1
00:00:00,000 --> 00:00:14,000
(Muzică)

2
00:00:14,000 --> 00:00:16,876
De ce plecăm capul când auzim „Shakespeare” ?

3
00:00:16,876 --> 00:00:19,938
Eu cred că din cauza cuvintelor lui.

4
00:00:19,938 --> 00:00:23,030
Toate acele formulări arhaice și complicate

5
00:00:23,030 --> 00:00:26,000
sunt cel puțin ușor enervante.

6
00:00:26,000 --> 00:00:30,322
Dar nu poți să nu te întrebi cum de-i așa de popular.

7
00:00:30,322 --> 00:00:34,907
De ce i s-au jucat piesele iar și iar, 
mai mult ca ale oricărui dramaturg.

8
00:00:34,907 --> 00:00:37,000
Datorită cuvintelor sale.

9
00:00:37,000 --> 00:00:40,769
La sfârșitul sec. XVI și începutul sec. XVII,

10
00:00:40,769 --> 00:00:43,000
era cea mai eficientă unealtă pe care-o puteai avea,

11
00:00:43,000 --> 00:00:45,553
iar subiectele erau nenumărate.

12
00:00:45,553 --> 00:00:48,584
Totuși, majoritatea aduceau depresie,

13
00:00:48,584 --> 00:00:50,507
din cauza ciumei, a Morții Negre etc.

14
00:00:50,507 --> 00:00:54,646
Shakespeare folosește multe cuvinte.

15
00:00:54,646 --> 00:00:58,892
O realizare impresionantă a sa e uzul insultelor.

16
00:00:58,892 --> 00:01:01,000
Menite să unească publicul întreg;

17
00:01:01,000 --> 00:01:05,676
oriunde te-ai afla, ai râde de ce vezi pe scenă.

18
00:01:05,676 --> 00:01:09,000
Cuvintele, și mai ales dialogul din drame,

19
00:01:09,000 --> 00:01:12,000
sunt folosite din multiple motive:

20
00:01:12,000 --> 00:01:14,000
pentru a imprima dispoziția scenei,

21
00:01:14,000 --> 00:01:17,000
pentru a conferi atmosferă decorului

22
00:01:17,000 --> 00:01:20,000
și pentru a dezvolta relații între personaje.

23
00:01:20,000 --> 00:01:25,015
Insultele reușesc asta rapid și ingenios.

24
00:01:25,015 --> 00:01:27,800
Să luăm mai întâi Hamlet.

25
00:01:27,800 --> 00:01:29,492
Chiar înainte de acest dialog;

26
00:01:29,492 --> 00:01:34,169
Polonius e tatăl Ofeliei, cea îndrăgostită de prințul Hamlet.

27
00:01:34,169 --> 00:01:39,000
Regele Claudius caută să afle 
de ce Hamlet se comportă nebunește

28
00:01:39,000 --> 00:01:42,061
de când regele s-a căsătorit cu mama prințului Hamlet.

29
00:01:42,061 --> 00:01:45,000
Polonius se oferă să-și folosească fiica

30
00:01:45,000 --> 00:01:48,000
pentru a-l trage de limbă pe prințul Hamlet.

31
00:01:48,000 --> 00:01:50,753
Apoi mergem la Actul II, Scena 2.

32
00:01:50,753 --> 00:01:54,046
Polonius: „Mă mai cunoști, măria ta?”

33
00:01:54,046 --> 00:01:58,200
Hamlet: „Cum să nu! Ești un negustor de pește.”

34
00:01:58,200 --> 00:02:01,046
Polonius: „Eu nu, măria ta!”

35
00:02:01,046 --> 00:02:04,861
Hamlet: „Măcar de-ai fi atât de cinstit.”

36
00:02:04,861 --> 00:02:08,061
Chiar dacă nu știați de înseamnă „fishmonger” 
(lb. engleză — negustor de pește),

37
00:02:08,061 --> 00:02:11,045
există niște indicii în context.

38
00:02:11,045 --> 00:02:15,600
Unul: Polonius a reacționat negativ, deci nu e ceva bun.

39
00:02:15,600 --> 00:02:19,492
Al doilea: Peștele miroase urât, iar nu-i de bine.

40
00:02:19,492 --> 00:02:23,938
Al treilea: „Monger” nu sună ca un cuvânt pozitiv.

41
00:02:23,938 --> 00:02:26,184
Așadar, chiar dacă nu știi sensul,

42
00:02:26,184 --> 00:02:29,000
începi să-ți faci o imagine

43
00:02:29,000 --> 00:02:32,000
despre relația dintre Hamlet și Polonius,

44
00:02:32,000 --> 00:02:34,000
care nu era tocmai perfectă.

45
00:02:34,000 --> 00:02:38,523
Dacă te documentezi, afli că „fishmonger” înseamnă negustor,

46
00:02:38,523 --> 00:02:42,000
iar în contextul dat ar însemna un fel de negustor de ființe,

47
00:02:42,000 --> 00:02:45,784
căci Polonius își vinde fiica pentru bani,

48
00:02:45,784 --> 00:02:48,000
ca să-i facă regelui o favoare.

49
00:02:48,000 --> 00:02:52,584
Așa că îți dai seama că Hamlet nu e atât de nebun precum se dă,

50
00:02:52,584 --> 00:02:56,846
iar animozitatea dintre cele două personaje se intensifică.

51
00:02:56,846 --> 00:02:58,769
Doriți un alt exemplu?

52
00:02:58,769 --> 00:03:03,692
„Romeo și Julieta” conține unele dintre cele mai bune insulte din piesele lui Shakespeare.

53
00:03:03,692 --> 00:03:06,000
E o piesă despre două clanuri

54
00:03:06,000 --> 00:03:08,830
și iubirea imposibilă a doi tineri care își iau viața.

55
00:03:08,830 --> 00:03:13,800
Fără să te chinui prea mult, îți dai seama de dialogul caustic.

56
00:03:13,800 --> 00:03:15,600
Și nu ești dezamăgit.

57
00:03:15,600 --> 00:03:18,000
În Actul I, Scena 1, chiar de la început

58
00:03:18,000 --> 00:03:20,646
ni se arată nivelul de neîncredere și ură

59
00:03:20,646 --> 00:03:24,830
dintre cele două familii - Capulet și Montague.

60
00:03:24,830 --> 00:03:28,000
Gregorio: „Am să strâmb din nas, când or trece.

61
00:03:28,000 --> 00:03:31,000
Zică ce-or pofti.”

62
00:03:31,000 --> 00:03:35,000
Samson: „Ce-or îndrăzni, vrei să zici. 
Eu am să-mi mușc degetul mare,

63
00:03:35,000 --> 00:03:38,000
ceea ce-i o nenorocire pentru ei, dacă pot s-o ducă.”

64
00:03:38,000 --> 00:03:41,000
Intră Abraham și Baltazar.

65
00:03:41,000 --> 00:03:44,000
Abraham: „O să-ți muști degetul mare, sire?”

66
00:03:44,000 --> 00:03:47,000
Samson: „Mușc degetul mare.”

67
00:03:47,000 --> 00:03:50,953
Abraham: „O să îți muști degetul față de noi, sire?”

68
00:03:50,953 --> 00:03:55,000
OK, cum ne ajută partea asta 
să înțelegem dispoziția și personajele?

69
00:03:55,000 --> 00:03:58,000
Ei bine, să vedem unde e insulta.

70
00:03:58,000 --> 00:04:01,569
Astăzi, să-ți muști degetul nu mai e mare lucru.

71
00:04:01,569 --> 00:04:04,000
dar Samson spune că e o insultă pentru ei.

72
00:04:04,000 --> 00:04:07,000
Dacă așa spune, așa trebuie să fie.

73
00:04:07,000 --> 00:04:10,000
Începe să ni se arate nivelul animozității

74
00:04:10,000 --> 00:04:13,000
chiar și între cei care lucrează pentru cele două Case.

75
00:04:13,000 --> 00:04:18,723
În mod normal, nu ai face nimic nimănui, 
dacă nu ai vrea să-i provoci la o luptă,

76
00:04:18,723 --> 00:04:21,000
ceea ce urmează să se întâmple.

77
00:04:21,000 --> 00:04:25,876
Privind mai în adâncime, pe vremea în care se scria piesa, să-ți muști degetul mare

78
00:04:25,876 --> 00:04:28,169
era ca și cum ai arăta degetul cuiva, astăzi.

79
00:04:28,169 --> 00:04:30,784
Sentimentul oferit e destul de puternic,

80
00:04:30,784 --> 00:04:34,000
așa că începem să simțim tensiunea din scena asta.

81
00:04:34,000 --> 00:04:37,415
Înaintând în scenă, Tybalt, din familia Capulet,

82
00:04:37,415 --> 00:04:41,000
îi spune una bună lui Benvolio, din familia Montague.

83
00:04:41,000 --> 00:04:45,815
Tybalt: „Ce, te iei la harţă cu slugile fără de inimă?

84
00:04:45,815 --> 00:04:49,000
Aici, Benvolio! Priveşte-ţi moartea-n faţă!”

85
00:04:49,000 --> 00:04:54,000
Benvolio: „Eu fac pace, întoarce-ţi spada în teacă,

86
00:04:54,000 --> 00:04:57,000
sau mai bine ajută-mi să-i despart.”

87
00:04:57,000 --> 00:05:00,123
Tybalt: „Nu ți-e ruşine, cu spada-n mână să vorbeşti de pace?

88
00:05:00,123 --> 00:05:04,615
Urăsc cuvântul cum urăsc ghena, 
Ca şi pe toţi Montaghii şi pe tine!

89
00:05:04,615 --> 00:05:07,000
Mişelule! Azi între noi se-alege!”

90
00:05:07,000 --> 00:05:10,000
OK, „heartless hinds”.
(lb. engleză, slugi fără de inimă)

91
00:05:10,000 --> 00:05:13,000
Din nou, e clar că nu e un lucru bun.

92
00:05:13,000 --> 00:05:17,907
Ambele familii se urăsc, ceea ce pune paie pe foc.

93
00:05:17,907 --> 00:05:20,738
Dar cât de adâncă-i înțepătura?

94
00:05:20,738 --> 00:05:22,000
Un „hartless hind” e un laș,

95
00:05:22,000 --> 00:05:26,000
și să-i spui cuiva astfel în fața propriilor oameni 
și a familiei rivale

96
00:05:26,000 --> 00:05:29,000
înseamnă că urmează o luptă.

97
00:05:29,000 --> 00:05:31,000
În fapt, Tybalt strigă la Benvolio,

98
00:05:31,000 --> 00:05:35,000
iar Benvolio trebuie să lupte, ca să-și salveze onoarea.

99
00:05:35,000 --> 00:05:39,923
Dialogul oferă o impresie bună asupra
relației dintre cele două personaje.

100
00:05:39,923 --> 00:05:43,000
Tybalt crede că Montaghii sunt niște câini lași,

101
00:05:43,000 --> 00:05:45,000
nu-i respectă deloc.

102
00:05:45,000 --> 00:05:48,000
Din nou, se adaugă tensiune dramatică scenei.

103
00:05:48,000 --> 00:05:50,000
OK, acum am să vă stric surpriza.

104
00:05:50,000 --> 00:05:54,000
Caracterul coleric al lui Tybalt și ura extremă pentru Montaghi,

105
00:05:54,000 --> 00:05:57,675
este ceea ce în literatură se numește hamartia,

106
00:05:57,675 --> 00:05:59,000
lucrul care provoacă eșecul unui personaj tragic.

107
00:05:59,000 --> 00:06:04,000
A, da. Tybalt cade în mâinile lui Romeo.

108
00:06:04,000 --> 00:06:07,000
Deci, dacă vine vorba de Shakespeare,

109
00:06:07,000 --> 00:06:09,000
opriți-vă și priviți cuvintele,

110
00:06:09,000 --> 00:06:12,246
pentru că au multe să vă spună.