Îmi petrec majoritatea timpului gândindu-mă la fetițe, ceea ce e un pic ciudat pentru un adult să spună asta în societatea noastră. Dar o fac, petrec mult timp gândindu-mă la fetițe, și cred că e mai ales pentru că am una. Ea este a mea și cred că v-ar plăcea mult de ea. E deșteaptă, amuzantă, amabilă și o prietenă bună. Dar când vorbesc despre fiica mea, termenul pe care-l folosesc adesea e „sportiv”. Copilul meu e sportiv. E puternică, rapidă și are echilibru și control corporal bun. A câștigat de trei ori consecutiv campionatul statal din Shaolin Kempo. La nouă ani e deja la jumătatea drumului pentru centura neagră. Fiica mea e sportivă. Când un bărbat de 2 metri și 120 Kg vă stă în față și spune că fiica sa e sportivă, ați putea crede că ea e reflexia tatălui. Nu este. (Râsete) În liceu, soția mea a fost de două ori campioană la fotbal și de două ori la volei, iar eu am jucat „Temnițe și dragoni”. Și asta e motivul pentru care chiar dacă fiica mea e sportivă, ea e și o tocilară, și iubesc asta. Umblă prin casă într-o pelerină cu flăcări pe care și-a făcut-o ea. Stă pe Tronul de Fier - (Râsete) deși nu a văzut niciodată „Urzeala Tronurilor”, mai ales pentru că nu suntem cei mai răi părinți de pe pământ. Dar știe că există cineva pe nume Mama Dragonilor, iar ea își spune așa și-i place la nebunie. E o mare fană a benzilor desenate. Acum, personajul ei preferat e Groot. Îl iubește pe Groot. Îl adoră pe Incredibilul Hulk. Dar în adâncul inimii fiicei mele, e, de fapt, Războiul Stelelor. Copilul meu e un Jedi. Chiar dacă uneori e și un Sith, care e o alegere pe care o respect. (Râsete) Dar aici e întrebarea pe care mi-o pun. De ce când fiica mea se costumează, fie în Groot sau Hulk, ori Obi-Wan Kenobi sau Darth Maul, de ce fiecare personaj în care se costumează e un băiat? Și unde sunt toate femeile supereroine? Și asta nu e de fapt întrebarea, pentru că există multe femei supereroine. Întrebarea mea e unde sunt toate produsele cu femei supereroine? Unde sunt costumele? Unde-s jucăriile? Pentru că zilnic când fiica mea se joacă deghizându-se, ea învață diferite lucruri printr-un proces care în meseria mea de profesor în studii mass-media, se numește pedagogie publică. Se referă la felul în care societățile sunt învățate ideologii. E despre cum ai învățat ce înseamnă să fii bărbat sau femeie, cum se cuvine să te comporți în public, ce înseamnă să fii patriot și să ai bune maniere. E despre toate componentele care ne fac pe noi oameni. Pe scurt, e despre cum învățăm ce știm despre alți oameni și despre lume. Dar noi trăim într-o societate 100% saturată de mass-media. Ce înseamnă asta e că fiecare aspect al existenței umane, în afară de funcțiile de bază ale organismului, e într-un fel sau altul atins de mass-media. De la mașina pe care conduci la mâncarea pe care o mănânci, la hainele pe care le porți, la modul în care îți construiești relațiile, chiar la limbajul folosit pentru a transmite gânduri - toate acestea sunt într-un fel mediate. Deci răspunsul în societatea noastră, la cum învățăm ce știm despre alți oameni și despre lume, e în mare parte prin mass-media. Ei bine, e o chichiță acolo, în societatea noastră, mass-media nu există doar ca tehnologii și dispozitive de difuzare a informației. Ea există și ca entități corporative. Iar când distribuția informațiilor e legată de câștigul financiar, acolo e o problemă. Cât de mare? Gândiți-vă la asta: în 1983, 90% din mass-media americană era deținută de 50 de companii. Pe orice piață, 50 de companii făcând ceva înseamnă mult. Sunt o mulțime de perspective. În 2015, numărul a scăzut la șase, șase companii. Sunt NBCUniversal Comcast, AOL Time Warner, Compania Walt Disney, News Corp, Viacom și Corporația CBS. Aceste șase companii produc 9 din fiecare 10 filme pe care le vedeți, 9 din fiecare 10 emisiuni televizate, 9 din fiecare 10 melodii, 9 din fiecare 10 cărți. Deci întrebarea mea pentru voi este: dacă șase companii controlează 90% din mass-media americană, câtă influență credeți că au asupra ce ne e permis să vedem zilnic? În studiile mass-media, petrecem mult timp zicând că mass-media nu ne poate spune ce să gândim și nu pot; sunt groaznici la asta. Dar asta nu e treaba lor. Mass-media nu ne spune ce să gândim. Mass-media ne zice despre ce să ne gândim. Ei controlează discuția, iar controlând discuția, ei nu trebuie să te facă să gândești ce vor ei să gândești. Ei te vor face doar să te gândești la lucrurile la care vor ei să te gândești, și mai important, să nu te gândești la ce nu vor ei să te gândești. Ei controlează discuția. Cum funcționează asta în practică? Hai să luăm una dintre acele companii. Luăm una simplă. Hai să vorbim despre compania Walt Disney. Motivul pentru care am ales Walt Disney e următorul: E vreo persoană în această încăpere care nu a văzut vreun film Disney? Uitați-vă împrejur. Exact. Am ales Disney pentru că ei au ceea ce numim 100% pătrundere în societatea noastră. Fiecare persoană a fost expusă la Disney, deci e ușor pentru mine să o folosesc. Din 1937 Disney a făcut majoritatea banilor vânzând prințese fetițelor. O mare parte din banii săi. Dacă nu, bineînțeles, prințesele de care e interesată fiica ta, ca și a mea, e aceasta. Vedeți, în 2012, Disney a cumpărat LucasFilm cu patru miliarde de dolari, și au umplut imediat magazinele Disney cu Han Solo și Obi-Wan Kenobi, cu Darh Vade, Luke Skywalker și Yoda, dar nu cu Prințesa Leia. De ce? Pentru că această prințesă dă peste cap pedagogia publică referitoare la aceste prințese. Așa că Disney nu a introdus produse cu Prințesa Leia în magazine, iar când oamenii au mers la Disney și au zis: „Hei, unde-s produsele cu Prințesa Leia?” Disney a zis: „Nu intenționăm să aducem produse cu Prințesa Leia în magazin”. Și fanii supărați au asaltat Twitter-ul cu hashtag-ul #OVremPeLeia. Iar Disney a răspuns: „Stați, nu asta am vrut să zicem. Ce am vrut să spunem e că nu avem produse cu Prințesa Leia încă, dar vom avea.” Asta a fost în 2012, iar acum în 2015 dacă mergi într-un Magazin Disney, cum am fost eu, și cauți produsele cu Prințesa Leia, știți câte articole cu Prințesa Leia sunt în magazinele Disney? Niciunul, pentru că Disney nu intenționează s-o introducă-n magazine. Și nu ar trebui să fim surprinși, pentru că le-am aflat politica atunci când au cumpărat Marvel în 2009 cu suma de 4,5 miliarde de dolari. Pentru că atunci când faci mulți bani vânzând prințese fetelor, cam vrei să faci bani și din băieți. Ce altceva mai bun să le vinzi băieților decât supereroi? Deci acum Disney a avut acces la Căpitanul America și la Thor, Incredibilul Hulk, și au avut acces chiar și la un grup de supereroi de care nimeni nu auzise, atât de bun a fost Marvel în a-și vinde supereroii. Anul trecut au lansat un film numit „Gardienii Galaxiei”. E un film care nu ar fi trebuit să aibă succes. Nimeni nu a știut cine sunt, în afară de tocilarii ca mine. Unul dintre personaje e un copac vorbitor. Unul dintre personaje e un raton antropomorf. Nu ar fi trebuit să aibă succes. Iar ei au făcut un succes din „Gardienii Galaxiei”. Numele personajului din mijloc e Gamora. Ea e jucată de Zoe Saldana, și e puternică, deșteaptă, rapidă, luptă ca un ninja, și e jucată de o frumoasă femeie de culoare, iar fiica mea s-a îndrăgostit de ea. Ca un bun tată tocilar, m-am dus să-i cumpăr fiicei mele produse Gamora, și când am ajuns la magazin am aflat un lucru foarte interesant. Dacă am vrut să-i cumpăr un rucsac Gamora, Gamora nu era pe el. Probabil ar fi trebuit să comercializeze asta ca „unii” dintre Gardienii Galaxiei. (Râsete) Și dacă voiam să-i iau o cutie pentru prânz, Gamora nu era pe ea, iar dacă voiam un tricou, ea nu era pe el. De fapt, dacă mergi la magazin, cum am făcut eu, și te uiți la produsele expuse, vei găsi o imagine mică a Gamorei chiar acolo, dar dacă te uiți la produsele de pe rafturi, Gamora nu apare pe ele. Aș fi putut asalta Twitter-ul cu hastag-ul #Unde-iGamora, cum milioane de fani au făcut în întreaga lume, dar adevărul e că nu am fost surprins deloc, pentru că am fost acolo când Disney a lansat „Răzbunătorii”. Anul acesta a apărut un nou film „Răzbunătorii”, „Sub semnul lui Ultron”, și am fost foarte bucuroși, pentru că nu a fost doar una, ci două femei supereroine, Vrăjitoarea Scarlet și Văduva Neagră. Și eram foarte entuziasmați. Dar acesta e adevărul. Chiar dacă Scarlett Johansson, una dintre cele mai populare actrițe din America, o joacă pe Văduva Neagră, iar Văduva Neagră e vedeta nu a unu, nu două, ci a cinci filme diferite Marvel, nu există nici măcar un singur produs Marvel cu Văduva Neagră. Nici măcar unul. Și dacă mergi în magazinul Disney să cauți un costum Văduva Neagră, îl vei găsi pe Captain America și pe Incredibilul Hulk. Îl vei găsi pe Iron Man și Thor. Vei găsi chiar și War Machine, care nici măcar nu apare așa mult în film. Pe cine nu vei găsi e Văduva Neagră. Și ai fi putut merge pe Twitter, cum au făcut mulți alții, cu hashtag-ul #UndeENatasha. Dar sunt sătul să fac asta. Sunt sătul să fie nevoie să fac asta. Peste tot în țară sunt copii care se joacă cu setul Cycle Blast Quinjet, în care Captain America iese pe o motocicletă dintr-un avion în mișcare și e foarte tare. Știți cât de tare e? Atât de tare încât în film Văduva Neagră e cea care a făcut-o. Nu numai că a fost ștearsă, dar a fost și înlocuită cu un personaj masculin. Ce ne învață asta pe noi? Mă refer, peste cinci ani, Disney, Warner Bros. și o grămadă de studiouri de film vor lansa peste 30 de lung metraje cu personaje de benzi desenate, și din acele 30 de lung metraje, fix două vor avea femei în prim-plan. Două. Vor fi femei în restul filmelor, dar vor fi ajutoare, vor fi iubite, vor fi membri de echipe. Nu vor fi personajul principal. Dacă ce învățăm și ce știm despre alți oameni și despre lume învățăm din mass-media, atunci aceste companii îmi învață fiica că deși e puternică, deșteaptă, rapidă și se luptă ca un ninja, toate patru caracterizând-o cu adevărat, nu contează. Ea va fi ignorată ca Gamora sau ștearsă și înlocuită cu un băiat, la fel ca Văduva Neagră. Și nu e corect. Nu e corect pentru ea, nu e corect nici pentru băieții și fetele voastre. Uite care e treaba: Cresc o fetiță care are o latură băiețească, ceea ce, apropo, e ceva groaznic să-i zici unei fete. De fapt, asta înseamnă că acele trăsături care te definesc nu sunt chiar ale tale, îți sunt doar împrumutate de la un băiat pentru o vreme. Dar știți câtă durere va acumula toată viața pentru că are o latură băiețească? Zero. Nimic. Lumea va crede că-i drăguț. O vor numi curajoasă, pentru că în societatea noastră, adăugarea de trăsături masculine unei fete e văzută ca o îmbunătățire, ca un bonus. Nu cresc un băiețel, ca Mike. Mike e un băiețel de 11 ani din Florida, și ce-i place cel mai mult pe lume e o emisiune numită „Micul Meu Ponei: Prietenia e Magică”, ca milioane de alți copii din America. Emisiunea e destinată fetelor între cinci și nouă ani, dar sunt milioane de băieți și bărbați în toată firea cărora le place „Micul meu ponei: Prietenia e Magică”. Ei au un club. Se numesc Franei, frați ponei, tipi cărora le plac poneii. Se întâmplă să fiu unul dintre ei. Și ce suntem eu și Mike și alte milioane de băieți și bărbați care învață în această lume feminizată a „Micului meu ponei”? Păi, învață să studieze din greu, să muncească din greu, să se distreze, să arate bine, să se simtă bine și să facă bine, și ferească-ne sfântu' să-i învățăm pe băieți aceste concepte. Ceilalți băieți din cartier se iau de Mike și-l bat și râd de el, și la 11 ani, Mike se duce acasă, găsește o curea, o strânge în jurul gâtului și se spânzură de pat. Pentru că am dezvoltat o societate în care ca băiat preferi să mori decât să se creadă că-ți plac lucruri de fete. Iar asta nu e vina lui Mike. E vina noastră. Noi l-am dezamăgit. Le-am greșit copiilor noștri. Trebuie să ne străduim mai mult pentru ei. Trebuie să încetăm să punem femeile supereroine pe tricouri roz pentru fete. Trebuie să ne oprim. Când am pus cap la cap totul, oamenii mi-au spus: „Asta nu se va întâmpla niciodată.” Iar eu am zis: „O, serios?” Pentru că anul acesta Target a anunțat că nu vor mai împărți pe sexe raionul de jucării. Le vor amesteca. Acum, înainte de a-i ridica în slăvi pe cei de la Target, chiar săptămâna asta au lansat un tricou, una dintre cele mai faimoase scene din „Războiul stelelor: O nouă speranță”, în care Prințesa Leia îl înfruntă pe Dark Lord of the Sith, a apărut pe un tricou în care ea e misterios înlocuită de Luke. Deci hai să nu ne mai lăudăm atât. Tot săptămâna asta, Disney a anunțat că nu vor mai diferenția pe sexe costumațiile de Halloween și am zis: „Mersi, Disney, doar că singurele tale costume sunt de supereroi bărbați, deci mai contează cine le poartă?” Chiar săptămâna asta, Mattel, cei care fac Barbie, au anunțat că vor lansa o linie de fete supereroine DC. Și amuzant e că s-au întâlnit cu fete și le-au întrebat ce vor să vadă la păpuși, și după cum vedeți, ele au gambe și coate care se îndoaie ca să poată face chestii de supereroi. Și vă rog să le cumpărați. Și nu le cumpărați doar fetelor voastre, ci și fiilor voștri. E important ca băieții să se joace cu și ca femei supereroine, exact cum fiica mea se joacă cu și ca bărbați supereroi. De fapt, ce mi-ar plăcea e o lume în care toate persoanele care se duc la un magazin au o mică listă în minte care să le spună dacă ar trebui sau nu să cumpere această jucărie pentru un băiat sau o fată, și e o listă simplă pentru că are doar o întrebare pe ea: „Funcționează această jucărie datorită organelor tale genitale?" (Râsete) Dacă răspunsul e da, atunci nu e o jucărie pentru copii. (Râsete) Și dacă răspunsul e nu, atunci e pentru băieți și fete. E foarte simplu. Pentru că azi este despre viitorul viitorului, și în viitorul meu, băieții și fetele sunt respectați în mod egal, apreciați și, mai important, reprezentați în mod egal. Vă mulțumesc! (Aplauze)