Saving Macau’s dying language

Narator: Faceți cunoștință
cu Aida de Jesus.

Ea are 103 ani.

Aida de Jesus: Nu-mi place
să mă simt atât de bătrână.

Prefer să mă simt doar de 80 de ani.

(râde)

Narator: Aida este din Macao,

un oraș chinezesc colonizat
de Portugalia, timp de 400 de ani.

Ea și fiica ei, Sonia,
sunt printre puținele persoane

care mai vorbesc Patua,

o limbă amenințată de dispariție,
unică în Macao.

Păstrarea unei identități
pe cale de dispariție

Acesta este un videoclip
cu subtitrare în patru limbi:

Patua, Cantoneză, Portugheză și Engleză.

Puteți vedea cum Patua amestecă
limbile locurilor

de-a lungul rutei comerciale
portugheze în secolul XVI.

(Patua)(Cântă)

Marathi

Malaieză & Portugheză

Cantoneză

Sonia: Deci, în școli în zilele noastre

nu prea le place să vorbim Patua,

deoarce, obișnuiau să spună
că nu e adevărata limbă portugheză.

Narator: Aida și Sonia
sunt localnice din Macao

cu origine mixtă
portugheză-chineză.

Ele sunt macaneze,

și alcătuiesc mai puțin din 1%
din populația orașului

care este peste 90% chineză.

Sonia: Putem spune că este
o rasă pe moarte.

Narator: Pentru a înțelege
comunitatea Aidei

trebuie să înțelegem mai întâi
orașul ei, Macao,

care este la o oră distanță
de Hong Kong, cu feribotul.

S-a dezvoltat rapid
în ultimele decenii,

fiind cunoscut acum drept
cel mai mare oraș cazinou al lumii,

adunând de cinci ori mai mulți bani
decât Las Vegas.

În parte, asta se datorează

legalizării jocurilor de noroc,
făcute de portughezi în 1800.

Astfel, când Portugalia a returnat
Chinei orașul Macao, acum 20 de ani,

acesta a devenit singurul loc din țară
unde jocurile de noroc erau legale.

Mulți portughezi au plecat
după cel de-al Doilea Război Mondial

și revolta anti-portugheză
din 1960,

dar încă se mai pot observa
influențe portugheze în tot orașul.

Limbile oficiale sunt chineza
și portugheza,

iar clădirile coloniale sunt protejate
de Unesco.

Și chiar în afara centrului orașului

se află restaurantul tradițional
macanez al Aidei și Soniei.

Sonia: Când portughezii și-au luat
neveste chineze

au încercat să prepare o mâncare
cât mai asemănătoare cu cea portugheză.

Dar în acele timpuri, nu aveau
prea multe ingrediente portugheze,

așa că foloseau ingrediente chinezești,

și așa a apărut mâncarea macaneză.

În restaurantul nostru,
mâncarea noastră specifică este minchi

Este o mâncare foarte simplă.

Se face din carne de porc tocată.

Un alt fel specific este pato cabidela.

Desigur, în Portugalia
au și cabidela.

Se face din sânge de rață
amestecat cu oțet.

Narator: Unesco consideră Macao
„căminul primului amestec de mâncare”,

recunoscând totodată limba macaneză,
Patua, drept o limbă pe cale de dispariție,

cu doar 50 de vorbitori rămași.

Aida: Patua... înainte, bunica
o vorbea mai des.

Tinerii nu prea mai vorbesc Patua.

Narator: Deși sunt numai 4.000
de macanezi rămași în Macao,

un studiu sugerează că ar putea fi
peste 1,5 milioane în toată lumea.

Roy Xavier: Este o populație ascunsă
deoarece este împrăștiată.

Odată cu ascensiunea rețelelor
de socializare,

mulți dintre ei și-au păstrat
legăturile.

Narator: Chiar și diaspora este invitată
să viziteze Macao o dată la trei ani.

Dar cei rămași în Macao

simt că trebuie să se lupte
pentru a-și păstra

cultura și identitatea.

Ei sunt în Macao de generații,

dar adesea sunt considerați străini
în propria lor țară.

Sergio Perez: Aud în fiecare zi,
pe cineva zicând:

„Wow, vorbești cantoneză foarte bine!”

Narator: Acesta este Sergio Perez,
un regizor macanez de 39 de ani,

care a realizat videoclipul pe care
l-ați văzut mai devreme.

Videoclipul prezintă o trupă
de teatru de amatori

care încearcă să păstreze limba

jucând piese de teatru
în limba Patua, în fiecare an.

SP: Persoanele din vechiul Macao
știu cu siguranță macaneza.

Uneori, cred că sunt străin,

dar în momentul în care
încep să vorbesc,

realizează: „În regulă,
tipul ăsta e macanez.”

Cred că tânăra generație
nu prea știe macaneză.

N: Sonia, care a cofinanțat
în anii '90 trupa de teatru,

spune că va continua
să facă asta.

Sonia: Cred că face ceva bun.

Deși e o limbă pe moarte,
o păstrăm de 25 de ani,

și sperăm să continuăm.

AJ: O să-ți faci manichiura?

Sonia: O să-și facă manichiura.

N: Mulțumesc că
ne-ați urmărit.

Dacă v-a plăcut
acest videoclip,

mai avem și alte povești
despre cultură și identiate.

Verificați-le și
abonați-vă la Goldthread.