Pentru unii reprezintă un sport serios. Pentru alţii, e doar o modalitate de a se destinde. Deşi este asociat cu distracţia şi soarele, surfing-ul are o istorie mult mai bogată şi mai profundă decât realizează unii. Ceea ce astăzi numim surfing îşi are originea în Insulele Polineziene ale Oceanului Pacific. Știm din surse diverse că navigarea pe valuri era practicată pe tot Pacificul Polinezian, precum şi în Africa de Vest şi Peru. Dar mai ales în arhipelagul hawaiian surfing-ul s-a dezvoltat cel mai mult, a fost mai bine documentat şi spre deosebire de alte zone din Polinezia, a persistat. Iar pentru oamenii din Hawaii navigarea pe valuri nu era doar o activitate recreativă, ci avea importanţă spirituală şi socială. Ca şi majoritatea societăţii hawaiiene, aproape fiecare aspect al surfing-ului era dictat de un cod de reguli şi tabuuri cunoscute drept kapu. Hawaiienii aduceau ofrande când selectau un copac pentru tăiere, se rugau pentru valuri cu ajutorul unui kahuna sau unui preot expert şi mulţumeau după ce supravieţuiau în urma unei căzături periculoase. Anumite valuri erau strict rezervate elitei. Dar nu era doar o afacere solemnă. Surferii se întreceau şi pariau pe cine putea să meargă mai departe, mai repede sau să prindă cel mai mare val cu îndemânare superioară, garantând respect, statut social şi succes în dragoste. Deşi a fost numit mai târziu sportul regilor, participau bărbați hawaiieni de toate vârstele şi clasele sociale, navigând pe plăci de surf din koa, arbore de pâine sau copaci wiliwili. Mulţi hawaiieni utilizau plăcile alaia, fiind subţiri, mijlocii, asemănătoare cu cele din prezent. Unii făceau plăci paipo, plăci scurte şi cu cap rotund pe care navigatorii le puneau pe burtă. Doar căpeteniile puteau naviga pe plăcile mari olo, de două ori mai mari decât plăcile lungi din prezent. Spre deosebire de plăcile de surf moderne, toate plăcile erau fără bavură, obligând surferii să-şi tragă mâinile şi picioarele la întoarcere. Nu ştim exact când a fost inventată navigarea pe val, dar ştim că era practicată de secole în Polinezia, până când a fost descrisă în 1777 de către William Anderson, un chirurg de pe nava „Resolution" a căpitanului Cook. Deşi Anderson era fascinat, majoritatea misionarilor creştini americani care au venit în Hawaii câteva decenii mai târziu considerau surfing-ul un păcat şi nu-l agreau, ca și pe alte aspecte ale culturii native. Cea mai mare ameninţare pentru surfing a coincis cu ameninţarea pentru nativi. În 1890, noile boli aduse de europeni şi americani au nimicit poporul hawaiian, lăsând mai puţin de 40.000 de oameni dintr-o populaţie care iniţial depăşea circa 800.000. În acelaşi timp, influenţa străină creştea, cu coloniştii albi care răsturnau monarhia aborigenă în 1893, şi cu Statele Unite care anexau insulele cinci ani mai târziu. Sfârşitul independenţei Hawaii-ului a coincis cu renaşterea surfing-ului, o renaştere ce va fi curând exploatată de colonizatorii americani. Dar mai întâi, unii hawaiieni au dus surfing-ul peste mări. În 1907, George Freeth, aşa-numitul Minunea Hawaiiană, a călătorit spre Coasta de Vest şi a făcut demonstraţii de surfing în sudul Californiei. Apoi în 1914, înotătorul olimpic Duke Kahanamoku s-a îndreptat spre Australia şi Noua Zeelandă, alunecând pe valurile Pacificului de Sud şi atrăgând publicul fascinat oriunde mergea. Înainte ca Freeth să plece în California, Alexander Hume Ford, originar din Sudul Carolinei, s-a mutat în Hawaii. După ce a învăţat să navigheze, el a devenit un campion al distracţiei. Însă Ford ar fi avut motive dubioase pentru efortul său entuziast de a susţine acest sport. Ca şi mulţi alţi colonişti, el dorea ca Hawaii să devină un stat american, însă îl preocupau nativii de culoare şi muncitorii asiatici. Astfel, Ford a promovat surfing-ul pentru a atrage americanii albi în Hawaii, iniţial în calitate de turişti, apoi ca şi locuitori. El a fost ajutat de numeroşi scriitori şi regizori. Planul demografic al lui Ford avea să eşueze groaznic. Hawaii a devenit stat în 1959 şi rămâne cel mai diversificat stat din punct de vedere rasial din ţară. Dar promovarea surfing-ului a avut un succes mult mai mare. În prezent, surfing-ul e o industrie globală de câteva miliarde de dolari, cu zeci de milioane de entuziaşti în toată lumea. Deşi puţini din aceşti surferi cunosc incantaţiile străvechi ale valurilor sau ritualurile de creare a plăcilor, hawaiienii continuă să păstreze aceste tradiţii aproape şterse de valurile istoriei.