M-am născut în Den Bosch,
de unde pictorul Hieronymus Bosch
și-a luat numele.
De asta întotdeauna
mi-a plăcut acest pictor
care a trăit în secolul XV.
Ce e interesant în privinţa lui
asupra moralităţii
e că a trăit într-o perioadă
în care influența religiei apunea,
și se întreba, cred,
ce s-ar întâmpla cu societatea
dacă n-ar exista deloc religie
sau mai puțină religie.
A pictat faimosul tablou
„Grădina Plăcerilor Pământeşti”
pe care unii l-au interpretat
ca fiind umanitatea
înainte de căderea din rai
sau umanitatea fără cădere.
Te face să te întrebi
cum ar fi fost dacă n-am fi gustat
din fructul cunoașterii,
ce fel de moralitate am fi avut?
Mult mai târziu, ca student,
m-am dus la o grădină diferită,
o grădină zoologică în Arnhem,
unde sunt ținuți cimpanzei.
Aici sunt eu la o vârstă fragedă
cu un pui de cimpanzeu.
(Râsete)
Am descoperit acolo
că cimpanzeii sunt avizi de putere
și am scris o carte despre asta.
La vremea aceea interesul
în multe cercetări pe animale
viza agresiunea și competiția.
Am ilustrat o imagine a regnului animal,
incluzând umanitatea,
în care în esență suntem competitivi,
suntem agresivi,
urmărim doar propriul nostru profit.
Asta e lansarea cărții mele.
Nu știu cât de bine au citit-o cimpanzeii,
dar cu siguranță păreau
interesați de carte.
Pe parcursul
cercetării despre putere, dominație,
agresiune, și altele,
am descoperit că cimpanzeii
se împacă după certuri.
Aici sunt doi masculi
care au avut o scărmăneală.
Au ajuns într-un copac, iar unul
dintre ei întinde mâna către celălalt.
La o secundă după ce am făcut
poza s-au apropiat,
s-au pupat și s-au îmbrățișat.
E interesant pentru că
pe atunci se credea că totul
e legat de competiție și agresiune,
deci nu se lega.
Tot ce contează e dacă câștigi sau pierzi.
Dar de ce te-ai împăca după bătaie?
Nu are nicio explicație.
La fel fac și bonobii.
La ei totul e legat de sex.
Deci se împacă prin sex.
Dar principiul e exact același.
Principiul e că ai o relație valoroasă
care e afectată de conflict,
deci trebuie să faci ceva.
Întreaga mea imagine a regnului animal,
incluzând și oamenii,
a început să se schimbe în acel moment.
Avem această imagine
în științele politice, economie,
științele umane,
chiar filozofie,
că omul e un lup pentru om.
În structura de bază,
natura noastră e meschină.
Cred că e o imagine nedreaptă față de lup.
Lupul, la urma urmei
e un animal foarte cooperant.
De aceea mulți aveți un câine acasă,
care are aceste caracteristici
de asemenea.
E nedrept și față de umanitate
pentru că umanitatea e mult
mai cooperantă și empatică
decât se consideră în general.
Deci am început să fiu interesat
de aceste aspecte
și să le studiez la alte animale.
Iată stâlpii moralității.
Dacă întrebi pe oricine:
„Pe ce se bazează moralitatea?”
iată cei doi factori
care mereu sunt menționați.
Unul e reciprocitatea,
care e asociată
cu corectitudinea și dreptatea.
Și celălalt e empatia și compasiunea.
Moralitatea umană e mai mult decât atât,
dar dacă elimini acești doi stâlpi,
n-ar rămâne prea mult.
Deci sunt absolut esențiali.
Să vă dau câteva exemple.
E un foarte vechi video
din Yerkes Primate Center
unde cimpanzeii
sunt antrenați să coopereze.
Deci încă de acum o sută de ani
făceam experimente asupra cooperării.
Sunt doi tineri cimpanzei care au o cutie,
iar cutia e prea grea ca un singur
cimpanzeu s-o tragă.
Bineînțeles, se află hrană pe cutie,
altfel n-ar trage așa tare.
Apropie cutia.
Observați că se sincronizează.
Vedeți că lucrează împreună,
trag concomitent.
Deja e un mare avans față
de multe alte animale
care n-ar fi capabile să facă asta.
Iar acum veți vedea
o imagine mai interesantă
pentru că unul din cimpazei fusese hrănit.
Unul din cei doi nu prea
e interesat să muncească.
(Râsete)
(Râsete)
(Râsete)
[- uneori se pare că își pot transmite
dorințele și scopurile prin gesturi]
Priviți ce se întâmplă la sfârșit.
(Râsete)
Ia totul.
(Râsete)
Sunt două aspecte interesante aici.
Unul e că cimpanzeul din dreapta
înțelege perfect că are nevoie
de un partener,
deci o percepție deplină
a nevoii de cooperare.
Al doilea e că partenerul
e dispus să muncească
chiar dacă nu e interesat de hrană.
De ce? Probabil că are legătură
cu reciprocitatea.
Sunt multe dovezi
la primate și alte animale
că își returnează favoruri.
Așadar i se va returna favorul
la un moment dat în viitor.
Și astfel funcționează totul.
Facem același test cu elefanți.
E foarte periculos de lucrat cu elefanții.
Altă problemă cu elefanții
e că nu poți face un aparat
care să fie prea greu
pentru un singur elefant.
Probabil poți,
dar ar fi un aparat destul mare.
Ce am făcut în cazul lor,
facem aceste studii în Tailanda
pentru Josh Plotnik,
avem un sistem în jurul căruia
există o funie, o singură funie.
Dacă tragi de un capăt
funia dispare la capătul celălalt.
Deci doi elefanți trebuie s-o apuce
concomitent și să tragă simultan.
Altfel nimic nu se întâmplă
și sfoara dispare.
În primul videoclip veți vedea
doi elefanți lăsați împreună
să ajungă la dispozitiv.
Dispozitivul e la stânga,
cu mâncare pe el.
Deci vin, sosesc împreună,
apucă împreună și trag împreună.
Pare simplu pentru ei.
Iată-i.
Iată cum o apropie.
Dar acum vom face sarcina
mai dificilă.
Pentru că scopul experimentului
e de a vedea cât de bine
înțeleg cooperarea.
Înțeleg la fel de bine
ca cimpanzeii, de exemplu?
În faza următoare
dăm drumul unui elefant
înaintea celuilalt,
și acesta trebuie să fie destul de deștept
să stea acolo și să aștepte,
să nu tragă de sfoară,
pentru că dacă trage,
sfoara dispare și testul se termină.
Acest elefant face ceva ilegal
pe care nu noi l-am învățat.
Dar demonstrează
înțelegerea pe care o are,
pentru că își pune piciorul pe sfoară,
calcă pe sfoară și-l așteaptă pe celălalt,
iar celălalt va face toată
treaba pentru el.
Asta numim noi parazitism.
(Râsete)
Dar demonstrează inteligența elefanților.
Concep diverse
astfel de tehnici alternative
pe care noi nu le-am aprobat neapărat.
Celălalt elefant vine acum
și va trage.
Priviți-l pe celălalt.
Nu uită să mănânce, bineînțeles.
(Râsete)
Asta a fost partea
de cooperare-reciprocitate.
Acum ceva despre empatie.
Empatia e principala mea temă
de cercetare în prezent.
Empatia are două calități.
Una e partea de înțelegere.
Iată o definiție obișnuită:
capacitatea de a înțelege
și împărtăși sentimentele altuia.
A doua e partea emoțională.
Deci empatia are de fapt două căi.
Una e calea trupului.
Dacă vorbești cu o persoană tristă,
adopți o expresie tristă
și o postură tristă
și înainte să îţi dai seama, devii trist.
Asta e într-un fel calea trupului de empatie emoțională,
pe care multe animale o au.
Și un câine obișnuit o are.
De asta țin oamenii mamifere pe lângă casă
și nu țestoase sau șerpi, ș.a.m.d.
care nu au acel gen de empatie.
Apoi există o cale cognitivă,
care are mai mult de-a face cu împrumutarea perspectivei altcuiva.
Asta e mai limitată.
Sunt câteva animale -- cred că elefanții și primatele sunt capabile de așa ceva,
dar sunt foarte puține animale care pot.
Așadar sincronizarea,
care e parte din întregul mecanism empatic
e foarte veche în regnul animal.
La oameni, bineînțeles, putem studia asta
prin molipsirea căscatului.
Oamenii cască dacă alții cască.
E asociată cu empatia.
Activează aceleași zone în creier.
De asemenea, știm că cei ce suferă de molipsirea căscatului
sunt foarte empatici.
Cei ce au probleme cu empatia, de ex. copiii cu autism,
nu manifestă molipsire la căscat.
Deci sunt conectate.
Studiem asta la cimpanzei prin prezentarea unui cap animat.
Asta vedeți în stânga sus,
un cap animat care cască.
Și un cimpanzeu care privește,
un cimpanzeu viu care privește un ecran de computer
pe care expunem aceste animații.
(Râsete)
Deci căscatul e contagios,
toți sunteți familiari cu asta --
posibil și voi să începeți să căscați curând --
e ceva ce împărtășim cu alte animale.
E asociat cu acea cale a trupului de sincronizare
care evidențiază empatia,
și asta e practic universal la mamifere.
Studiem de asemenea expresii complexe. Asta e consolarea.
Acesta e un cimpanzeu mascul care a pierdut o luptă și urlă.
Un pui vine la el și își pune brațul în jurul lui
și îl calmează.
Asta e consolare. E similară cu consolarea umană.
Comportamentul de consolare
e motivat de empatie.
De fapt modul de studiere al empatiei la copii
e de a instrui un membru al familiei să se arate abătut
și apoi urmăresc ce fac cei mici.
Așadar e relaționată cu empatia,
și la astfel de expresii ne uităm.
Recent am publicat un experiment de care poate ați auzit,
despre altruism la cimpanzei,
unde întrebarea e dacă le pasă cimpanzeilor
de bunăstarea altuia?
Zeci de ani s-a presupus
că doar oamenii sunt capabili de asta,
că doar oamenii își fac griji de bunăstarea altora.
Am făcut un foarte simplu experiment
cu cimpanzei care locuiesc în Lawrenceville,
în stația experimentală Yerkes.
Iată cum trăiesc.
Îi chemăm într-o cameră unde facem experimente cu ei.
În acest caz punem doi cimpanzei alături
iar unul are un container plin cu jetoane cu diferite semnificații.
Un anumit jeton hrănește doar partenerul care alege,
celălalt îi hrănește pe amândoi.
Acesta e un studiu pe care l-am făcut cu Vicky Horner.
Iată jetoanele în două culori.
Ei au un container plin de ele.
Și trebuie să aleagă una din cele două culori.
Veți vedea cum funcționează.
Dacă acest cimpanzeu face alegerea egoistă,
care e jetonul roșu în acest caz,
trebuie să ni-l dea nouă.
Noi îl luăm, îl punem pe o masă unde sunt două porții,
dar în acest caz doar cel din dreapta primește hrana.
Cea din stânga se depărtează pentru că știe deja
că ăsta nu e un test bun pentru ea.
Următorul e jetonul pro-social.
Deci cel ce face alegerea -- asta-i partea interesantă aici --
pentru cel ce alege
nu prea contează.
Ne dă acum un jeton pro-social și amândoi primesc mâncare.
Cel ce alege întotdeauna primește răsplata.
Deci nu contează defel.
Ar putea de fapt alege orbește.
Dar ce-am descoperit
e că preferă jetonul pro-social.
Asta e linia de 50% care e probabilitatea aleatorie.
În special dacă partenerul atrage atenția asupra sa, ei aleg pentru amândoi.
Iar dacă partenerul îl presează --
dacă partenerul începe să scuipe apă să-l intimideze --
atunci alegerea merge în jos.
E ca și când ar spune,
"Dacă nu te porți frumos n-am să fiu pro-social azi."
Iar asta se întâmplă fără un partener,
când nu există un partener acolo.
Deci am descoperit că cimpanzeilor le pasă
de bunăstarea altuia --
în special pentru alți membri din grupul lor.
Ultimul experiment pe care doresc să vi-l menționez
e studiul nostru despre dreptate.
Acesta a devenit un studiu renumit.
Există acum mult mai multe,
pentru că după ce l-am făcut cu 10 ani în urmă,
a devenit foarte cunoscut.
L-am făcut original cu maimuțe capucin.
Vă voi arăta primul experiment pe care l-am făcut.
A fost făcut până în prezent cu câini și păsări
și cu cimpanzei.
Dar cu Sarah Brosnan am început cu maimuțe capucin.
Deci ce am făcut,
am pus două maimuțe capucin una lîngă alta.
Din nou, aceste animale trăiesc în grup, se cunosc una pe alta.
Le izolăm de grup, le punem într-o cameră-test.
Au o foarte simplă operație
de făcut.
Dacă dai fiecăreia un castravete,
cele două maimuțe alăturate,
sunt total dispuse să repete de 25 de ori la rând.
Castravetele, chiar dacă e doar apă după părerea mea,
dar castravetele e ok pentru ele.
Acum dacă dai partenerului struguri --
preferințele culinare ale maimuțelor capucin
corespund exact cu prețurile din supermarket --
deci dacă dai uneia struguri -- hrană mult mai bună --
creezi inegalitate între ele.
Așadar ăsta e experimentul pe care l-am făcut.
Recent am filmat maimuțe noi care n-au mai făcut acest experiment,
crezând că vor avea o reacție mai puternică,
și s-a dovedit a fi adevărat.
Cea din stânga e maimuța care primește castravete.
Cea din dreapta e cea care primește struguri.
Cea care primește castravete,
observați că prima bucată de castravete e ok.
Pe prima bucată o mănâncă.
Apoi o vede pe cealaltă că primește struguri și veți vedea ce se întâmplă.
Ne dă o piatră. Asta e sarcina ei.
Noi îi dăm o bucată de castravete și o mănâncă.
Cealaltă trebuie să ne dea o piatră.
Și asta face.
Primește un bob de strugure și-l mănâncă.
Cealaltă vede.
Ne dă o piatră acum,
primește din nou castravete.
(Râsete)
Testează acum piatra pe perete.
Trebuie să ne-o dea.
Și primește castravete din nou.
(Râsete)
Ăsta e în esență protestul Wall Street ce vedeți aici.
(Râsete)
(Aplauze)
Să vă povestesc --
mai am două minute, să vă spun o poveste nostimă despre asta.
Acest studiu a devenit foarte renumit
și am primit o mulțime de comentarii,
în special de la antropologi, economiști,
filozofi.
Nu le-a plăcut de loc.
Pentru că deciseseră în mintea lor, cred,
că dreptatea e un aspect complex
și că animalele nu-l pot avea.
Un filozof chiar ne-a scris
că e imposibil ca maimuțele să aibă un simț al dreptății
pentru că dreptatea a fost inventată în timpul Revoluției Franceze.
(Râsete)
Un altul a scris un întreg capitol
spunând că ar crede că e vorba de simţul dreptăţii
dacă cea care a primit struguri i-ar refuza.
Interesant e că Sarah Brosnan,
care făcuse asta cu cimpanzei,
avea vreo două combinații de cimpanzei
în care, într-adevăr, cel ce primea struguri refuza strugurele
până când și celălalt primea strugure.
Deci ne apropiem foarte mult de sensul uman de dreptate.
Și cred că filozofii trebuie să-și regândească filozofia.
Deci să rezumăm.
Cred că avem o moralitate evolutivă.
Cred că moralitatea e mult mai mult decât credeam,
dar ar fi imposibilă fără aceste ingrediente
pe care le găsim în alte primate,
care sunt empatia și consolarea,
tendințe pro-sociale, reciprocitate și un simţ al dreptății.
Am urmărit aceste trăsături specifice
să vedem dacă putem crea moralitate de jos în sus, ca să spun așa,
fără ca neapărat religia sau divinitatea să fie implicate,
și să vedem cum se poate obține moralitate prin evoluție.
Vă mulțumesc pentru atenție.
(Aplauze)