-
”Pe măsură ce ajungeam tot mai departe și mai departe,
Pământul se făcea tot mai mic.
-
În cele din urmă s-a micșorat până la mărimea unei mărgele,
cea mai frumoasă mărgică pe care ți-o poți imagina...
-
...odată ce vezi așa ceva, te schimbi ca om.”
James Irwin, astronaut în misiunea Apollo 15
-
Când cauți o poză cu Pământul și Luna,
-
găsești imagini în care ele sunt destul de apropiate.
-
Ceva de genul acesta.
-
Dar, în realitate, Pământul și Luna sunt
-
cam atât de depărtate.
Așa arată Pământul și Luna, dacă păstrăm proporțiile.
-
Făcând același lucru, dar pentru sistemul solar
-
observăm că aproape orice imagine a sistemului solar
nu păstrează proporțiile.
-
Dacă ai pune orbitele planetelor pe o bucată de hârtie,
respectând proporțiile
-
planetele ar deveni microscopice și nu ai putea să le vezi.
-
Pur și simplu nu există nicio imagine
-
care să-ți arate în mod corect cum se vede din exterior.
-
Singura modalitate de a vedea un model la scară al sistemului solar
este de a construi unul.
-
Bine ați venit în deșertul Piatra Neagră (Black Rock).
-
El este Alex, eu sunt Wylie, el va fi în spatele camerei,
-
Voi face, probabil, o mulțime de greșeli în fața camerei...
-
Avem 36 de ore pentru a măsura distanțele,
-
trasa orbitele și pregăti o filmare cu încetinitorul de sus,
de pe un munte din apropiere.
-
Pentru a crea un model la scară redusă,
cu Pământul mare cât această mărgică,
-
avem nevoie de 7 mile (11,3 kilometri) de spațiu liber.
-
Deci, de asta am venit aici.
-
Voi de ce ați venit?
-
Eu n-am serviciu…
-
La această scară, Soarele are un metru și jumătate,
un rotund cam atât de mare...
-
Acum ne îndreptăm cu mașina către Mercur,
-
... și tocmai am ajuns.
-
Venus este de aceeași mărime ca Pământul...
-
Am lumea pe undeva prin buzunare...
-
Și iată Pământul.
-
Iar acesta este Marte.
-
Avem câțiva roboți ce se plimbă pe ăsta.
-
Imediat ce filmarea cu încetinitorul e gata,
vom circula pe fiecare orbită cu câte o lumină
-
sperând că vei putea vedea cât de mari sunt în realitate.
-
Mai departe, către planetele exterioare.
-
Jupiter
-
Saturn
-
Lumina aia mică de acolo este Soarele nostru,
la peste o milă (1,6 kilometri) distanță.
-
Soarele este acum foarte, foarte departe.
-
Asta este, am ajuns la marginea sistemului nostru solar.
-
Este ora 7 dimineața,
-
ne-am trezit chiar înainte de răsăritul Soarelui...
-
Suntem pe orbita Pământului,
-
Wylie e acolo, ținând Soarele nostru,
-
semn pentru muzica emoționantă a răsăritului de soare.
-
Deci, dacă am construit modelul în mod corect,
-
priveliștea de lângă Pământul din modelul nostru,
-
va fi identică cu cea de pe Pământul real.
-
Astfel, dacă ne uităm înapoi la soare,
-
vedem că Soarele din modelul nostru și Soarele real
au exact aceeași mărime.
-
Și astfel verificăm faptul că proporțiile sunt corecte.
-
Există doar 24 de oameni, în întreaga istorie a speciei umane
-
care au reușit să vadă conturul întreg al Pământului cu ochii lor.
-
Știri: "După micul dejun, astronauții s-au dus în camera de echipare,
unde au îmbrăcat costumele spațiale..."
-
Cronkite: "Acesta este Omul, încercând să ajungă la Lună..."
-
Crainic: "Am decolat..."
-
Pe orbita terestră, orizontul este doar puțin curbat.
-
Când pornești spre Lună,
-
acel orizont se curbează încet și se strânge în jurul său,
-
și dintr-o dată privești la ceva ce este foarte ciudat,
-
dar foarte foarte familiar...
-
Astronaut: "O, Doamne, uite ce e în partea aia..."
-
"Ioi, ce fermecător este!"
-
Dacă ții degetul mare în sus,
-
poți ascunde Pământul în spatele degetului mare.
-
Tot ceea ce ai știut vreodată.
-
Totul e în spatele degetului tău.
-
Nimic mai mare de atât și atât de departe.
-
Este foarte frumos.
-
Încât îți vine să plângi.
-
Asta e ceea ce am vrut să încerc și să surprind.
-
Suntem pe o mărgică, plutind în mijlocul a nimic.
-
Iar când vezi cu ochii tăi acest lucru,
-
e tulburător.
