Cú Chulainn, erou al provinciei Ulster, stătea la vad la Cooley, gata să înfrunte o armată întreagă de unul singur, totul pentru un singur taur. Armata în cauză aparținea reginei Meadhbh din Connaught. Furioasă pe strașnicul taur alb, deținut de soțul ei, ea și-a propus să captureze faimosul taur maro din Ulster cu orice preț. Din păcate, regele din Ulster a ales acest moment ca să o oblige pe zeița Macha să concureze gravidă la o cursă de care. Ca răzbunare, Macha i-a îmbolnăvit pe rege și armata sa cu crampe stomacale, ciudat asemănătoare cu durerile nașterii, pe toți, cu excepția lui Cú Chulainn. Deși era cel mai bun războinic din Ulster, Cú Chulainn știa că nu poate înfrunta întreaga armată a reginei Meadhbh deodată. El a invocat ritualul sacru al duelului pentru a se lupta cu fiecare intrus în parte. Dar pe măsură ce armata reginei se apropia, un lucru l-a îngrijorat mai mult decât încercarea istovitoare care urma. Cu ani în urmă, Cú Chulainn călătorise în Scoția pentru a se antrena cu renumita războinică Scáthach. Acolo, a cunoscut un tânăr războinic din Connaught pe nume Ferdiad. Au trăit și s-au antrenat cot la cot, devenind repede prieteni apropiați. Când s-au întors la casele lor, Cú Chulainn și Ferdiad s-au trezit în taberele opuse ale războiului. Cú Chulainn știa că Ferdiad făcea parte din armata reginei Meadhbh și dacă reușea să se apere de trupele ei, în cele din urmă, s-ar fi întâlnit. Zi după zi, Cú Chulainn a apărat Ulster de unul singur. A trimis capetele unor adversari înapoi la taberele reginei Meadhbh, în timp ce altele au fost duse de apele curgătoare ale vadului. Uneori, intra într-o transă și nimicea sute de soldați la rând. De câte ori o vedea pe regină în zare, arunca cu pietre după ea, nereușind să o lovească, dar odată fiind destul de aproape să doboare o veveriță de pe umărul ei. La tabara Connaught, Ferdiad stătea ascuns, făcând tot ce îi stătea în putință să evite momentul când urma să își înfrunte cel mai bun prieten în luptă. Dar regina era nerăbdătoare să pună mâinile pe trofeu și știa că Ferdiad era cea mai bună șansă de a-l învinge pe Cú Chulainn. Așa că l-a provocat și i-a pus la îndoială onoarea, până când acesta nu a mai avut de ales. Cei doi s-au înfruntat la vad, egalându-se în forță și îndemânare indiferent de arma folosită. Apoi, în a treia zi a luptei, Ferdiad a început să obțină un avantaj în fața lui Cú Chulainn care era extenuat. Dar Cú Chulainn a avut un ultim truc în mânecă: maestra lor împărtășise un secret numai cu el. I-a spus cum să invoce Gáe Bulg, o suliță magică, făurită din oasele monștrilor marini care zăceau la fundul oceanului. Cú Chulainn a invocat sulița, l-a înjunghiat pe Ferdiad și s-a prăbușit. Meadhbh a profitat de șansa ei și s-a năpustit cu restul armatei sale pentru a captura taurul maro. În cele din urmă, oamenii din Ulster se vindecau de boala magică și au pornit în căutare. Dar a fost prea târziu: regina Meadhbh a trecut frontiera nevătămată, târând cu ea taurul maro. Odată ajunsă acasă, Meadhbh a solicitat o altă luptă, de data aceasta între taurul maro și taurul alb al soțului ei. Taurii erau egali și s-au luptat până în noapte, prin toată Irlanda. În cele din urmă, taurul maro a ucis taurul alb și regina Meadhbh a fost în final satisfăcută. Dar victoria taurului maro nu a însemnat nimic pentru el. Era obosit, rănit și devastat. Curând după, a murit de inimă rea, lăsând în urmă un ținut care urma să fie distrus de războiul reginei în anii următori.