[7, 6, 5, 4, 3, 2, 1] Internetul: Pachete, Rutare și Fiabilitate. Bună, numele meu este Lynn. Sunt inginer software aici la Spotify și sunt prima care va admite că de obicei mă încred în fiabilitatea Internetului. Cantitatea mare de informații disponibile pe Internet e uluitoare. Dar cum e posibil ca fiecare bucățică de dată să fie livrată fiabil? Să zicem că vrei să rulezi un cântec de pe Spotify. Computerul pare că se conectează direct la serverele Spotify și îți trimite cântecul pe o linie directă, dedicată. Dar defapt, nu așa funcționează Internetul. Dacă Internetul era alcătuit din conexiuni directe, unice ar fi imposibil să funcționeze în continuare ținând cont de milioanele de utilizatori. În special când nu e nici o garanție că fiecare fir și calculator lucrează în același timp. În schimb, datele traversează Internetul într-o manieră mai puțîn directă. Acum mulți, mulți ani, la începutul anilor 1970 partenerul meu Bob Kahn și cu mine am început să lucrăm la designul a ceea ce acum numim Internet. Bob și cu mine am avut responsabilitatea și oportunitatea să alcătuim protocoalele și arhitectura Internetului. Așa că am insistat în a participa la creșterea și evoluția internetului în tot acest timp până acum. Felul în care informația e transmisă de la un calculator la altul e interesant. Nu trebuie să urmeze o cale anume de fapt, calea ta se poate schimba în mijlocul unei conversații pe computer. Informația de pe Internet pleacă de la un calculator la altul trecând prin ceea ce noi numim pachete de informații iar un pachet trece dintr-un loc în altul pe internet la fel cum noi trecem dintr-un loc în altul într-o mașină. Depinzând de trafic și de condițiile drumului, poți alege sau ești forțat să alegi o rută diferită pentru a ajunge în același loc de fiecare dată. Și la fel cum poți transporta diverse lucruri în interiorul mașinii multe informații digitale pot fi trimise prin pachete de IP, cu anumite limite. Cum ar de exemplu să miști o naveta spațială de unde a fost construită până unde va fi lansată. Naveta nu va încăpea într-un camion, așa că va trebui fragmentată transportată cu o mulțime de camioane. Toate pot lua drumuri diferite și pot ajunge la destinație la momente diferite. Dar odată ajunse, pot fi asamblate într-o navă completă, gata de lansare. Detaliile de pe internet funcționează asemănător. Dacă ai o imagine mare pe care vrei să o trimiți unui prieten sau să o urci pe un website imaginea s-ar putea să fie făcută din zeci de milioane de biți de 1 și 0 prea mulți pentru a fi trimiși într-un singur pachet. Având în vedere că e un fișier într-un computer computerul poate foarte rapid fragmenta în sute sau mii de bucățele numite pachete. Spre deosebire de mașini sau camioane, aceste pachete nu au șoferi și nu își aleg singure drumul. Fiecare pachet are o adresă de internet de unde vine și încotro se duce. Calculatoare speciale de pe Internet numite routere acționează că dirijori de trafic prin rețele. Dacă o ruta e aglomerată, pachete individuale pot merge pe drumuri diferite pe internet și pot ajunge la destinație la momente diferite sau într-o altă ordine. Să vorbim despre cum funcționează. Ca parte din protocolul Internetului, fiecare router ține evidența mai multor rute pentru trimiterea pachetelor, și alege cea mai ieftină ruta valabilă pentru fiecare bucată de dată bazată pe destinația adresei IP pentru pachet. Cel mai ieftin în acest caz nu înseamnă cel mai mic cost dar timp și factori non-tehnici ca politicile și relațiile dintre companii. Adesea cea mai bună rută pentru date pe care se merge nu e necesar cea mai directă. Având opțiuni de rute, rețeaua este permisivă la greșeli. Astea înseamnă că rețeaua poate trimite pachete chiar dacă ceva merge foarte rău. Asta este cheia de bază a unui principiu al Internetului: fiabiliatea. Acum, ce ar fi dacă ai vrea să ceri niște date și nimic să nu fie primit? Să zicem că vrei să asculți un cântec. Cum poți fi 100% sigur că datele vor fi primite astfel încât cântecul să fie cântat perfect? Noul tău prieten, PCT(protocol de control al transmisiunii). PCT gestioneaz trimiterea și primirea tuturor datelor ca pachete. Gândește-te că este un serviciu poștal garantat. Când ceri un cântec pe dispozitivul tău, Spotify îl trimite fragmentat în multe bucățele. Când pachete ajung, PCT face un inventar complet și trimite înapoi confirmări ale fiecărui pachet primit. Dacă toate pachetele sunt acolo, PCT semnează pentru livrarea ta și gata. Dacă PCT nu găsește niște pachete, nu va semna. În caz contrar, sunetul cântecului nu ar fi la fel de bun sau bucăți din cântec ar lipsi. Spotify va retrimite fiecare parte lipsă sau pachet incomplet, Odată ce PCT verifică livrarea mai multor pachete pentru acel cântec cerut cântecul va porni. Ce e grozav în legătură cu PCT și sistemele router e că sunt scalabile. Pot lucra cu 8 sau 8 miliarde de dispozitive. Datorită acestor principii de permisiune a greșelii și redundanței cu cât mai multe routere adăugăm, cu atât mai fiabil devine internetul. Ce e de asemnea grozav e că putem crește Internetul fără să întrerupem serviciul cuiva care îl folosește. Internetul e făcut din zeci de mii de rețele și miliarde de computere și dispozitive conectate fizic. Aceste diferite sisteme care fac internetul să se conecteze cu fiecare să comunice cu fiecare și să lucreze împreună pentru că au fost de acord asupra unor standarde despre cum sunt transmise datele pe Internet. Dispozitive de calcul, sau routere de-a lungul Internetului ajută pachetele în drumul lor spre destinație unde sunt reasamblate, dacă e necesar, în ordine. Asta se întâmplă de miliarde de ori pe zi dacă tu sau alții trimit un e-mail consultă o pagină web, conversează pe video-chat folosind o aplicație mobilă sau când senzori și aparate comunică între ele.