Lumea este plină de argumente ostile, conflicte, știri false, victime, exploatare, prejudicii, intoleranță, vină, strigăte și atenție foarte scurtă. Uneori poate părea că suntem sortiți să fim de o anumită parte, să fim blocați în camere reverberante și niciodată să nu fim de acord unii cu alții. Uneori poate părea ca o cursă spre fundul sacului, unde toți denunță privilegiile celorlalți și concurează să arate că ei sunt cei mai încercați oameni din conversație. Cum putem avea sens într-o lume care nu mai are niciunul? Am o unealtă pentru înțelegerea acestei lumi confuze în care trăim, o unealtă la care nu v-ați aștepta: matematica abstractă. Sunt matematiciană. În mod tradițional, matematica pură este precum teoria matematicii, iar cea aplicată rezolvă probleme reale, precum construirea unui pod sau pilotarea unui avion sau controlarea traficului. Dar o să vă vorbesc despre un mod în care matematica pură e aplicată direct în viețile zilnice ca un mod de gândire. Ecuațiile de gradul al doilea nu mă ajută în viața de zi cu zi, dar folosesc gândirea matematică pentru a înțelege anumite argumente și a empatiza cu alți oameni. Astfel, matematica pură mă ajută cu întreaga lume umană. Dar, înainte de a vorbi despre întreaga lume, trebuie să vorbesc despre ceva ce voi ați putea considera drept matematică irelevantă de școală: divizorii unui număr. Vom începe prin a ne gândi la divizorii lui 30. Acum, dacă amintirile orelor de matematică vă dau fiori, vă înțeleg, pentru că și mie mi s-au părut plictisitoare orele de matematică. Dar sunt destul de sigură că vom merge într-o direcție care este foarte diferită față de ce s-a făcut în școală. Deci, care sunt divizorii lui 30? Ei bine, sunt numerele care îl compun pe 30 în diviziune. Poate vi-i puteți aminti. Îi facem împreună. Ei sunt: 1, 2, 3, 5, 6, 10, 15 și 30. Nu e foarte interesant. Sunt niște numere pe o linie dreaptă. Putem face totul mai interesant gândindu-ne la care dintre aceste numere sunt de asemenea factorii celorlalți și trasând un desen, asemănător cu un arbore, pentru a ilustra aceste relații. Deci 30 o să fie în vârf ca un străbunic. 6, 10 și 15 îl divid pe 30. 5 îi divide pe 10 și 15 2 îi divide pe 6 și 10 3 îi divide pe 6 și 15 Și 1 îi divide pe 2, 3 și 5. Deci vedem cum 10 nu este divizibil cu 3, dar că totul reprezintă colțurile unui cub, ceea ce este, cred, un pic mai interesant decât niște numere pe o linie. Putem observa ceva mai mult aici. Este o ierarhie la mijloc. La bază este numărul 1, apoi sunt numerele 2, 3 și 5, și nimic nu le divide în afară de 1 și ele însele. Îți poți aminti că asta înseamnă că ele sunt prime. La următorul nivel, avem 6, 10 și 15, și fiecare este un produs a doi factori primi. Deci 6 este 2 ori 3, 10 este 2 ori 5, 15 este 3 ori 5. Apoi, în vârf, avem 30, care este un produs de 3 numere prime - 2 ori 3 ori 5. Aș putea redesena această diagramă folosind în loc acele numere. Vedem că avem 2, 3 și 5 în vârf, avem perechi de numere la următorul nivel, și avem elemente singulare mai jos, apoi setul gol de la bază. Fiecare dintre acele săgeți arată pierderea unuia dintre numerele din set. Acum poate că este clar că nu contează care sunt acele numere. De fapt, nu contează ce sunt. Le putem înlocui cu altceva de tipul A, B și C, și am obține aceeași imagine. Acum, totul a devenit foarte abstract. Numerele au devenit litere. Dar această abstracție are un scop, care poate fi aplicată acum în mod vast, pentru că A, B, și C pot fi orice. De exemplu, ele pot fi trei tipuri de privilegii: bogat, alb și bărbat. La următorul nivel, avem oamenii albi bogați. Aici avem bărbații bogați. Aici avem bărbații albi. Iar aici avem bogații, albii și bărbații. Iar în final, oamenii cu niciunul dintre acele privilegii. Și voi readăuga celelalte adjective pentru efect. Deci, aici avem non-bărbații albi și bogați, ca să ne amintim că trebuie să includem și persoanele non-binare. Aici avem bărbații bogați care nu sunt albi. Aici avem bărbații albi care nu sunt bogați, bogați, non-albi, non-bărbați, săraci, albi, non-bărbați, și săraci, non-albi, bărbați. Iar la bază, fără privilegii, săraci, non-albi, non-bărbați. Am trecut de la diagrama divizorilor lui 30 la diagrama interacțiunii diverselor tipuri de privilegii. Cred că sunt multe lucruri care pot fi învățate din această diagramă. Primul este că fiecare săgeată reprezintă o pierdere directă a unui privilegiu. Uneori oamenii cred eronat că privilegiul albilor înseamnă că toți albii o duc mai bine decât non-albii. Unii oameni arată cu degetul la atleții de culoare bogați și spun: „Vezi? Sunt foarte bogați. Privilegiul albilor nu există.” Asta nu e ceea ce spune teoria privilegiului albilor. Ea spune că, dacă atletul bogat avea toate acele caracteristici și era și alb, ne-am fi așteptat ca el să o ducă mai bine. Mai e altceva ce putem înțelege din această diagramă, dacă ne uităm pe câte un rând. Dacă ne uităm pe al doilea rând, unde oamenii au două privilegii, am putea observa că nu toți sunt egali. De exemplu, femeile albe bogate o duc probabil mai bine în societate decât bărbații albi săraci, iar oamenii de culoare bogați sunt undeva pe la mijloc. Deci, e oarecum asimetric aici, și la fel și la bază. Dar putem analiza mai departe și să observăm interacțiunile dintre cele două nivele de mijloc. Deoarece oamenii bogați non-albi și non-bărbați o duc mai bine decât bărbații albi săraci. Luați câteva exemple extreme, precum Michelle Obama sau Oprah Winfrey. Ele clar o duc mai bine decât bărbații albi săraci, șomeri și fără locuință. De fapt, diagrama este mai asimetrică decât atât. Acea tensiune există între straturile de privilegii din diagramă și privilegiul absolut trăit de oameni în societate. Asta m-a ajutat să înțeleg de ce unii bărbați albi săraci sunt atât de revoltați pe societate la momentul actual. Pentru că sunt considerați a fi superiori în acest cub al privilegiilor, dar în termenii privilegiului absolut, ei nu simt nicidecum efectele sale. Și cred că a înțelege originile acelei furii este mult mai productiv decât a fi la rândul nostru furioși pe ei. A observa aceste structuri abstracte ne poate ajuta să schimbăm contextele și să vedem că oameni diferiți sunt în vârf în contexte diferite. În diagrama noastră originală, bărbații albi bogați erau în vârf, dar dacă ne concentram atenția asupra non-bărbaților, am vedea că ei sunt aici, iar non-bărbații albi bogați sunt în vârf. Și ne-am putea muta la întregul concept al femeilor, iar cele trei tipuri de privilegiu ar fi: bogată, albă și cis. Amintiți-vă că „cis” înseamnă că identitatea ta de gen se potrivește cu genul tău biologic. Acum vedem că femeile cis albe și bogate ocupă, în mod analog, locul ocupat de bărbații albi bogați în situația precedentă. Asta m-a ajutat să înțeleg de ce este atât de multă ură pe femeile albe bogate, mai ales în unele aspecte ale mișcării feministe actuale, pentru că, poate, ele sunt predispuse la a se vedea subprivilegiate în relație cu bărbații albi, și uită cât de supraprivilegiate sunt în relație cu femeile non-albe. Cu toții putem folosi aceste structuri abstracte ca ajutor în situații în care suntem mai mult sau mai puțin privilegiați. Cu toții suntem mai privilegiați decât cineva și mai puțin privilegiați decât altcineva. De exemplu, știu și simt că, în calitate de persoană asiatică, sunt mai puțin privilegiată decât cei albi din cauza privilegiului alb. Dar mai înțeleg și că sunt probabil printre cele mai privilegiate persoane non-albe, și asta mă ajută să oscilez între cele două contexte. În termeni de avere, nu cred că sunt super bogată. Nu sunt bogată ca oamenii care nu trebuie să mai muncească. Dar o duc bine, și asta e o situație mult mai bună decât a oamenilor care se chinuie, care sunt șomeri sau lucrează pentru salariul minim. Fac aceste conexiuni în minte pentru a înțelege experiențele și din perspectivele altora, lucru care mă aduce la următoarea concluzie posibil surprinzătoare: matematica abstractă e extrem de relevantă pentru viețile noastre zilnice și ne poate ajuta să înțelegem și să empatizăm cu alți oameni. Dorința mea e ca toată lumea să încerce să-i înțeleagă pe alții mai mult și să colaboreze cu ceilalți, în loc să concureze cu ei și să încerce să arate unde au greșit. Și mai cred că gândirea matematică abstractă ne poate ajuta să facem asta. Vă mulțumesc! (Aplauze)