Oameni buni,
dacă sunteți măcar puțin ca mine,

ați văzut că în ultima vreme
dați mereu peste expresii de genul:

„crescut la sol”

„din curtea noastră în farfuria voastră”,

„certificat organic”,

mai ales aici în Colorado.

Odată cu conștientizarea
felului în care ne hrănim,

aceste expresii, străine odinioară,
acum sunt în vocabularul nostru uzual.

Când a început să conteze pentru noi

felul în care alimentele
ne afectează corpul

sau planeta,

industria alimentară
a trebuit să se conformeze.

Și consecințele au fost remarcabile.

Cei care sunteți din state
precum Washington și Oregon

și, bineînțeles, vecinii mei din Colorado,

(Ovații)

știți despre ce vorbesc.

Astea nu erau...

Termeni ca „100% natural” sau „de casă”,
nu mai sunt folosiți doar în alimentație.

Mai e o întreagă altă industrie
care le folosește, mai nou.

Știți ce zic.

Mă refer la „iarbă”

și la industria care în 2016

a avut vânzări de șase miliarde de dolari.

Dacă v-aș spune acum

că unele lucruri pe care credeți
că le știți despre marijuana legală

sunt greșite?

Oameni buni, știu,

să aduci vorba despre lucruri
precum iarba legală

e cale sigură de a ți se da cu flit
de către cunoscători.

Știu asta prea bine,

dar mă încăpățânez să vorbesc despre asta.

Înainte să încep,
vreau să fie foarte clar un lucru:

războiul meu nu e împotriva consumului
ocazional de marijuana de către adulți,

nu mă interesează asta.

Dar mă preocupă foarte mult
această industrie nouă

care se străduiește să ne convingă
că ceea ce consumăm e natural

și reduce problemele sociale

când, de fapt, nu e așa.

Haideți să începem cu iarba versiunea 1.0.

Canabisul e o plantă sălbatică care,
timp de mii de ani,

a fost folosită pentru fibre textile
sau în medicina tradițională chineză.

Geneza 1:12 chiar zice:

„V-am dat plante cu sămânță
după soiul lor, să le folosiți...”

Microfonul e de vină,
are efect de voce de preot.

(Râsete)

Canabisul conține
sute de compuși chimici diferiți,

dintre care doi sunt de interes
pentru noi.

Respectiv, CBD și THC.

CBD e cel cu cele mai multe
proprietăți medicinale.

E o componentă fascinantă a canabisului,

cu potențial dovedit de a ajuta lumea.

De asemenea, este non-toxic.

Ai putea să te scalzi într-o cadă cu CBD,
în timp ce inhalezi CBD

și bei un suc natural de CBD,

și tot nu te-ar droga.

(Râsete)

Am încercat.

(Râsete)

N-am încercat, n-am încercat.

Ar fi fost prea scump...

(Râsete)

Ce e interesant și de reținut,
e faptul că CBD-ul

reprezintă doar o parte foarte mică
din vânzările de canabis.

Banii adevărați
se fac din celălalt compus,

adică din THC.

THC e compusul natural
de la care te droghezi.

Înainte de anii '70,

canabisul conținea mai puțin de 0,5% THC.

Asta era proporția naturală.

Dar în ultimii 40 de ani, pe măsură ce
am deprins arta cultivării canabisului,

(Râsete)

acel procent a început să crească,
încet dar sigur.

Asta până recent,
când s-au implicat și chimiștii.

Și aceștia au mutat ciclurile de creștere,

scuze, au mutat cultivarea
exclusiv în spații închise,

și au făcut nefiresc și nenatural
de scurte ciclurile de creștere.

Au început să utilizeze
pesticide și fertilizatori

într-un mod cel puțin îngrijorător.

Chiar am stat recent de vorbă
cu un prieten

care și-a dat demisia dintr-un astfel
de loc unde se cultiva canabis,

pentru că era îngrijorat
de chimicalele folosite,

și cu care intra în contact.

Unora dintre colegi
li se sugerase să poarte

echipamente de protecție
pentru substanțe inflamabile

când stropeau plantele
cu acel amestec de chimicale.

Cu gradul ăsta de manipulare,

produsele care sunt vândute astăzi
pot conține chiar peste 30% THC.

Iar concentratele,

concentratele pot avea peste 95% THC,

astronomic de mult
față de planta naturală.

Oameni buni, asta nu mai e 
iarba bunicilor noștri.

(Râsete)

Nu mai e iarba părinților noștri.

Nu mai e nici măcar iarba mea.

(Râsete)

Dacă ați intrat vreodată
într-unul din miile de magazine de profil,

care au explodat în ultimii ani,

știți sigur că ce se vinde acolo nu e THC.

Toată iarba comercializată trebuie
să aibă afișat exact cât THC conține,

așa cum au celelalte produse mai populare:

țigările electronice, stilourile,
cafeaua, înghețata,

condimentele, granola,
guma de mestecat, bomboanele,

prăjiturile,

supozitoarele.

(Râsete)

Și, bineînțeles, lubrifiantul.

Cam tot ce... nu, pe bune,

(Râsete)

cam tot ce ajunge
într-un fel sau altul în corpul uman.

Marea majoritate
a canabisului comercializat în prezent

nu e canabis adevărat.

E THC, fie în formă pură,

fie într-o concentrație mult
prea mare și nenaturală.

A spune că am legalizat marijuana
e cam înșelător.

De fapt, comercializăm THC.

Și am ajuns foarte repede la asta.

Motivul din cauza căruia
această piață practic a explodat

e pentru că se pot face
enorm de mulți bani

din satisfacerea și creșterea
dorinței noastre de a ne droga.

Și banii ăștia nu mai sunt făcuți
de magazinul de iarbă din colț.

Adevărate grupuri industriale
și corporații,

precum Drug Policy Alliance,

Marijuana Policy Project,

Arcview Investment,

Canabis Industry Association,

i-au eliminat sau au ajutat
la eliminarea micilor cultivatori.

Acești rechini știu că cea mai bună
cale de a profita de pe urma noastră

e să urmeze regula lui 80/20
din industria alcoolului.

E simplu, adică 80% din produs e consumat
de 20% din consumatori.

În cazul de față,
consumatorii cu probleme.

Lobbyștii bogați și albi ai ierbii,

serios vă zic,
majoritatea sunt bogătași albi,

știu că noi vom consuma mai mult
din produsul lor

dacă îi măresc concentrația.

De asemenea, știu că sunt mai susceptibili
de a consuma regulat THC

cei cu venituri
sub 20.000 de dolari pe an,

decât cei cu venituri
peste 50.000 de dolari pe an.

Cu alte cuvinte, cu cât ești mai sărac,

cu atât e mai probabil
să-ți cheltui banii pe produsele lor.

Iar în America, veniturile și rasa
încă sunt bine corelate.

Unul din motivele pentru care
se militează pentru legalizarea marijuanei

e faptul că va mai reduce
procentul de încarcerare

a minorităților,

lucru care ar trebui să ne îngrijoreze
pe toți cei de aici.

Din păcate, e suficient să ne uităm
chiar aici în Colorado

la rata de delincvență juvenilă,

pentru a susține această declarație.

Conform Direcției de Siguranță Publică
din Colorado,

din 2014, de când s-a legalizat 
comercializarea,

majoritatea magazinelor sunt
în cartierele sărace ale minorităților,

s-a ajuns la o scădere cu 8% a ratei
infracționalității la minorii albi,

în privința infracțiunilor
legate de marijuana.

Bravo lor, ce să zic.

Dar în același timp

a crescut cu 29% rata infracționalității
în rândul minorilor hispanici,

tot legat de canabis,

iar în cazul minorilor afro-americani,
a crescut cu 58%.

Nu e ceva nou pentru voi, nu?

În Colorado arestăm
mai mulți oameni de culoare

decât înainte
de legalizarea comercializării.

Și nu e un titlu de scandal dintr-un ziar.

Direcția pentru Siguranța Publică
din Colorado spune asta.

Legalizarea marijuanei revine în atenție.

O altă problemă majoră
e rata preavizelor de exmatriculare.

Școlile cu elevi predominant albi,

adică cele care au
cel mult 25% minorități,

conform datelor culese
în primul an după legalizare,

aveau un total de 190
de preavize din cauza drogurilor,

din care aproape toate erau legate de THC.

În același timp,

școlile cu 75-100% elevi minoritari

au cumulat 801 de preavize
din cauza drogurilor,

din care aproape toate erau legate de THC.

Când se vorbește despre minorități,

foarte des una dintre ele e omisă.

Și anume, comunitatea LGBTQ.

Membrii acestei comunități sunt cel puțin
de două ori mai susceptibili

să consume THC decât heterosexualii.

Din păcate, tot ei au procente mai mari
de tulburări mintale

și suicid.

Conform unui studiu publicat în 2014
și intitulat „Going to Pot”,

concentrațiile nefiresc de mari de THC
din produsele disponibile astăzi

amplifică aceste riscuri.

Fac situația mai problematică.

Din păcate, prea puțin le pasă

celor care vând aceste produse,

pentru că, așa cum ați văzut,

asta înseamnă să ai clienți fideli.

Uitați care-i treaba, eu înțeleg.

În multe cercuri, legalizarea marijuanei
e subiect tabu.

Totuși, trebuie adus în discuție

pentru că ce se vinde în ziua de azi
nu e natural,

iar lobbyștii și industria de profil
se folosesc de dreptatea socială

ca de un paravan în spatele căruia
se îmbogățesc mai mult.

În propria mea călătorie către a scăpa
de dependență, m-am întrebat

în legătură cu multe lucruri
pe care le-am văzut.

De fapt, asta e una din practicile
predate la dezintoxicare.

Când am plecat din Boulder
la Washington DC,

la 12 ani,

m-am trezit într-o lume
în care ce pantofi purtai

conta mai mult decât orice altceva.

Iar familia mea era prea săracă
să mă ajute să păstrez astfel de aparențe.

M-am trezit astfel în fața unei crize
de identitate de toată frumusețea.

În acest nou decor,
cu mai multe betoane decât copaci,

chiar nu mai știam cine sunt.

Așa că am fumat iarbă pentru prima dată

la 13 ani.

Și mi-a plăcut foarte mult.

(Râsete)

Așa m-am integrat într-o gașcă,

plus că era beton să te droghezi.

În sfârșit, gândurile nu mă mai chinuiau.

Au urmat repede alcoolul și alte droguri,

și am devenit alt om.

În două luni, deja eram utilizator zilnic.

Povestea dependenței mele
e similară cu multe altele.

Sigur ați auzit și voi câteva.

La început era distractiv,

apoi a devenit înfiorător,

apoi s-a transformat într-o necesitate.

Pur și simplu.

Ultima oară când m-am drogat
a fost în 15 iunie 1996.

Și...

(Aplauze și ovații)

Vă mulțumesc!

Și mi-am petrecut ultimii 21 de ani
încercând să-mi refac viața,

dar și să aduc mai multă liniște în lume.

Unul din modurile prin care fac asta

e că de zece ani lucrez
în domeniul tratării dependenței

de droguri și de alcool,

cu asociații ca Phoenix Multisport,

Spitalul Universității din Colorado

și NALGAP,

adică Asociația Națională pentru Oferirea
de Tratament pentru Lesbiene,

Homosexuali, Transgenderi și Bisexuali,
și colaboratorii lor.

Dar chiar și după implicarea mea directă,

și fiind fost consumator eu însumi,

am fost surprins și supărat când am văzut

ce face comercializarea din canabis.

Speranța noastră naivă
că e ceva pur și natural

ne împiedică să vedem
ce se întâmplă în realitate,

și anume că bogații devin mai bogați

pe spatele celor săraci

și asta mințindu-ne cu nerușinare
în tot acest timp.

(Aplauze)

Vă mulțumesc!

Oameni buni, cred că ăsta e un exemplu
în plus despre cum lăsăm industria

să îi exploateze
pe cei aflați oricum în dificultate,

doar pentru a face profit,

exact așa cum s-a întâmplat în industria
alimentară și a tutunului în trecut.

Când i-am transmis industriei alimentare

că acum înțelegem ce impact
au produsele pe care le alegem

și că avem pretenții mai mari pentru
noi înșine și pentru familiile noastre,

nu au avut încotro și s-au conformat.

De ce n-am face exact același lucru

cu toate industriile care vor
să ne cheltuim banii pe ce oferă ele?

Ce-ar fi să îi invităm
la niște discuții foarte serioase?

Și să avem pretenția să se ridice la niște
standarde mai înalte decât până acum?

Pentru că, după cum se vede,

pentru mulți dintre noi,

iarba nu e mai verde
în varianta industrializării.

A devenit doar marfă de vânzare.

Vă mulțumesc!

(Aplauze)

Jeremy Duhon: E un subiect sensibil, știu,

dar în același timp foarte important,

așa că îți mulțumim că l-ai abordat
și ne-ai mai clarificat niște lucruri.

Multă lume beneficiază
de efectele asupra sănătății

pe care le au marijuana și canabisul.

Lor ce ai vrea să le transmiți?

Ben Cort: Chiar mă bucur
că ai adus vorba de asta.

Cred că unul din cele mai importante
lucruri pe care le putem face acum

e să separăm uzul medicinal

și ceea ce se întâmplă în ultima vreme,

respectiv unele progrese făcute

în realizarea unor remedii din părți
ale plantei sau din toată planta,

de folosirea comercială a THC.

Cred că e esențial să ținem cont de asta.

Trebuie să încetăm
să le tratăm la grămadă,

și să putem spune:
„Bun, asta o folosim ca să ne drogăm,

iar asta o folosim ca remediu.”

(Aplauze)

JD: Înseamnă că discursul tău
nu e atât împotriva canabisului,

ci despre creșterea conștientizării
implicațiilor comercializării.

Ar fi corect să spunem așa?

BC: Exact, eu nu sunt nicidecum
tipul anti-iarbă.

(Râsete)

Dar sunt tipul pro-logică.

Să mă apuc acum să arunc cu pietre...
gândiți-vă, am fost dependent.

Nu sunt în măsură să fac asta,
și nici nu am de gând.

Dar ce mă deranjează
și mi-e foarte greu să accept

e felul în care acceptăm niște lucruri

fără să le punem la îndoială.

Dacă era vorba de altă industrie,

i-am fi pus la zid cu siguranță până acum.

Deci nu, nu sunt tipul anti-iarbă,

sunt tipul pro-discernământ.

Gândiți-vă:

chiar nu-mi pasă dacă fumați iarbă,

atâta vreme cât sunteți adulți.

Dar, dacă tot sunteți adulți,

folosiți-vă mintea.

(Aplauze)