În urmă cu opt ani, am fost urmărită de un duh rău. În acel moment aveam 25 de ani și locuiam într-o casă mică, situată în spatele casei altcuiva în Los Angeles. Era un soi de pensiune dărăpănată, de care nimeni nu avea grijă. Și într-o noapte, în timp ce stăteam acolo m-a cuprins o senzație înfricoșătoare asemănătoare sentimentului că ești urmărit. Dar nu era nimeni în casă cu excepția celor doi câini ai mei, care își molfăiau picioarele. M-am uitat în jur. Nu era nimeni. Atunci mi-am spus: „Bine, e doar imaginația mea.” Dar senzațiile mele se înrăutățeau și am început să simt o presiune în piept, ca atunci când primești o veste rea. Dar începuse să coboare din ce în ce mai jos aproape că mă durea. Pe parcursul acelei săptămâni senzația s-a înrăutățit și atunci am început să devin convinsă că în mica mea pensiune era ceva care mă bântuia. Am început să aud niște sunete, acele „whoosh,” un fel de șoaptă, ca și când ceva trecea prin mine. Mi-am sunat cea mai bună prietenă, Claire, și i-am spus: „Știu că va suna ciudat, dar... cred că este o fantomă în casa mea, și trebuie să scap de ea.” Atunci ea mi-a răspuns, ea e foarte deschisă: „Nu cred că ești nebună. Cred că ai nevoie doar de un ritual de curățare." (Râsete) „Fă rost de niște frunze de salvie, arde-le și spune-i să plece.” Eu am spus: „Bine.” și am plecat să cumpăr frunze de salvie. Nu mai făcusem asta până atunci, deci am dat foc frunzelor de salvie, am fluturat deasupra lor spunând: „Pleacă! E casa mea! Eu locuiesc aici. Tu nu locuiești aici!” Dar senzația a rămas, nimic nu s-a îmbunătățit. Atunci am început să mă gândesc, bine, probabil acum râde de mine, deoarece nu a plecat, și eu probabil par incapabilă, un om lipsit de putere, ce nu poate să-l facă să plece. În fiecare zi când ajungeam acasă, această senzație devenise atât de rea încât, -- eu râd acum -- dar atunci stăteam în pat și plângeam în fiecare noapte. Senzația din piept se înrăutățea din ce în ce mai mult. Era durere fizică. Am mers chiar și la un psihiatru, încercând să-l conving să-mi prescrie un tratament, dar a refuzat pentru că: „Nu ai schizofrenie, bine?”. (Râsete) Într-un final am căutat pe Internet cuvântul „bântuieli”. Atunci am dat peste un forum al vânătorilor de fantome. Dar erau un tip special de vânători de fantome, erau sceptici. Ei credeam că fiecare caz cu fantome pe care l-au examinat până atunci putea fi explicat cu ajutorul științei. Atunci am zis: „Bine, deștepților, iată ce mi se întâmplă, și dacă aveți vreo explicație, aș vrea să o aud.” Unul din ei mi-a spus: „Bine, ați auzit de intoxicația cu monoxid de carbon?” Am răspuns: „Da... Vă referiți la intoxicația cu gaz?” Intoxicația cu monoxid de carbon apare atunci când ai o scurgere de gaze in casă Am început să mă informez și simptomele intoxicării cu monoxid de carbon includeau durerile în piept, halucinații auditive: whoosh, și un sentiment inexplicabil de groază. Deci în acea noapte i-am chemat pe cei de la compania de gaz și le-am zis: „Am o urgență. Trebuie să veniți. Nu vreau să vă povestesc totul acum, dar trebuie să veniți.” (Râsete) Au venit, le-am spus: „Suspectez o scurgere de gaze.” Ei au adus detectorul de monoxid de carbon, și mi-au spus: „E foarte bine că ne-ați chemat astăzi pentru că ați fi putut muri în curând.” 37% din americani cred în case bântuite și aș dori să știu câți dintre ei au fost într-o casă bântuită. și câți dintre ei au fost în pericol. Această întâmplare m-a ghidat spre actualul loc de muncă. Sunt investigator, dar în două sensuri: sunt un jurnalist de investigație și un investigator al cazurilor paranormale și spirituale. Aceasta înseamnă câteva lucruri. Uneori înseamnă că pretind că am nevoie de un exorcism pentru a lua -- da, exact! -- deci pot merge la un exorcist și pot vedea dacă acesta apelează la păcăleli sau trucuri psihologice pentru a încerca să convingă pe cineva că e posedat. Uneori înseamnă să merg sub acoperire într-un grup, pe care îl înregistrez pentru un podcast pe care-l co-găzduiesc. Am făcut peste 70 de astfel de investigații, cu asociatul meu, Ross. Mi-ar plăcea să vă spun că în 9 din 10 cazuri, știința câștigă, salvează ziua, totul e explicat. Însă nu e adevărat. Adevărul e că în 10 din 10 cazuri, știința câștigă, salvează ziua. (Aplauze) Asta nu înseamnă că nu există mister. Desigur, mistere există, dar un mister e un mister. Nu este o fantomă. Cred că există două tipuri de adevăr, și mi-a luat ceva timp până să ajung la această concluzie, dar cred că e corectă, deci ascultați-mă. Cred că există adevăr exterior și adevăr interior. Deci dacă voi îmi spuneți: „Era un bărbat pe nume Iisus și el a existat odată,” acesta e un adevăr exterior, nu? Putem citi menționările istorice. Putem determina dacă e adevărat. Și eu aș zice că pare a fi adevărat. Dacă spuneți: „Iisus a înviat din morți,” ooh, e mai complicat. (Râsete) Aș spune că pare un adevăr exterior, deoarece a înviat sau nu. Nu voi încerca să demonstrez dacă a înviat sau nu, dar voi spune că pare un adevăr exterior. S-a întâmplat sau nu. Dar dacă îmi spuneți: „Nu-mi pasă dacă a înviat din morți. E simbolic important pentru mine și această metaforă e plină de sens și scop pentru mine, dar nu voi încerca să te conving,” acum a devenit din adevăr exterior, adevăr interior, din știință, artă. Cred că noi avem o tendință să nu fim foarte clari în această privință, și încercăm să mutăm adevărurile noastre interioare spre exterior, sau să nu fim corecți în acest sens unul față de altul, și când oamenii ne spun adevărurile lor interioare, îi provocăm să le apere folosind standardele adevărurilor exterioare. Deci acum vorbesc despre adevăruri exterioare, despre lucruri obiective. În casa mea bântuită era o realitate obiectivă, nu? Acum că v-am povestit despre scurgerea de gaze, mă îndoiesc că mai există o persoană care ar spune: „Încă mai cred că a fost o fantomă.” (Râsete) Pentru că din moment ce avem aceste explicații științifice, știm cum să alungăm fantomele. Folosim aceste explicații pentru lucruri pe care nu le putem înțelege. Nu credem în ele din cauza dovezilor, credem în ele din cauza lipsei dovezilor. Există un grup în Los Angeles numit Grupul Investigațiilor Independente, sau IIG, și fac lucruri impresionante. Oferă un premiu în valoare de 10.000$ celui care demonstrează în condiții științifice, că au o abilitate paranormală. Nimeni nu a reușit până acum, dar au fost câțiva oameni care pretindeau că sunt clarauditivi ceea ce înseamnă că pot auzi voci, fie de pe cealaltă lume sau că pot citi gândurile. Au avut și o persoană foarte sinceră, care credea că poate citi gândurile. Ei au decis să-l testeze și aceasta e metoda care funcționează mereu. Grupul a spus: „Bine, avem un protocol, avem o metodă științifică de a testa aceste lucruri. Ești de acord?” Persoana spune da. Ei îl testează. E foarte important ca ambele părți să fie de acord. L-au testat. Și i-au spus: „Bine, știi ce? Nu ai fost capabil să prezici ce gândește Lisa. Rezultatul asta arată. Se pare că nu ai această putere.” Aceasta le dă oportunitatea să stea împreună și să aibă o discuție foarte dificilă, care în general se rezumă la: „Hei, noi știm că tu ești sincer, dar aceasta înseamnă că auzi ceva în capul tău.” Dar în acea zi, acel bărbat a luat o decizie foarte dificilă, o decizie ce îți schimbă viața, dacă e necesar să ceară ajutor. De fapt, ajutăm oamenii să facă aceste conexiuni, care mai devreme erau explicate prin intermediul altor lumi, ne ajutăm să revenim la realitate și poate să ne schimbăm viețile în bine. Pe de altă parte, poate că într-o zi se va dovedi a fi adevărat. Poate că vom descoperi că fantomele există și măiculiță, va fi cel mai bun lucru! De fiecare dată când fac una dintre aceste investigații, mereu sunt foarte entuziasmată, și sunt serioasă la 75 de cazuri, dar, jur, la al 76-lea caz sunt: „Aceasta este!” (Râsete) Poate că sunt doar optimistă, dar sper să nu pierd niciodată această speranță și vă invit și pe voi să aveți aceeași atitudine când oamenii împărtășesc convingerile lor cu voi. Când vorbim despre lucruri ce pot fi testate, aveți suficient respect să le adresați acesta întrebări bune. Provocați-i și observați cum îi puteți analiza împreună, deoarece există ideea că nu poți respecta o anumită convingere și totuși să o poți provoca, dar nu e adevărat. Când scuturăm lacătul, când testăm afirmația, spunem: „Bine, te respect, ascult ce spui, dar voi încerca să testez această afirmație cu tine. Toți am avut acea experiență când spunem ceva cuiva, iar ei răspund: „Oh, e cu adevărat interesant, da...” atunci știi că ești mințit. Dar când cineva spune: „Într-adevăr? Ha... Sună cam vag, dar voi asculta”, știi că ești cel puțin captivant și respectat. Asta e atitudinea pe care trebuie să o avem față de aceste afirmații. Asta demonstrează că îți pasă ce spun. Acesta e respect. Da, multe dintre aceste cercetări se vor dovedi a fi false, dar așa funcționează știința. Fiecare tratament împotriva cancerului de până acum nu a dat roade, dar nu putem să ne oprim din a căuta, din două motive. Pentru că în primul rând, răspunsul contează. Fie că el privește viața de apoi sau paranormalul sau tratamentul împotriva cancerului, totul se reduce la aceeași întrebare: pentru când timp vom mai fi aici? Și doi, pentru că atunci când cauți adevărul, fiind deschis și pregătit să greșești și să-ți schimbi întreaga viziune asupra vieții, este extrem de înălțător. Eu încă sunt curioasă să aud fiecare poveste cu fantome. Încă consider că fiecare grup căruia mă alătur poate avea dreptate, și sper că nu-mi voi pierde niciodată speranța. Nimeni nu trebuie să-și piardă speranța, deoarece căutând ce poate fi acolo ne ajută să înțelegem ce e aici. Mai mult, vă rog să aveți un detector de monoxid de carbon în casele voastre. Vă mulțumesc! (Aplauze)