WEBVTT

00:00:06.889 --> 00:00:10.849
Imaginează-ţi o neurocercetătoare
ingenioasă numită Mary.

00:00:10.849 --> 00:00:13.830
Mary locuiește într-o cameră
colorată în alb și negru,

00:00:13.830 --> 00:00:16.219
citeşte doar cărţi colorate
în alb şi negru,

00:00:16.219 --> 00:00:20.580
iar ecranele ei afişează
doar culorile alb şi negru.

00:00:20.580 --> 00:00:26.160
Dar deşi n-a văzut niciodată culori,
Mary e expertă în vederea cromatică

00:00:26.160 --> 00:00:31.221
şi ştie tot ce s-a descoperit 
referitor la fizica şi biologia culorilor.

00:00:31.221 --> 00:00:33.531
Ştie că diferite lungimi de undă
ale luminii

00:00:33.531 --> 00:00:36.842
stimulează trei tipuri
de celule cu conuri din retină

00:00:36.842 --> 00:00:38.601
şi că semnalele electrice

00:00:38.601 --> 00:00:42.561
se transmit la creier prin nervul optic.

00:00:42.821 --> 00:00:45.232
Acolo creează tipare
de activitate neuronală

00:00:45.232 --> 00:00:50.021
ce corespund milioanelor de culori
pe care oamenii pot să le perceapă.

00:00:50.851 --> 00:00:54.802
Acum imaginează-ţi că într-o zi
ecranul alb-negru al lui Mary

00:00:54.802 --> 00:00:57.580
afișează din greşeală un măr colorat.

00:00:57.580 --> 00:00:58.691
Pentru prima dată

00:00:58.691 --> 00:01:03.502
poate experimenta ceva
ce cunoaşte teoretic de ani de zile.

00:01:03.502 --> 00:01:05.211
Oare va învăța ceva nou?

00:01:05.211 --> 00:01:10.342
E posibil ca cunoştinţele ei despre
perceperea culorilor să nu fie complete?

00:01:10.342 --> 00:01:14.961
Filozoful Frank Jackson a propus
acest experiment mintal în anul 1982,

00:01:14.961 --> 00:01:17.121
pe care l-a numit „Camera lui Mary”.

00:01:17.121 --> 00:01:21.312
Dacă Mary știe totul despre
fenomenul fizic al percepţiei culorilor

00:01:21.312 --> 00:01:24.722
şi totuşi experienţa
de a vedea culori a învăţat-o ceva nou,

00:01:24.722 --> 00:01:28.610
atunci toată teoria
nu reuşeşte să descrie pe deplin

00:01:28.610 --> 00:01:31.713
capacităţile cognitive
precum perceperea culorilor.

00:01:31.713 --> 00:01:33.492
Experimentul „Camera lui Mary”

00:01:33.492 --> 00:01:37.492
descrie ceea ce filozofii numesc
„argumentul cunoaşterii”,

00:01:37.492 --> 00:01:41.040
potrivit căruia există
calităţi şi cunoştinţe fără formă fizică

00:01:41.040 --> 00:01:44.852
pe care doar experienţa conştientă
poate să le lămurească.

00:01:44.852 --> 00:01:48.024
Argumentul cunoştinţei
se opune teoriei fizicalităţii,

00:01:48.024 --> 00:01:50.603
ce spune că toate fenomenele,
inclusiv cele mintale,

00:01:50.603 --> 00:01:53.684
au o explicație fizică.

00:01:53.684 --> 00:01:55.813
Mulți dintre cei care aud istoria lui Mary

00:01:55.813 --> 00:01:59.483
înţeleg în mod intuitiv
că există o mare diferenţă

00:01:59.483 --> 00:02:03.063
între a învăţa despre culori
şi a le vedea cu proprii ochi.

00:02:03.063 --> 00:02:06.057
Deci perceperea culorilor
trebuie să aibă o calitate

00:02:06.057 --> 00:02:09.303
ce depăşeşte capacităţile
unei descrieri fizice.

00:02:09.303 --> 00:02:12.692
Argumentul cunoaşterii nu se aplică
doar la perceperea culorilor.

00:02:12.692 --> 00:02:15.825
„Camera lui Mary” folosește
vederea cromatică

00:02:15.825 --> 00:02:18.395
pentru a reprezenta experienţa conştientă.

00:02:18.395 --> 00:02:22.500
Dacă ştiinţa fizică nu ne poate explica
totul despre perceperea culorilor,

00:02:22.500 --> 00:02:26.654
poate că e la fel
şi cu alte experienţe conştiente.

00:02:26.654 --> 00:02:29.444
De exemplu, chiar şi dacă ştim
toate detaliile fizice

00:02:29.444 --> 00:02:32.724
despre structura şi funcţiile
creierului altcuiva,

00:02:32.724 --> 00:02:37.794
s-ar putea totuşi să nu ştim
cum se simte această persoană cu adevărat.

00:02:37.794 --> 00:02:42.407
Aceste experienţe inexplicabile
au câteva caracteristici subiective,

00:02:42.407 --> 00:02:47.455
așa-zise „qualia”, pe care nu le putem
descrie sau măsura cu exactitate.

00:02:47.455 --> 00:02:50.469
Qualia sunt trăsături unice
pentru cei care le experimentează,

00:02:50.469 --> 00:02:51.804
exemple fiind mâncărimea,

00:02:51.804 --> 00:02:52.934
îndrăgostirea

00:02:52.934 --> 00:02:54.734
sau plictiseala.

00:02:54.734 --> 00:02:58.957
Ştiinţa fizică nu ne poate explica
total aceste stări mintale.

00:02:58.957 --> 00:03:02.185
Filozofii interesați
de inteligenţa artificială

00:03:02.185 --> 00:03:03.985
au folosit argumentul cunoştinţei

00:03:03.985 --> 00:03:06.715
ca să teoretizeze
că recrearea unei stări fizice

00:03:06.715 --> 00:03:11.375
nu recreează neapărat
o stare mintală corespunzătoare.

00:03:11.375 --> 00:03:12.656
Cu alte cuvinte,

00:03:12.656 --> 00:03:17.716
un calculator care imitează funcţiile
fiecărui neuron al creierului uman

00:03:17.716 --> 00:03:22.485
nu e neapărat în stare să creeze
un creier artificial conştient.

00:03:22.485 --> 00:03:26.627
Nu toți filozofii sunt de acord
că experimentul lui Mary e folositor.

00:03:26.627 --> 00:03:29.836
Unii cred că, cu cunoştinţele ei
extensive despre vederea cromatică,

00:03:29.836 --> 00:03:32.636
Mary ar putea să recreeze
aceeaşi stare mintală

00:03:32.636 --> 00:03:35.446
ca și cum realmente ar fi
capabilă să vadă culori

00:03:35.446 --> 00:03:39.655
şi n-ar mai învăţa nimic nou,
în ciuda disfuncţiei ecranului.

00:03:39.655 --> 00:03:42.945
Alţii spun că cunoştinţele ei
n-au fost niciodată complete

00:03:42.945 --> 00:03:45.816
deoarece sunt bazate
numai pe faptele fizice

00:03:45.816 --> 00:03:48.506
care pot fi exprimate prin cuvinte.

00:03:48.506 --> 00:03:53.826
Jackson însuşi și-a schimbat părerea
privind experimentul lui mintal.

00:03:53.826 --> 00:03:56.886
A decis că chiar și experiența lui Mary
de a vedea culoarea roşu

00:03:56.886 --> 00:04:01.726
corespunde unui eveniment fizic
din creier care poate fi măsurat,

00:04:01.726 --> 00:04:05.557
deci nu e vorba de o „qualia”
necunoscută şi imposibilă de explicat.

00:04:05.557 --> 00:04:08.527
Dar totuşi încă nu există
un răspuns definitiv la întrebarea

00:04:08.527 --> 00:04:12.866
dacă Mary ar învăţa
ceva nou uitându-se la măr.

00:04:12.866 --> 00:04:15.270
E posibil ca cunoştinţele
noastre să fie limitate

00:04:15.270 --> 00:04:18.916
dacă e vorba despre un lucru
imposibil de experimentat?

00:04:18.916 --> 00:04:21.947
Şi înseamnă asta oare
că unele aspecte ale universului

00:04:21.947 --> 00:04:25.338
vor rămâne pentru totdeauna
dincolo de înțelegerea noastră?

00:04:25.338 --> 00:04:30.676
Sau ne vor permite știința și filozofia
să depăşim limitele minţii noastre?