Vreau să vă vorbesc despre matematica iubirii. Cred că putem fi de acord că matematicienii sunt recunoscuți pentru dibăcia cu care găsesc iubirea. Însă nu e doar din cauza personalității noastre fără cusur, a talentului conversațional și a penarelor deosebite. E și pentru că am depus un efort uriaș în matematica găsirii partenerului ideal. În articolul meu favorit despre acest subiect, intitulat „De ce nu am o iubită?” (Râsete) Peter Backus încearcă să-și evalueze șansele de a găsi iubirea. Peter nu este un om lacom. Dintre toate femeile disponibile în Regatul Unit, el caută doar pe cineva în apropiere, cineva cu vârsta potrivită, cu studii superioare, cu care să se înțeleagă, care să fie atractivă, care să-l găsească și pe el atractiv. (Râsete) Și estimează că sunt 26 de femei în tot Regatul Unit. Cam slabă speranța. Nu, Peter? Ca să înțelegem mai bine, asta înseamnă de 400 de ori mai puține decât cele mai precise estimări a câte forme de viață inteligentă extraterestră există. Ceea ce îi oferă lui Peter o șansă din 285 000 de a întâlni una dintre acele femei speciale când iese seara în oraș. Cred că de aceea matematicienii nu se mai obosesc să iasă în oraș. Dar eu personal nu am o viziune atât de pesimistă. Pentru că știu, ca și voi, că iubirea nu funcționează așa. Emoțiile umane nu sunt ordonate frumos, raționale și ușor de prezis. Dar știu și că asta nu înseamnă că matematica n-ar putea să ne ofere o soluție. Iubirea, ca viața în sine, e plină de tipare, iar matematica până la urmă se ocupă studiul tiparelor: tipare de la prognoza vremii la fluctuațiile bursei de valori, la mișcările planetelor sau extinderea orașelor. Și de fapt niciunul din aceste lucruri nu e perfect ordonat sau ușor de prezis. Eu cred că matematica este atât de puternică încât are potențialul de a ne oferi o nouă perspectivă pentru aproape orice, inclusiv pentru enigma iubirii. Pentru a vă convinge de cât de minunată, extraordinară și relevantă e matematica, vă ofer cele mai grozave trei sfaturi, verificabile matematic, pentru iubire. Bun, iată sfatul 1: cum câștigi pe site-urile matrimoniale. Site-ul meu preferat este OkCupid, mai ales pentru că a fost pornit de un grup de matematicieni. Matematicieni fiind, au colectat date despre utilizatori, în cei aproape 10 ani. Și au încercat să găsească tipare în modul în care ne prezentăm și modul de interacțiune pe un site de matrimoniale. Au găsit noutăți foarte interesante. Dar preferata mea în mod special e că, pe aceste site-uri, cât ești de atractiv nu dictează popularitatea și că de fapt, dacă oamenii cred că ești urât, poate fi spre avantajul tău. Iată cum funcționează. Într-o secțiune voluntară – din fericire! – de la OkCupid poți aprecia cât de atractivi ți se par oamenii, pe o scară de la 1 la 5. Comparând acest scor mediu cu câte mesaje primesc anumiți utilizatori selectați, putem înțelege cum se leagă aspectul fizic de popularitate. Acesta este graficul celor de la OkCupid. E important de observat că nu e strict adevărat că dacă ești mai atractiv primești mai multe mesaje. Ne întrebăm de ce oamenii de aici sunt mult mai populari decât cei de aici, deși au același scor la atractivitate. Motivul e că nu doar aspectul contează. Hai să ilustrez cu un exemplu. S-o luăm pe Portia de Rossi ca exemplu. Toți suntem de acord că e o femeie foarte frumoasă. Nimeni nu crede că e urâtă, dar nu e nici supermodel. Dacă o comparăm cu Sarah Jessica Parker, multă lume, inclusiv eu, crede că Sarah Jessica Parker e pur și simplu splendidă, poate una din cele mai frumoase ființe care a călcat pe fața pământului. Însă alții, și anume cam tot internetul, (Râsete) par să creadă că arată puțin ca un cal. (Râsete) Cred că dacă am întreba oamenii cât de atractive sunt Sarah Jessica Parker și Portia de Rossi și le-am cere să le evalueze între 1 și 5, presupun că ar ajunge aproximativ la același scor. Dar modul de votare ar fi foarte diferit. Scorul Portiei s-ar grupa în jurul lui 4, pentru că toți credem că e foarte frumoasă, pe când pentru Sarah părerile sunt împărțite. Scorurile ei ar fi foarte dispersate. Iar această dispersie contează, de fapt. Această dispersie aduce popularitatea pe un site de matrimoniale. Deci asta înseamnă că, chiar dacă unii te cred atractiv, ești mai câștigat când alții te cred urât cu draci. E mult mai bine decât să creadă toată lumea că ești doar o fată draguță. Cred că înțelegeți mai bine dacă vă gândiți la oamenii care trimit aceste mesaje. Să zicem că cineva ți se pare atractiv, dar bănuiești că alții nu sunt neapărat la fel de interesați. Asta înseamnă ai mai puțină concurență și un imbold în plus de a lua legătura. Asta în comparație cu a crede că cineva e atractiv, când bănuiești că toată lumea crede același lucru. Sincer, ce rost ar avea să te faci de rușine? Dar aici devine interesant: când alegem ce poze postăm, deseori încercăm să minimalizăm aspectele pe care unii le-ar considera neatractive. Exemplul clasic ar fi, să zicem, al celor cu surplus de greutate care aleg intenționat o poză încadrată avantajos sau al bărbaților cu chelie care aleg poze în care poartă pălării. Dar de fapt trebuie să faci tocmai pe dos ca să ai succes. Trebuie să mizezi pe particularități, chiar dacă crezi că unii le-ar găsi neatractive. Oamenii care te plac te vor plăcea oricum, iar fraierii neimportanți care nu te plac vor juca în avantajul tău. Bun, sfatul 2: cum alegi partenerul ideal. Să ne imaginăm că ai un succes nebun pe scena matrimonială. Dar vine întrebarea: cum transformi succesul într-o fericire de durată și mai ales cum decizi când e momentul să-ți iei un angajament? În general, nu e recomandat să-ți iei răsplata și să te căsătorești cu prima persoană care vine și pare a fi oarecum interesată. Dar nici nu trebuie să aștepți prea mult dacă vrei șanse maxime de fericire pe lungă durată. Scriitoarea mea preferată, Jane Austen, spune: „O femeie nemăritată la 27 de ani nu mai poate spera să simtă sau să inspire iubirea.” (Râsete) Mulțumesc, Jane. Ce știi tu despre iubire? Dar întrebarea e: de unde știi când să te așezi la casa ta, la câți oameni ai putea întâlni într-o viață? Noroc că putem folosi un truc matematic delicios care să ne ajute, numit teoria opririi optime. Să ne imaginăm așadar, că începi să ieși la întâlniri la 15 ani și că ai vrea să te căsătorești înainte de 35 ani, ideal. Într-o viață te poți întâlni cu un număr de oameni, unii mai buni, alții mai puțin buni. Regula e că odată ce te-ai hotărât și te căsătorești, nu poți merge înainte să vezi ce-ai fi putut avea, dar nici nu te poți întoarce să te răzgândești. Cel puțin din experiența mea, nu prea ne place să fim căutați din nou după ce am fost părăsiți pentru altcineva, sau poate așa sunt eu. Așadar matematica spune așa: în primele 37% ale perioadei de întâlniri trebuie să-i respingi pe toți partenerii potențiali. (Râsete) Iar apoi trebuie să-l alegi pe primul care e mai bun decât toți cei dinainte. Iată aici un exemplu. Se poate demonstra matematic că asta e metoda cea mai bună posibil de a vă maximiza șansele de a găsi partenerul ideal. Din păcate, metoda implică și anumite riscuri. De exemplu imaginați-vă că partenerul ideal apare în primele 37 de procente. Din păcate, va trebui să-l refuzi. (Râsete) Dacă respecți metoda, mă tem că nu va mai fi cineva mai bun decât toți dinainte așă că trebuie să-i refuzi pe toți și să mori singur, (Râsete) poate înconjurat de pisici ciugulindu-ți rămășițele. Alt risc: să ne imaginăm în schimb că oamenii din primele 37 de procente sunt incredibil de plictisitori, anoști și groaznici. E bine, că ești în faza de respingere. Îi poți refuza. Dar imaginați-vă că următorul care apare e doar un picuț mai puțin plictisitor, anost și groaznic decât cei dinainte. Dacă respecți metoda va trebui să te căsătorești cu el și să ai o relație nu tocmai optimă, cu părere de rău. Dar partea bună e că Hallmark poate profita comercial pe seama ta. O felicitare de Ziua Îndrăgostiților: (Râsete) „Dragul meu soț, ești ceva mai puțin groaznic decât primii 37% pe care i-am întâlnit.” De fapt e mai romantic decât îmi iese mie de obicei. Această metodă nu are o rată de succes de 100%, dar nu există nicio altă strategie mai bună. Iar în natură există anumite specii de pești care adoptă exact această strategie. Refuză orice pețitor care apare în primele 37% din sezonul de împerechere, și apoi aleg primul pește care apare după acel segment care e, să zicem, mai mare și mai solid decât peștii pe care i-au văzut deja. Cred că, subconștient, și noi facem asta deja. Alocăm timp pentru a tatona terenul, să simțim piața, să zic așa, când suntem tineri, iar apoi începem să ne căutăm serios partenerii potențiali pe la 25–30 de ani. Asta e dovada decisivă, dacă e necesară, că fiecare creier e predispus măcar puțin să lucreze matematic Bun, a fost sfatul 2. Acum sfatul 3: cum eviți divorțul. Să ne imaginăm că ai ales partenerul ideal și începi o relație pe viață cu el. Îmi închipui că toți vrem să evităm divorțul, în afară de soția lui Piers Morgan, poate. Dar realitatea tristă a vieții moderne e că o căsnicie din două, în SUA, se încheie cu divorț, iar restul lumii nu e mult în urmă. E firesc să credeți că certurile dinaintea unui divorț nu sunt candidatul ideal pentru o cercetare matematică. Un lucru e clar: e greu de știut ce să măsori sau ce să cuantifici. Dar asta nu l-a împiedicat pe psihologul John Gottam să facă tocmai asta. Gottam a studiat conversațiile a sute de cupluri și a înregistrat cam tot ce ne-ar trece prin cap. A înregistrat ce spuneau, conductivitatea pielii, expresiile faciale, pulsul, tensiunea arterială, practic orice, mai puțin dacă soția avea mereu dreptate. Dar vă spun eu că avea. Gottam și echipa lui au aflat că unul din cei mai siguri predictori ai divorțului unui cuplu e atitudinea pozitivă sau negativă a fiecărui partener în discuție. Cuplurile care nu-și asumă riscuri au mai multe puncte pozitive pe scara lui Gottman decât negative, pe când relațiile nereușite, aflate probabil în prag de divorț, se aflau pe o spirală a negativității. Utilizând aceste idei foarte simple, Gottman și grupul său au reușit să prezică dacă un cuplu va divorța, cu o precizie de 90%. Dar abia prin colaborarea cu matematicianul James Murray au început să înțeleagă cauza spiralelor negativității și cum se produc. Rezultatele pe care le-au obținut sunt incredibil de simple și interesante. Aceste ecuații prezic cum va răspunde soția sau soțul când le vine rândul în conversație, cât de negativ sau pozitiv. Ecuațiile depind de dispoziția persoanei când e singură, când e cu partenerul, dar, cel mai important, depind de cum se influențează ei reciproc. E important de spus aici că aceleași ecuații se dovedesc a fi în stare să descrie perfect ce se întâmplă între două țări aflate în război. (Râsete) Așa că un cuplu certăreț, pe spirala negativității și la un pas de divorț, e echivalent matematic cu începerea unui război nuclear. (Râsete) Dar termenul important din ecuație este cum ne influențăm reciproc și în special ceva ce numim pragul negativității. Pragul negativității ar fi cât de iritant trebuie să fie soțul ca să se enerveze soția și viceversa. Eu credeam că succesul căsniciilor e datorat compromisului și înțelegerii și acordării de libertate celuilalt. Atunci mă gândeam că relațiile cele mai reușite ar fi cele cu un prag de negativitate foarte înalt, în care cuplurile lasă de la sine și discută lucrurile care chiar merită. Dar de fapt matematica și rezultatele obținute de echipă au demonstrat că este exact invers. Cele mai bune sau reușite cupluri sunt cele care au un prag scăzut de negativitate. Aceste cupluri nu lasă nimic neobservat și-și acordă spațiu pentru a se plânge. Sunt acele cupluri încearcă non-stop să-și repare relația și au o perspectivă mai pozitivă asupra căsniciei, oameni care nu lasă de la ei și cuplurile care nu lasă nimicurile să ia amploare. Desigur că e nevoie de mai mult decât un prag scăzut de negativitate și lipsă de compromis pentru a avea o relație de succes. Dar cred că e destul de interesant că există dovezi matematice care spun că nu trebuie să mergeți la culcare supărați. Acesta e topul sfaturilor mele matematice pentru iubire și relații. Dar sper că, pe lângă rolul lor de sfaturi, ele vă oferă și o oarecare idee despre puterea matematicii. Fiindcă pentru mine ecuațiile și simbolurile nu sunt inerte. Sunt o voce care vorbește despre bogăția incredibilă a naturii și despre neașteptata simplitate din meandrele tiparelor care se desfășoară și evoluează în jurul nostru, de la cum funcționează lumea la cum ne comportăm noi. Sper că poate câțiva din voi, înțelegând mai bine matematica iubirii, vă veți apropia și de iubirea matematicii. Mulțumesc. (Aplauze)