Ajutorul reciproc este un factor de bază al practicii anarhiste și un cadru esențial pentru înțelegerea

mai amplă a viziunilor anarhiste asupra organizării sociale.

Deci, mai exact, ce este?

Păi... în forma lui, cea mai simplă, ajutorul reciproc este motivația ce stă la mijloc oricând două sau mai multe

persoane lucrează împreună, pentru a rezolva o problemă pentru beneficiul reciproc al tuturor celor implicați.

În alte cuvinte, înseamnă cooperarea în
numele binelui comun.

Înțeles în acest fel, ajutorul reciproc, evident nu este o idee nouă și nici exclusivă anarhiștilor.

De fapt, cele mai vechi societăti umane, 
utilizau ajutorul reciproc ca miloc de supraviețuire

și până în această zi, sunt nenumărate exemple a logicii sale găsită în regnurile plante si animal.

Pentru a înțelege abordarea specifică anarhistilor asupra ajutorului reciproc trebuie să privim, înapoi peste

100 de ani, asupra scrierilor faimosului anarhist rus Piotr Kropotkin, care în plus

de a avea una din cele mai prolifice bărbi
ale tuturor timpurilor, s-a întâmplat să fie

un zoolog și un biolog evoluționist împlinit.

În timpul lui Kropotkin, domeniul biologiei evoluționiste era profund dominat de ideile

Darwiniștilor sociali, cum ar fi Thomas H. Huxley.

Aplicând nesăbiuit celebrul dicton al lui Charles Darwin "supraviețuirea celui mai adaptat"

asupra societăților umane, Huxley și colegii săi au ajuns la concluzia că ierarhiile sociale existente au fost

rezultatul selecției naturale, sau concurența
între indivizii suverani, fiind

astfel, un factor important și inevitabil în evoluția umană.

Nu surprinzator, aceste idei au fost deosebit de
populare printre bogați și oamenii polititici

albi, pentru că le oferea o justificare pseudo-știintifică pentru pozițiile lor privilegiate

în societate, în plus furnizând o raționalizare rasistă a colonizării europene

în Asia, Africa și în Americi.

Kropotkin a atacat această înțelepciune convențională,
când în 1902 a publicat o carte numită

"Ajutorul reciproc ca factor de evoluție", în care a demonstrat că există ceva mai presus decât

competiția oarbă, în evoluție.

Kropotkin a demonstrat că speciile care au fost capabile să lucreze împreună, sau care au format aranjamente

simbiotice cu alte specii pe baza avantajului reciproc, au fost capabili să se adapteze mai bine la

mediul lor, și l-i s-a acordat un avantaj competitiv asupra acelor specii care nu au, sau nu au putut.

În societățile metropolitane de astăzi, oamenii sunt socializați să se vadă ca fiind independenți,

indivizi auto-suficienți, echipați cu propriile apartamente, conturi bancare, smartphone-uri

și profile pe facebook.

Totodată această notiune a independenței umane este un mit, promovat de corporații si state,

căutand să ne formeze în consumatori dezbinați și usor de controlat, îngrijorați în primul rând

cu bunăstarea proprie, pe termen scurt.

Adevărul este că ființele umane sunt incredibil de interdependente.

În fapt acest lucru este cheia succesului nostru ca specie.

Te-ai întrebat vreodată de unde, mâncarea pe care o manânci, sau hainele pe care le porți,

provin?

Dar despre munca și materialele din care îți este construită casa, sau mașina?

Lăsați să ne descurcăm singuri, făra confortul civilizației, puțini dintre noi ar supraviețui

o saptămână, darămite să producem o fracțiune din miriadele de comodități ce le consumăm în fiecare

zi.

De la marile piramide, comandate de faraonii Egiptului antic, până la lanțurile de producție

și de aprovizionare globale, funcția primară a clasei conducătoare a fost întotdeauna

să organizeze activitatea umană.

Și, oriunde au făcut acest lucru, ei
s-au bazat pe constrângere.

În cadrul capitalismului, această activitate este organizată fie prin violență directă, fie prin amenințarea

internalizată de înfometare, creată de un sistem bazat pe dreptul de proprietate privată a averii și a bunurilor.

Capitalismul poate inspira oamenii sa facă lucruri uimitoare, atâta timp cât se poate face

profit.

Dar în lipsa unui motiv bazat pe profit, sunt multe sarcini importante pe care nu le va face

și nu le poate realiza vreodată, de la eradicarea sărăciei globale și a bolilor prevenibile, la

înlăturarea materialelor plastice toxice,
din oceane.

Pentru a îndeplini aceste sarcini monumentale, avem nevoie de o schimbare 
în etosul care

ne conectează unul cu celălalt și cu
socetatea ce ne susține

O tecere de la capitalism...
la ajutor reciproc.

Întrevederi ale idealului anarhist de ajutor reciproc se pot vedea astăzi în comunitățile

dezvoltatorilor de software open source și ale programatorilor care vin cu noi forme de criptare pentru

a minimaliza supravegherea NSA
(n.b. "Securitatea" SUA)

Se pot vedea în vecini ce se organizează pentru a o creșă și în

urma dezastrelor, cum ar fi uraganele Katrina și Sandy, când în absența

instituțiilor statului, oameni complet străini au sărit în ajutorul celorlalți.

Poate fi văzut în curajul ca