat o tabăra militară adormită, furând 70 de cai și dispărând. Conduși de un tânăr șef de trib pe nume Quanah Parker, raidul acesta era cel mai recent dintr-o lungă serie de altercații de-a lungul frontierei texane între popoarele indigene și forțele armate ale Statelor Unite. Cine era acest războinic curajos? Dustin Tahmahkera povestește viața ultimei căpetenii a tribului Comanche.

Lecție de Dustin Tahmahkera, regizată de Tomás Pichardo-Espaillat.

Într-o noapte târzie din 1871,
un grup de călăreți

a asaltat o tabără militară adormită.

În câteva minute au stârnit haos
în rândul soldaților,

au furat vreo 70 de cai și au dispărut.

Conduși de un tânăr șef de trib
pe nume Quanah Parker,

raidul acesta era ultimul
dintr-o lungă serie de altercații

de-a lungul frontierei texane
între poporul indigen

cunoscut ca Numunu sau Comanche

și forțele Statelor Unite trimise
să fure pământurile Comanche

pentru coloniștii albi.

Deși conflictul era vechi de decenii,

colonelul american Ranald MacKenzie
a condus ultima iterație.

Din vară până în iarnă,
îl urmări pe Quanah.

Dar și Quanah îl urmărea pe el,

și de fiecare dată când colonelul
se apropia de țintele sale,

acestea dispăreau fără
a lasă vreo urmă pe câmpiile întinse.

Indigenii Comanche stăpâniseră
teritoriul acesta de aproape 200 de ani,

vânând bivoli și mutând întregi sate
de-a lungul câmpiilor.

Respinseseră atacuri spaniole și mexicane
dinspre sud,

încercări de a coloniza pământurile
din partea Statelor Unite dinspre est

și numeroase alte tentative de cucerire
din partea altor popoare indigene.

Imperiul Comanche nu era un grup
unificat sub o singură autoritate centrală

ci mai degrabă mai multe grupuri,
fiecare cu propria căpetenie.

Ceea ce toate aveau în comun era
talentul la călărie —

fiecare bărbat, femeie și copil
era un călăreț expert.

Îndemânarea lor în luptele călare

depășea cu mult abilitățile celorlalte
popoare indigene și a coloniștilor,

permițându-le să controleze
o suprafață enormă cu puțini oameni —

probabil în jur de 40.000
în perioada apogeului lor

și aproximativ 4-5.000 la vremea

confruntării dintre Quanah Parker
și Ranald Mackenzie.

Născut în jurul anului 1848, Quanah
era fiul cel mare al lui Peta Nocona,

unul dintre liderii grupului Nokoni,
și al Cynthiei Ann Parker,

o colonistă albă răpită și asimilată
în poporul Comanche

care luase numele Naduah.

Când Quanah era preadolescentă,

mama și sora sa au fost capturate
de forțele americane într-o ambuscadă.

Quanah și fratele său mai mic au căutat
refugiu într-un alt grup Comanche,

grupul Quahada.

În anii ce au urmat, Quanah
s-a dovedit a fi un războinic și un lider.

Pe la 20 și ceva de ani, a fugit pe ascuns
împreună cu o fată pe nume Weakeah,

înfuriindu-l pe tatăl ei influent
și pe mulți alți lideri.

Au fost pe fugă aproximativ un an,

atrăgând discipoli care l-au desemnat
paraibo, sau căpetenie, pe Quanah,

la o vârstă excepțional de tânără.

Sub conducerea sa, grupul Quahada
a reușit să evite armata americană

și să își continue stilul de viață.

Însă prin 1870, comerțul de piele de bivol
devenise profitabil pe coasta de est,

și vânătorii au masacrat milioane
de bivoli în doar câțiva ani.

Între timp, forțele conduse de S.U.A.
au organizat un atac surpriză,

omorând aproape toți cei 1.400 de cai
ai indigenilor și furându-le restul.

Deși jurase că nu se va preda niciodată,
Quanah știa că fără bivoli sau cai,

triburile Comanche ar fi murit sigur
de foame pe timpul iernii.

Așadar, în 1875 Quanah
și grupul său Quahada

s-au mutat în rezervația Fort Sill
aflată în Oklahoma.

Fiind vânători-culegători,
nu le-a fost ușor să treacă

la un stil de viață agricol în rezervație.

Guvernul american le promisese
rații și provizii,

dar proviziile s-au dovedit a fi
extrem de insuficiente.

Între timp, poziția politică a lui Quanah
devenise fragilă:

nu avea averi, nici putere
în comparație cu alți șefi de trib

care locuiau de mult timp pe rezervație.

Cu toate acestea,
a văzut și o oportunitate.

Rezervația cuprindea pășuni vaste —

inutile pentru Comanches,
dar perfecte pentru pășunatul cirezilor.

A ajuns la o înțelegere profitabilă
cu fermierii cărora le închiria pământul,

în secret la început.

În cele din urmă, a negociat drepturi
de închiriere cu guvernul american,

asigurând o sursă de venit stabilă
pentru băștinașii din rezervație.

Pe măsură ce statutul
lui Quanah în rezervație

și stima acordată de guvern creșteau,

a obținut rații mai mari,

s-a luptat pentru construirea
de școli și case

și a devenit unul

dintre cei trei judecători
ai tribunalului indigen din rezervație.

Nemaivrând să negocieze
cu multe căpetenii,

guvernul american voia să numească
un singur șef de trib al tuturor Comanche,

un rol care nu existase niciodată
în afara rezervației.

Cu toate acestea, mulți Comanche
l-au susținut pe Quanah pentru rol,

la fel ca atunci
când mulți lideri mai în vârstă

îl aleseseră să-i conducă
împotriva armatei americane.

Chiar și fostul său adversar,
Ranald MacKenzie,

i-a susținut numirea în funcție.

Quanah a jucat în filme hollywoodiene
și s-a împrietenit cu politicienii,

participând călare la parada de inaugurare
pentru Theodore Roosevelt.

Cu toate acestea, și-a păstrat
lungile cozi împletite,

și a susținut biserica pentru nativii
americani și uzului de peyote.

A început să fie cunoscut ca Quanah Parker
după ce a adoptat numele de familie matern

și a încercat să-și găsească mama și sora,

aflând în cele din urmă că muriseră
amândouă după ce fuseseră capturate.

Quanah s-a adaptat în mod repetat —
la diferite lumi, la diferite roluri,

și la circumstanțe care multora
li s-ar fi părut insurmontabile.

Deși nu ducea lipsă de critici,
după moartea lui Quanah,

indigenii au adoptat termenul
„președinte al consiliului”

pentru desemnarea celui mai înalt
reprezentant al tribului,

recunoscându-l drept
ultima căpetenie Comanche

și un model cultural
de supraviețuire și adaptare.

În acest spirit, națiunea Comanche
de astăzi privește către viitor

cu peste 16.000 de cetățeni
și nenumărați descendenți.