O scurtă istorie a alcoolului - Rod Phillips

Vezi lecţia completă: https://ed.ted.com/lessons/a-brief-history-of-alcohol-rod-phillips

Nimeni nu ştie exact când oamenii au început să facă băuturi fermentate. Primele dovezi cunoscute datează din anul 7000 î.e.n. în China, unde reziduurile din vasele de lut au dezvăluit că oamenii făceau o băutură alcoolică din orez, miei, struguri şi miere fermentate. Deci cum a reuşit alcoolul să alimenteze comerţul global şi explorarea? Rod Phillips explorează evoluţia alcoolului.

Lecţie de Rod Phillips, regie de Anton Bogaty.

Acest cimpanzeu dă peste nişte prune
răscoapte căzute din pom.

Multe din ele sunt desfăcute în două,

atrăgându-l spre parfumul lor
îmbătător de fructe.

El le înfulecă şi începe să simtă
nişte... efecte ciudate.

Această maimuţă inconştientă
s-a ciocnit de un proces

pe care oamenii îl vor utiliza mai târziu

pentru a crea bere, vin
şi alte băuturi alcoolice.

Zaharurile din fructul răscopt atrag
organisme microscopice numite fermenţi.

Odată ce fermenţii se hrănesc
cu zaharurile fructului,

ei produc un compus numit etanol —

tipul de alcool din băuturile alcoolice.

Acest proces e numit fermentație.

Nimeni nu ştie exact când oamenii
au început să producă băuturi fermentate.

Dovezile cele mai vechi datează
din anul 7000 î.e.n. în China,

unde reziduurile din vasele de lut

au dezvăluit că oamenii
făceau băuturi alcoolice

din orez, miei, struguri
şi miere fermentate.

În câteva mii de ani,

culturile din toată lumea
fermentau propriile lor băuturi.

Mesopotamienii antici şi egiptenii
făceau bere pe tot parcursul anului

din grânele de cereale depozitate.

Această bere era accesibilă
tuturor claselor sociale,

iar muncitorii o primeau
în raţia lor zilnică.

Ei făceau şi vin, dar din cauza
climei nefavorabile

pentru creşterea strugurilor,

acesta era o delicatesă rară şi scumpă.

În schimb, în Grecia şi Roma,
unde strugurii creşteau mai uşor,

vinul era la fel de uşor de obţinut
ca şi berea în Egipt şi Mesopotamia.

Fiindcă fermenţii aveau să fermenteze
zahărul din plante,

oamenii antici făceau alcool
din orice recolte

şi plante care creşteau unde locuiau.

În America de Sud, oamenii
făceau chicha din cereale,

uneori adăugând ierburi halucinogene.

În Mexicul de astăzi, pulque, făcut
din sevă de cactus, era băutura preferată,

în timp ce africanii din Est făceau
bere din banane şi palmieri.

În zona unde se află acum Japonia,
oamenii făceau sake din orez.

Aproape fiecare regiune a globului
avea propriile sale băuturi fermentate.

Odată ce consumul de alcool a devenit
parte a vieţii de zi cu zi,

unele autorităţi s-au agăţat de efectele
pe care le percepeau drept pozitive —

medicii greci considerau vinul
bun pentru sănătate

şi poeţii au confirmat
calităţile sale creative.

Alţii erau mai preocupaţi
de potenţialul abuz de alcool.

Filozofii greci promovau cumpătarea.

Primii scriitori evrei şi creştini
din Europa au inclus vinul în ritualuri,

dar considerau consumul excesiv un păcat.

Iar în Estul Mijlociu, Africa şi Spania,

o regulă islamică împotriva
rugăciunii în stare de ebrietate

treptat a fost consolidată
într-o interdicție generală a alcoolului.

Băuturile fermentate antice aveau
un conţinut de alcool relativ scăzut.

La un conținut de alcool de aproape 13%,
produsele derivate

pe care fermenţii
le generează în timpul fermentației

deveneau toxice şi îi omorau.

Atunci când fermenţii dispar, fermentația
încetează şi nivelul de alcool se reduce.

Mii de ani, conţinutul
de alcool era limitat.

Aceasta s-a schimbat odată cu invenţia
procesului numit distilare.

Scrierile arabe din secolul IX descriu
cum se fierb lichidele fermentate

pentru a vaporiza alcoolul din ele.

Alcoolul fierbe la o temperatură mai mică
decât apa, deci se vaporizează primul.

Prindeţi acest vapor, răciţi-l
şi ceea ce rămâne va fi alcool lichid

mult mai concentrat decât orice
altă băutură fermentată.

Iniţial aceste spirtoase mai puternice
erau folosite în scopuri medicinale.

Atunci spirtoasele au devenit
mărfuri comerciale importante

fiindcă spre deosebire de bere şi vin,
acestea nu se stricau.

Romul făcut din trestia de zahăr
culeasă în coloniile europene din Caraibe

a devenit esenţial pentru marinari
şi era comercializat în America de Nord.

Europenii au adus brandy-ul
şi ginul în Africa

şi îl schimbau pe sclavi, pământ şi bunuri
precum uleiul de palmier şi cauciucul.

Spirtoasele au devenit
o formă de bani în aceste regiuni.

În timpul Epocii explorărilor,

spirtoasele au jucat un rol crucial
în călătoriile pe mare pe distanţă lungă.

Navigarea din Europa spre Asia de Est
şi Americi ar putea dura luni întregi,

iar păstrarea apei proaspete
era o provocare pentru echipaje.

Adăugarea unei căuş de brandy în butoiul
cu apă o menţinea proaspătă mai mult timp,

fiindcă alcoolul e un conservant
ce omoară microbii dăunători.

Deci în anii 1600,

alcoolul a trecut de la inducerea
animalelor în stare de euforie

la alimentarea comerţului global
şi a explorării,

cu toate consecinţele acestora.

Pe măsură ce timpul trecea, rolul său
în societate devenea tot mai complicat.