[ Mediul ] Hai să ne uităm la bătrânul Siggy; Sigmund Freud, bine, care cu siguranță și-a făcut treaba. El spune că, comportamentul este influențat de părinți, de vise, de glume și sex; nu neapărat în aceeași ordine. Bine, dar, ce ne spune asta? Aceasta este tabăra mediului înconjurător încă o dată, da? Multe cercetări științifice au arătat fapte evidente cum ar fi că, comportamentul uman este creat de mediu. Dacă genele predispun un anumit comportament dar mediul înconjurător nu-l susține, atunci acel comportament nu se va manifesta, asa că în acest caz, genele nu sunt importante. Noi trăim într-o perioadă remarcabilă, epoca genomică. Genomul tău este întreaga secvență a ADN-ului tău. Secvențele tale și ale mele sunt ușor diferite. De aceea arătăm diferit. Eu am ochi căprui, tu s-ar putea să îi ai albaștrii sau gri; dar nu este vorba doar despre cum arăți. Titlurile ne spun că genele ne pot da boli înspăimântătoare, poate chiar ne pot modela personalitatea, sau ne pot da boli mintale. Genele se pare că au o putere nemaipomenită asupra destinelor noastre. Și totuși, mi-ar plăcea să cred că eu sunt mai mult decât genele mele. De asemenea, fiecare conectom se schimbă cu timpul. Ce fel de schimbări au loc? Ei bine, neuronii, ca și copacii, pot dezvolta noi crengi, și le pot pierde pe cele vechi. Sinapsele pot fi create, și pot fi eliminate. Și sinapsele pot crește mai mari, și pot deveni mai mici. A doua întrebare: Ce cauzează aceste schimbări? Ei bine, este adevărat, pană la un anumit punct, ele sunt programate de gene. Dar asta nu este întreaga poveste, pentru că acolo sunt semnale, semnale electrice, care călătoresc de-a lungul ramurilor neuronilor și a semnalelor chimice, care sar de la ramură la ramură. Aceste semnale sunt numite activitate neuronală. și sunt o grămadă de dovezi că activitatea neuronală ne codeză gândurile, sentimentele, și percepțiile, experiențele mintale. Și sunt o grămadă de dovezi că activitatea neuronală îți poate schimba conexiunile. Și dăcă pui aceste două fapte împreună, înseamnă că experiențele tale îți pot schimba conectomul (harta activității neuronale a creierului). Și de aceea fiecare conectom (hartă) este unic, chiar și acelea ale gemenilor identici din punct de vedere genetic. Conectomul este atunci când natura întâlnește mediul. Și s-ar putea să fie adevărat că până și banala acțiune de a gândi îți poate modifica conectomul; o idee care ți se poate părea "puternică" Ați auzit întrebarea aceea despre, problema genului (masculin sau feminin) ca fiind creat social, și nu hormonal sau biologic? Bineînțeles, tind să merg mai mult pe partea biologică, evident, dar... Cred acum că, dupa ce am studiat mulți ani biologia, și chiar crezând în ea, dezbaterea natură- mediu, în multe feluri, cred că e... moartă, în punctul ăsta, pentru următorul motiv: Creierul este foarte, foarte maleabil; Toți ne naștem cu predispoziții feminine sau masculine. Iar apoi avem hormonii care sporesc acel circuit pentru comportament, ceea ce un hormon ar trebui să facă. Treaba hormonului este să ne facă predispuși la anumite comportamente. Totuși, felul în care suntem crescuți, de exemplu, băiețeii: Studiile au arătat că băiețeii cărora li se spune că nu ar trebui să atingă ceva anume, adesea îl vor apuca și-l vor atinge, pe când unei fetițe i se poate cere verbal să nu-l atingă Băiețeii în general sunt pedepsiți mai frecvent pentru abateri. Baieteilor li se spune sa nu planga....ca ei ar trebui sa se comporte ca barbatii, corect? Chiar de la o varsta frageda, tatii sunt cateodata foarte foarte speriati daca baieteii lor dau semne de comportament efeminat. De exemplu, imi aduc aminte de un zbor de la un capat al tarii pana la celalalt, alaturi de un tip care statea langa mine. El spunea.. ca fiul lui de 18 luni, atunci cand a vazut ca sora lui isi deschidea cadoul,mai devreme in saptamana aceea; Era o poseta,primise o poseta. Ea avea 4 ani.Si el spune,Oh, pot sa am si eu o poseta? Si el zice ca s-a simtiti ca si cum cineva l-ar fi lovit in stomac, si a inceput sa urle la fiul lui de 18 luni,'Nu, baietii nu au posete!' Si imi povestea intamplarea asta...si s-a simtit atat de jenat si rusinat dupa aceea; pentru ca si-a dat seama ca baietelul lui nu exprima nimic...despre a fi efeminat sau nu. Asa ca, aceste lucruri:felul cum crestem baieteii si fetitele, Circuitele noastre din creier sunt atat de maleabile.De exemplu...nu stim sa cantam la pian din nastere, corect? Trebuie sa exersam , sa exersam, sa exersam. Poti sa-ti reinstruiesti circuitele creierului sa faca o multitudine de lucruri. Si.. toata viata noastra, suntem instruiti, instruiti in legatura cu sexul(masculin sau feminin), sa fim mai mult intr-un fel decat in altul. Barbatii: expresiile faciale de exemplu,atunci cand le masoara si pun electrozi pe ele, si le arata o fotografie cu un urs grizzly care ar trebui sa te faca sa te ascunzi sau sa-ti provoace emotie, expresiile lor faciale, fata de cele ale femeilor,de fapt au aratat mai mult raspuns emotional in timp ,inainte sa devina constient.(Apoi) imediat dupa primul nivel, atunci cand devin constienti incep sa devina seriosi,muschii lor faciali ingheata, nu mai se incrunta sau rad; la femei,muschii faciali de fapt se amplifica ,iar la barbati se diminueaza. Oamenii de stiinta cred ca ipoteza este asta: barbatii au fost instruiti sa-si suprime sentimentele emotionale. Asa ca ,multumesc pentru intrebare; este..o tinta in miscare pentru vietile noastre. Si modurile cum suntem crescuti, si ce avem voie sa facem, ce au voie sa faca, (sau nu) baietii are mult de-a face cu felul cum cresc ca sa devina barbati. Ganditi-va la felul cum va purtati,expresiile voastre faciale, valorile acceptate de voi,felul cum vorbiti,totul, si amintiti-va ca sunt un rezultat al mediului vostru inconjurator. Creierul uman nu are nici un mecanism de recunoastere a ce este relevant sau nu. Cantecul incepe sa emane din fundal,apoi se intensifica. Cantecul se estompeaza si orchestra incepe [Eu ma pictez, pentru ca vreau sa castig o fata.] orchestra continua,fara voci. [Tipul acela chiar este chipes] [Atunci cand bem sange,acesta ne face mai puternici] [Tribul intalneste un om alb pentru prima oara...] Muzica incet se estompeaza. Nu exista un asemenea lucru cum ar fi: oameni rai,criminali ,lenesi, geniali,hoti sau rasisti. Doar oameni predispusi la un asemenea comportament; dar daca mediul inconjurator nu le scoate la suprafata, comportamentul niciodata nu se manifesta Retineti: creierul uman nu are nici un mecanism de recunoastere a ce este relevant sau nu. Muzica de orchestra reincepe. Cel mai extrem caz este reprezentat de copiii salbatici. Un copil salbatic este un copil care a trait izolat de contactul uman de la o varsta foarte frageda, si nu are nici un fel de experienta( sau putina)legata de ingrijire din partea oamenilor, dragoste sau comportament social,si, cel mai important, de limbaj uman. Copiilor salbatici le lipsesc aptitudinile sociale de baza care in mod normal sunt invatate in procesul de asimilare al culturii societatii in care traieste. De exemplu,ei s-ar putea sa nu fie in stare sa invete sa foloseasca toaleta, sa aibe probleme in incercarea de a invat sa mearga drept si sa arate o lipsa de interes total legat de activitatea umana din jurul lor. Oxana Malaya si-a inceput viata traind cu cainii, respinsa de mama si tatal ei,a supravietuit cumva timp de 6 ani, traind ca o salbatica, asta inainte de a fi luata in grija. Sunt putine cazuri de copii salbatici care au putut compensa total neglijenta care au suferit-o. Oxana are acum 22 de ani, dar viitorul ei inca este incert. Au invatat oamenii de stiinta indeajuns din cazurile anterioare sa reabiliteze? Timp de 6 ani,Oxana si-a petrecut viata ,traind intr-un cotet,cu cainii. Total abandonata de mama si tatal ei, ea a fost descoperita comportandu-se mai mult ca un animal, decat ca un copil. Timp de doua secole, copiii salbatici au fost obiectul unui studiu fascinant. Crescuti fara dragoste sau interactiune sociala, copiii salbatici ne fac sa ne intrebam: Care este acel lucru care ne face umani? Oxana s-a nascut in Noiembrie,1983. (voce feminina) Cand fetita s-a nascut, cantarea 5 livre, 11 uncii, si nu avea nici un fel de anormalitati. Genie a petrecut 13 ani ,izolata, intr-o camera aproape goala, lipsita de orice fel de contact social. Cu toate ca , nu suferea de nicio boala mintala, din cauza acelui mediu, ea se comporta ca o persoana bolnava mintal. Nu putea crea conectiuni sociale, nu putea vorbi; chiar si mersul ei era ciudat. Dupa un timp, datorita insistentei altora de a o reabilita, Genie a inceput sa se exprime prin semne si sa socializeze cu oamenii. Ei si-au luat de asemenea responsabilitatea pentru terapia lui Genie, incercand sa o ajute sa se lupte cu oroarea copilariei ei. ''Haide scumpo, deschide gura!'' In acest primitiv exercitiu de roluri, Marilyn pretinde ca este mama lui Genie. ''Grabeste-te!Grabeste-te, ca nu e timp. ''Tata se va infuria.'' 'Marilyn incearca sa produca amintiri din trecutul lui Genie.'' (Marilyn)'' Ma intreb la ce te gandesti.''(Genie)RASPUNS NECLAR. Genie este dovada extrema a influentei mediului. 'In ciuda a tot ce a indurat, problemele lui Genie nu se terminasera. In prima casa in care a fost ingrijita,Genie a fost pedepsita sever din cauza ca vomita. Experienta a fost atat de traumatizanta, incat Genie a ajuns inapoi in spitalul de copii, acolo unde cei de la Rigler i-au oferit asistenta. ''Nu te-ai putut abtine.'' ;;Asa ca acum tii gura inchisa ca sa nu vomiti.'' Lui genie ii era frica sa deschida gura. Daca nu expui un om la crima, viol,pedofilie,zoofilie,necrofilie,arme,rasism atunci el nu va stii ce sunt. E ca si cum ai incerca sa-ti imaginezi o culoare pe care nu ai mai vazut-o niciodata.