[7, 6, 5, 4, 3, 2, 1] Internetul: Pachete, Rutare și Fiabilitate.
Bună, numele meu este Lynn. Sunt inginer software aici la Spotify
și sunt prima care va admite că de obicei
mă încred în fiabilitatea Internetului.
Cantitatea mare de informații disponibile
pe Internet e uluitoare.
Dar cum e posibil ca fiecare bucățică
de dată să fie livrată fiabil?
Să zicem că vrei să rulezi un cântec de pe Spotify.
Computerul pare că se conectează
direct la serverele Spotify
și îți trimite cântecul pe o linie
directă, dedicată.
Dar defapt, nu așa funcționează Internetul.
Dacă Internetul era alcătuit
din conexiuni directe, unice
ar fi imposibil să funcționeze în continuare
ținând cont de milioanele de utilizatori.
În special când nu e nici o garanție că fiecare fir
și calculator lucrează în același timp.
În schimb, datele traversează Internetul
într-o manieră mai puțîn directă.
Acum mulți, mulți ani, la începutul anilor 1970
partenerul meu Bob Kahn și cu mine am început
să lucrăm la designul a ceea ce acum numim Internet.
Bob și cu mine am avut responsabilitatea
și oportunitatea
să alcătuim protocoalele
și arhitectura Internetului.
Așa că am insistat în a participa
la creșterea și evoluția internetului
în tot acest timp până acum.
Felul în care informația e transmisă
de la un calculator la altul e interesant.
Nu trebuie să urmeze o cale anume
de fapt, calea ta se poate schimba
în mijlocul unei conversații pe computer.
Informația de pe Internet pleacă
de la un calculator la altul
trecând prin ceea ce noi numim
pachete de informații
iar un pachet trece
dintr-un loc în altul pe internet
la fel cum noi trecem dintr-un loc în altul
într-o mașină.
Depinzând de trafic și de condițiile drumului,
poți alege sau ești forțat să alegi o rută diferită
pentru a ajunge în același loc de fiecare dată.
Și la fel cum poți transporta diverse lucruri
în interiorul mașinii
multe informații digitale pot fi trimise
prin pachete de IP, cu anumite limite.
Cum ar de exemplu să miști o naveta spațială
de unde a fost construită până unde va fi lansată.
Naveta nu va încăpea într-un camion,
așa că va trebui fragmentată
transportată cu o mulțime de camioane.
Toate pot lua drumuri diferite și pot
ajunge la destinație la momente diferite.
Dar odată ajunse, pot fi asamblate
într-o navă completă, gata de lansare.
Detaliile de pe internet funcționează asemănător.
Dacă ai o imagine mare pe care vrei
să o trimiți unui prieten sau să o urci pe un website
imaginea s-ar putea să fie făcută
din zeci de milioane de biți de 1 și 0
prea mulți pentru a fi trimiși
într-un singur pachet.
Având în vedere că e un fișier într-un computer
computerul poate foarte rapid fragmenta
în sute sau mii de bucățele numite pachete.
Spre deosebire de mașini sau camioane,
aceste pachete nu au șoferi
și nu își aleg singure drumul.
Fiecare pachet are o adresă de internet
de unde vine și încotro se duce.
Calculatoare speciale de pe Internet
numite routere
acționează că dirijori de trafic prin rețele.
Dacă o ruta e aglomerată, pachete individuale
pot merge pe drumuri diferite pe internet
și pot ajunge la destinație la momente diferite
sau într-o altă ordine.
Să vorbim despre cum funcționează.
Ca parte din protocolul Internetului, fiecare router ține evidența mai multor rute
pentru trimiterea pachetelor,
și alege cea mai ieftină ruta valabilă
pentru fiecare bucată de dată
bazată pe destinația adresei IP pentru pachet.
Cel mai ieftin în acest caz
nu înseamnă cel mai mic cost
dar timp și factori non-tehnici ca
politicile și relațiile dintre companii.
Adesea cea mai bună rută pentru date
pe care se merge nu e necesar cea mai directă.
Având opțiuni de rute, rețeaua
este permisivă la greșeli.
Astea înseamnă că rețeaua poate trimite
pachete chiar dacă ceva merge foarte rău.
Asta este cheia de bază
a unui principiu al Internetului: fiabiliatea.
Acum, ce ar fi dacă ai vrea să ceri
niște date și nimic să nu fie primit?
Să zicem că vrei să asculți un cântec.
Cum poți fi 100% sigur că datele vor fi primite
astfel încât cântecul să fie cântat perfect?
Noul tău prieten,
PCT(protocol de control al transmisiunii).
PCT gestioneaz trimiterea și primirea
tuturor datelor ca pachete.
Gândește-te că este un serviciu poștal garantat.
Când ceri un cântec pe dispozitivul tău,
Spotify îl trimite fragmentat în multe bucățele.
Când pachete ajung, PCT face un inventar
complet și trimite înapoi confirmări
ale fiecărui pachet primit.
Dacă toate pachetele sunt acolo,
PCT semnează pentru livrarea ta și gata.
Dacă PCT nu găsește niște pachete, nu va semna.
În caz contrar, sunetul cântecului
nu ar fi la fel de bun
sau bucăți din cântec ar lipsi.
Spotify va retrimite fiecare parte lipsă
sau pachet incomplet,
Odată ce PCT verifică livrarea mai multor pachete
pentru acel cântec cerut
cântecul va porni.
Ce e grozav în legătură cu PCT și sistemele
router e că sunt scalabile.
Pot lucra cu 8 sau 8 miliarde de dispozitive.
Datorită acestor principii de permisiune
a greșelii și redundanței
cu cât mai multe routere adăugăm,
cu atât mai fiabil devine internetul.
Ce e de asemnea grozav
e că putem crește Internetul
fără să întrerupem serviciul
cuiva care îl folosește.
Internetul e făcut din zeci de mii de rețele
și miliarde de computere
și dispozitive conectate fizic.
Aceste diferite sisteme care fac internetul
să se conecteze cu fiecare
să comunice cu fiecare și să lucreze împreună
pentru că au fost de acord asupra unor standarde
despre cum sunt transmise datele pe Internet.
Dispozitive de calcul,
sau routere de-a lungul Internetului
ajută pachetele în drumul lor spre destinație
unde sunt reasamblate, dacă e necesar, în ordine.
Asta se întâmplă de miliarde de ori pe zi
dacă tu sau alții trimit un e-mail
consultă o pagină web, conversează pe video-chat
folosind o aplicație mobilă
sau când senzori și aparate comunică între ele.