Creierul e afectat de poluarea atmosferică

Poluarea atmosferică nu are granițe - nici măcar în corpul vostru, spune experta în sănătate publică, Maria Neira. În acest surprinzător discurs, ea descrie modul în care particulele microscopice și substanțele chimice inhalate ne afectează toate organele importante (inclusiv creierul) și face un apel atât către public cât și către cei aflați la putere, să ia măsuri pentru a opri sursele de poluare.

Există ceva de care avem nevoie
cu disperare,

ceva din care nu ne putem opri:

să respirăm.

Vreți să încercați?

Să ne oprim respirația împreună

pentru, să spunem, 10 secunde.

Este în regulă?

Haideți să o facem.

Pregătiți-vă... Bine, acum!

Of, dificil, nu-i așa?

Ei bine, acesta este un număr incredibil

care îți va tăia din nou respirația:

șapte.

Șapte ce?

Șapte milioane de morți premature anual

cauzate de expunerea la calitatea scăzută
a aerului pe care îl respirăm.

Imaginați-vă: e ca și cum mai mult
decât populația Madridului meu drag

ar dispărea complet într-un an.

Iar voi ați putea întreba:

„Aceste informații au fost dezvăluite?

Aceste informații au fost făcute
publice, distribuite?”

Ei bine, da.

Avem în acest moment mai mult
de 70.000 de articole științifice

care analizează relația dintre poluarea
aerului și sănătatea noastră,

iar presa mondială dezbate în mod
constant această problemă.

De fapt, într-o perioadă scurtă de timp,

am aflat

că poluarea aerului are un impact negativ

asupra majorității organelor noastre.

Să începem cu plămânii.

Când ne gândim la poluarea aerului,
ne gândim întotdeauna la plămâni.

De fapt, când respirăm,

inhalăm poluanți toxici,

iar sărmanii noștri plămâni roz

suferă din această cauză.

În ultimii 10 ani,

am adunat multe informații
despre ceea ce se întâmplă,

dar să vă spun mai întâi
ce este poluarea aerului.

Poluarea aerului este un amestec
foarte complex

de particule solide,

picături lichide

și substanțe chimice gazoase.

Imaginați-vă acest amestec

care ar putea veni din surse
precum arderea combustibilului casnic,

din industrie, din trafic

sau din multe alte surse
interne și externe.

Bineînțeles că diferitele surse de poluare

vor face diferite amestecuri de poluanți.

Ideea e că toate aceste toxine

pot fi combinate în moduri diferite.

Să luăm, de exemplu,
materia sub formă de particule, PM.

Poate fi un amestec care va include -

priviți acest cocktail -

pământ și praf de pe drum,

sare de mare,

metale toxice,

smog de motorină,

nitrați și sulfați,

și toată această otravă toxică,
acest cocktail delicios,

ne trece prin plămâni în fiecare zi

și suntem expuși constant
la acest aer poluat

pentru că nu ne putem opri din respirat.

O putem face timp de 10 secunde,
dar nu mai mult de atât.

Nu ne putem ține respirația

și, în plus,

avem nevoie, în fiecare zi,
de aproximativ 10.000 de litri de aer.

Am spus că avem 7 milioane de decese

cauzate de poluarea aerului în fiecare an.

Ne panicăm?

Ne păstrăm calmul?

Declarăm dezastru național,
urgență mondială?

Ei bine, nu, și de fapt mă întreb
în fiecare zi:

„Ce se întâmplă?”

Dar iată ceva ce poate ne va obliga
să reacționăm mai repede.

Poluarea aerului nu ne afectează
doar plămânii.

Ne afectează și creierul.

Acesta este creierul nostru.

Frumos.

Cu toții îl avem.

Cu toții avem nevoie de el.

Sper că toți îl folosim,

(Râsete)

unii mai mult decât alții.

În istoria ultimilor 10 ani,

cercetarea privind relația
dintre poluarea aerului

și sănătatea creierului nostru

a crescut dramatic,

poate că acum creierul nostru e afectat.

Dar permiteți-mi să vă spun dovezile,

ceea ce știm până acum despre efectele
poluării aerului asupra creierului.

În primul rând, apar tot mai multe dovezi

privind posibilele efecte dăunătoare

ale poluării aerului

asupra sistemului nervos central.

Dar să ne întoarcem la particulele toxice.

Vă amintiți?

Le-am lăsat în plămâni,

bucurându-se de viață,

poluând totul.

Acum, cele mai mici dintre ele

pot trece în sânge,

iar din sânge, pompate de inimă,

pot ajunge în tot corpul,

amenințând fiecare organ,

inclusiv creierul.

Spuneam că poluarea aerului
nu are granițe,

și la fel e și în corpurile noastre

pentru că poluanții atmosferici
vor trece bariera placentară

și vor ajunge la făt, alterând cortexul
cerebral al copiilor noștri

chiar înainte de prima lor respirație.

În al doilea rând,
mai multe studii sugerează

că expunerea la poluarea atmosferică
atât prenatală cât și în copilărie

va avea efecte negative
asupra dezvoltării neuronale,

vor avea rezultate mai slabe
la testele cognitive

și va avea o influență negativă

asupra unor tulburări de comportament
precum autismul

și tulburarea hiperchinetică
cu deficit de atenție.

În plus, au fost găsite câteva dovezi

că expunerea creierului copiilor
și adulților tineri

pe o lungă perioadă de timp
la factori poluanți

va provoca unele reacții
precum inflamația creierului,

modificarea răspunsului neuronal

și va influența formarea
de depozite proteice

care se acumulează

și acestea pot crește riscul pentru boli

precum Alzheimer și Parkinson.

E ironic, nu-i așa:

investim în viitorul copiilor noștri,

îi trimitem zilnic la școală ca să învețe,

societatea investește în educația lor,

și totuși, aerul pe care ei îl respiră
cât așteaptă autobuzul școlar

le influențează negativ
dezvoltarea creierului.

Să mergem la al treilea punct: adulții.

Potrivit recentelor dovezi științifice,

expunerea îndelungată la factori poluanți
provoacă un declin cognitiv

în rândul participanților la studiu,
pe măsură ce îmbătrânesc.

Și nu e numai asta,

dacă îi expui pe termen lung
la particule poluante foarte fine,

creierul lor va îmbătrâni mai repede.

și vor avea un risc mai mare

de a suferi accidente vasculare
ischemice silențioase.

Și în ultimul rând -
și nu vă mai dau alte exemple,

pentru că sunt foarte multe,

unele studii epidemiologice pe animale

au sugerat că ar putea exista un risc
crescut de demență

în urma expunerii susținute
la poluanții atmosferici.

Aproape toți suntem expuși
la poluarea atmosferică.

Fie că trăiești într-o zonă rurală
sau urbană,

fie că locuiești într-o țară bogată
sau săracă,

creierul fiecăruia, inclusiv al vostru,

este în pericol.

Ca medic,

mi-am dedicat mai mult de 20 de ani

din viața mea profesională

pentru crește conștientizarea
problemelor de sănătate publică,

riscurile sănătății publice,

la Organizația Mondială a Sănătății

și știu că informația e acolo,
la fel și soluțiile.

Bineînțeles, unele locuri sunt
mai poluate decât altele,

dar aceasta e o problemă mondială

și niciun individ, niciun oraș, grup,
țară sau regiune

nu o va putea rezolva individual.

Avem nevoie de angajamente și acțiuni
foarte puternice din partea tuturor:

societatea civilă,

sectorul privat,

chiar și indivizii.

Cu toții avem un rol.

Da, trebuie să influențăm modul
în care consumăm,

felul în care facem naveta,

modul în care ne folosim energia.

Și partea bună e că toate
aceste soluții sunt accesibile.

Problema e că dacă amânăm
acțiunea cu o zi,

s-ar putea să fie mii de vieți
pe care le vom pierde,

dar dacă o amânăm un an,

am putea pierde din nou
7 milioane de oameni.

Deci, fiecare factor de decizie,
fiecare politician,

trebuie să fie conștient de consecințele
asupra sănătății oamenilor

a amânării deciziilor.

De fapt,

nu e prima dată în istorie

când ne confruntăm cu riscurile
acestui ucigaș invizibil.

Aceasta e Londra în 1952,

și așa cum s-a procedat în Londra
în anii '50 și '60,

guvernele și orașele

au trebuit să acționeze urgent pentru
a opri impactul teribil al poluării.

Fiecare politician trebuie să știe că
amânarea a ceea ce ei numesc măsuri dure

precum reducerea traficului în orașe
sau investiții în transportul public

și promovarea mersului
pe bicicletă în orașe,

investiții în energie regenerabilă,

promovarea energiei verzi
pentru gătit, răcire

transport și încălzire

sunt soluții foarte inteligente,

pentru că, de fapt, reduc emisiile,

îmbunătățesc calitatea aerului
în conformitate cu standardele OMS,

care sunt standardele ce ne protejează.

De fapt, toți politicienii au nevoie
de aceste angajamente foarte puternice,

și de voință politică,

dar avem nevoie de ele acum.

Aceia care nu reușesc,
care amână acțiunea,

chiar au fost dați în judecată
și li s-a solicitat să-și apere poziția,

Dar, de acum înainte,

niciun politician nu va mai spune:
„Nu am știut.”

Deci întrebarea este:

câte vieți,

reducere a calității vieții

și pierdere a puterii creierului nostru

mai putem accepta?

Dacă răspunsul este : „Niciuna”,

vă voi cere asta:

cât timp creierele noastre mai
funcționează, cât mai suntem inteligenți,

vă rog să vă exercitați drepturile,
puneți presiune pe politicieni

și asigurați-vă că acționează pentru
a opri sursele de poluare a aerului.

E primul lucru pe care trebuie
să îl facem pentru a ne proteja

și pentru a ne proteja
scumpul nostru creier.

Vă mulțumesc foarte mult!

(Aplauze)