Salutări, buclucaşilor.
Bun venit la Trouble...
numele meu nu este important.
În 1990, comunitatea mea,
the Mohawks of Kanehsatà:ke,
au început să lupte împotriva construirii
unui teren de golf care ar fi distrus
unul din cimitirele noastre sacre.
Am semnat petiţii, am protestat şi în
final am confruntat poliţia din Quebec
şi eventual armata Canadiană,
pentru a ne proteja pământul.
După o confruntare de 78 zile... am câştigat!
Şi atât cimitirul cât şi coniferele din jur, care
ar fi fost distruse pentru a fi folosite de bogaţi
ca să joace golf, încă sunt acolo astăzi.
Să dăm pe repede înainte 26 ani.
Comunitatea Lakota din Standing Rock
a înfruntat compania petroliferă
Energy Transfer Partners împotriva încercării lor
de a construi Dakota Access Pipeline, sau DAPL,
prin teritoriul lor şi
pe sub fluviul Missouri.
O conductă care, spun ei, dacă va fi construită
aproape sigur se va sparge şi va contamina
apa a milioane de oameni din Statele Unite.
Lupta împotriva DAPL a devenit legendară.
Mii de aliaţi Indigeni şi Colonişti s-au întâlnit
în North Dakota pentru a opri acest proiect
în ciuda tuturor piedicilor.
Au devenit cunoscuţi ca protectori ai apei,
iar în Noiembrie 2016 au avut o victorie
temporară, când preşedintele pe punct de plecare Barrack Obama
a respins un permis pentru a parte cheie a construcţiei.
Pentru unii, această acţiune executivă
a părut să valideze o anumită strategie
şi un set de tactici corespondent.
Dar istoria a arătat în mod clar că statele
nu s-au sfiit vreodată să încalce nenumăratele
promisiuni pe care le-au făcut popoarelor Indigene.
Cât despre cei ce au uitat
sau neglijat acest fapt...
Donald Trump nu a irosit niciun moment să le amintească.
În acelaşi timp,
au fost mulţi protectori ai aper
care au văzut această manevră politică
ca pe trucul murdar care a fost
şi care au continuat să puncuteze
necesitatea unei strategii bazată pe
confruntare fizică şi acţiune directă.
În următoarele 30 minute, vă vom
aduce vocile unor astfel de indivizi,
care vă vor relata experienţele lor
din lupta împotriva şarpelui negru...
şi cauzând multe buclucuri.
E şi greu să foloseşti cuvântul englezesc
"warrior" atunci când vorbeşti despre
ceea ce înseamnă să fii un războinic.
Deoarece în calitate de Indigeni, ne-am născut
în acest tip de viaţă şi considerăm că este datoria
şi responsabilitatea noastră să ne apărăm
pământul, din care limba, cultura,
existenţa noastră curge.
Nu ne poţi separa de pământul nostru.
E o conexiune spirituală care se trage
de la începutul poporului nostru.
Deci un războinic este un apărător.
E un protector.
Şi în calitate de războinici ne vom
apăra prin orice mijloace poporul.
Orice stă în calea acestui lucru
-- şi în cazul de faţă ne referim la contaminarea
apei de care depind atâţia oameni.
Sunt aici de la jumătatea lunii Septembrie.
Şi mă aflu aici pentru a fi în solidaritate cu oamenii
care se luptă împotriva Dakota Access Pipeline.
Peste râu se află tabăra Sacred Stone
unde a început iniţial rezistenţa.
Acolo e demult o mână de oameni.
De-ndată ce oamenii aceştia au venit aici şi au început
cu adevărat să construiască şi să distrugă pământul
toată lumea a început să vină aici mai repede.
Şi în fiecare zi numărul lor tot creştea.
Cum ai clipit, tabăra Sacred Stone
era plină de oameni.
Am venit aici în răspuns la
un apel pentru servicii medicale.
Am primit o invitaţie de la unele din
matriarhele şi liderii Indigeni din teritoriul
Lakota/Dakota/Nakota să venim să-i ajutăm
în lupta împotriva şarpelui negru, împotriva conductei.
Şi s-o facem prin "orice mijloace",
după cum au spus unele dintre matriarhe.
S-o facem în spiritul unei rezistenţe colective
şi să folosim o diversitate de tactici.
Sunt sute de tabere în această tabără
mai mare din Standing Rock numită
Oceti Sakowin.
În ea sunt în jur 20.000 oameni.
Dar mulţi dintre oamenii care
sunt aici şi-au păstrat taberele aici.
E tabăra High Star, tabăra Wild Oglala.
Aşadar aceasta este o mobilizare în masă. Sunt mulţi oameni aici
şi vor să oprească o conductă.
S-a ajuns de la doar câţiva dintre noi în grupuri mici mergând şi oprind construcţia conductei
oprind construcţia conductei oriunde puteam.
La mai multe situri pe zi...tot ce reuşeam.
Eram dedicaţi.
Ucigaşii de şerpi negri! Ucigaşii de şerpi negri!
Bine, acum de aici.
La trei, pornim.
Unu, doi, trei!
Mergi! Mergi! Mergi!
Diversitate a tacticilor e o expresie care reprezintă faptul că pentru fiecare persoană
de pe câmpul de luptă care stă acolo şi poate fi împuşcată cu gloanţe de cauciuc,
sunt mulţi oameni în spatele lor.
Fie că sunt medici, personal de logistică, fie că sunt cei din bucătărie
care i-au hrănit în ziua respectivă.
Cred că singurul mod în care cineva se poate organiza este printr-o diversitate de tactici,
căci cu toţii suntem oameni diverşi.
Unde altundeva poţi să faci mii de oameni să vină laolaltă şi să formeze această
comunitate fără să se omoare între ei?
Uită-te la restul societăţii!
Avem nevoie de toate lucrurile.
Avem nevoie de oameni contestând la curte, avem nevoie de oameni care fac "petiţii", care se roagă,
şi de asemenea de oameni care iau acţiune directă.
Mulţi oameni au făcut multe lucruri diferite.
S-au dus la judecătorie, la State Capitol, s-au legat de utilaje,
oprind astfel fizic construcţia şi maşinăriile în ziua respectivă.
Aveau caravane imense doar ca să-şi facă simţită prezenţa şi să oprească construcţia.
Să o oprim oriunde puteam... în orice fel puteam.
Folosindu-ne trupurile, legându-ne, venind în număr mare ca să-i intimidăm pe angajaţi.
Doar prezenţa a 400 protectori ai apei şi oameni Indigeni
putea opri DAPL pentru ziua respectivă.
Şi câteodată angajaţii chiar fugeau către camioanele lor.
Deoarece ei ştiu că ceea ce fac nu este corect. Şi eu aş fi speriată!
La un moment dat, blocajele au fost foarte eficiente.
Puteau opri construcţia, puteau opri ce se întâmpla
în ziua respectivă la situri de lucru.
Dar zona a ajuns să fie atât de militarizată.
Şi cu resursele cu care ne înfruntam, nu conta că aveam intenţia
să mergem să blocăm ceva.
Pur şi simplu nu era o opţiune.
Aşa că oamenii au fost nevoiţi să reevalueze situaţia şi să se întrebe ce înseamnă să fii eficient,
să analizeze violenţa la care sunt supuşi, iar apoi să se reorganizeze
şi să decidă ce tactici vor folosi.
Iar apoi au început să apară chestii precum, maşini înflăcărate pe autostradă, etc.
Pentru că de multe ori, acel foc era singurul lucru care-i proteja pe oameni de
poliţiştii şi soldaţii ţicniţi care vroiau să vină să distrugă tot.
Punctul culminant la care am fost martoră când am fost aici
a fost când poliţia a cotropit tabăra din linia întâi.
Oamenii au sacrificat vehicule în acea zi, pentru a forma baricade.
"Cum adică, au sacrificat vehicule?"
Le-au dat foc.
Dacă nu ar fi fost oamenii care se pregătiseră pentru genul acesta de
situaţii confrontaţionale non-violente... conducta ar fi fost construită până acum.
Succesul în a opri o conductă sau alt proiect major de infrastructură
depinde de un număr de factori.
Şi în ciuda ce mulţi şi-ar dori să creadă... like-urile pe facebook nu sunt unul.
O inimă puternică, răbdare şi determinare din partea apărătorilor pământului sunt toţi factori esenţiali.
Dar planificarea şi planificarea propice sunt de asemenea puncte cheie.
Este important să te pui în faţa conductei, atât fizic cât şi ştiind
când şi unde să te propteşti.
Pe coasta de vest a Turtle Island, pe teritoriile necedate ale Wet'suwet'en nation
în aşa-numita "Brittish Columbia", războinicii şi vârstnicii din triburile clanului Unis'tot'en
au blocat construcţia a mai multe conducte prin teritoriile lor
de 7 ani încoace.
Piatra de temelie pentru apărarea pământului a fost Tabăra Unis'tot'en, o comunitate de rezistenţă construită
fix în traseul propus pentru conductă -- similară în câteva feluri cu Oceti Sakowin,
cunoscută şi ca tabăra Sacred Stone, care a servit ca bază
pentru protectorii apei care s-au luptat să blocheze Dakota Access Pipeline.
Iat-o pe purtatoarea de cuvânt a taberei, Freda Huson, dându-i pe poliţişti afară din teritoriu.
Intrarea nu e liberă, deoarece blocăm conducte,
nu blocăm pe toată lumea.
Nu sunt o conductă.
Şi iat-o din nou dându-i afară pe angajaţii care au venit ilegal
cu elicopterul ca să facă muncă de recunoaştere.
E vreo problemă? De ce nu plecaţi?
Şi iat-o din nou interzicându-le accesul directorilor de la Chevron,
care au avut tupeul să îi ofere apă îmbuteliată şi tutun industrial.
Am venit să vorbim cu dvs. deoarece vrem să
facem lucrări pe teritoriul vostru şi vă cerem accesul.
Am spus deja nu accestor proiecte şi că nu vor trece conducte prin teritoriul nostru.
În noiembrie 2016, prim-ministrul amator de dat în spectacol al Canadei, Justin Trudeau,
a semnat un ordin prin care a anulat conducta Northern Gateway.
una dintre conductele care urma să treacă prin Unis'tot'en.
Dar în aceeaşi conferinţă de presă în care a semnat certificatul de deces al Northern Gateway,
Trudeau a anunţat aprobarea a două alte conducte,
Embridge Line 3 şi Kinder Morgan Trans Mountain
-- împotriva căreia se aşteaptă o rezistenţă serioasă în urmatoarele luni şi ani.
În plus faţă de consideraţii logistice, cei ce vor să blocheze conducte trebuie
să fie pregătiţi să se confrunte cu dinamici interne şi pentru ca potenţiala
neînţelegere asupra tacticilor să conducă la mai multă discordie şi dezbinare.
Aici sunt sute de oameni diferiţi şi sute de triburi diferite
care se unesc.
Oamenii au multe opinii diferite despre
cum să ne luptăm împotriva acestei conducte.
Unii oameni cred că singurul mod în care vom opri
această conductă este dacă ne luptăm
şi o confruntăm direct.
Unii cred că cea mai bună
cale este cea legislativă.
Alţii cred că rugăciunea este
cel mai puternic lucru
şi că este singurul mod prin
care vom învinge.
Dar în calitate de oameni Indingeni,
trebuie să ne respectăm unii pe alţii.
Aşa suntem noi.
Respectăm ce cred oamenii.
A existat un grup încă de când am ajuns aici
care a vrut ca unii dintre noi să plece.
Dar încă suntem aici.
Nu am vrut să plecăm şi nu aveam de
gând să o facem deaorece ştiam
că nimic nu se va întampla dacă plecăm.
Au fost de asemenea multe certuri deoarece
nu mai vroiau ca tabăra noastră
să mai ia parte la acţiuni.
Nu înţelegeau acţiunea directă aşa că
nu şi-o doreau.
Întregul trib şi consiliul şi toată lumea.
Au fost multe probleme cu "poliţia păcii" şi
cu felul în care oamenii
au purtat această luptă.
Chiar şi când era vorba doar de blocaje.
Poliţia păcii atât aici, precum şi unde i-am
mai văzut de-a lungul anilor
în centre urbane şi demonstraţii,
sunt oameni care tind, dintr-un motiv sau altul,
să creadă că grija lor pentru siguranţa
altor oameni e mai presus decât orice tactică bună,
sau decât indivizii care se pun
în pericol cu bună ştiinţă.
E mai presus decât opinia celor care au
ales să se pună în pericol.
Ce este Poliţia Păcii?
E o combinaţie de oameni cu o afiliere
apropiată tribului,
oameni care au interese monetare
în diverse ONG-uri.
Deci până şi unii oameni care au venit aici după
ce se luptaseră în Ferguson şi Baltimore,
care făcuseră parte din acele lupte, au venit aici
şi s-au simţit relativ imobilizaţi.
Deoarece au încercat să fie tovarăşi buni
şi să asculte de liderii Indigeni.
Dar este aşa o luptă între grupuri diferite în
legătură cu cine este lider Indigen
şi ce înseamnă să fii aici într-un mod bun.
Ce înseamnă să rezişti într-un mod care e
benefic pentru comunitatea locală.
A fost un grup de oameni care a venit aici
şi strigau doar "Pace! Pace!".
Aduceau Obiecte spirituale şi încercau
să le folosească împotriva altor oameni
ceea ce a creat multă confuzie şi frică,
şi, nu ştiu, furie.
Nu mă atinge!
Înapoi!
Înapoi!
Unii dintre proprii noştri oameni îi controlau
pe proprii noştri oameni, spunându-le propriilor noştri războinici
şi protectori ai apei care luau
acţiune directă să se retragă.
Să se întoarcă în tabără.
"Păstraţi lucrurile paşnice!"
"Haideţi, oameni buni...nu e ok."
"Trebuie să fim paşnici!"
Nu poţi să le ceri oamenilor să vină şi să lupte
şi să folosească tactici de nesupunere civilă şi
acţiune directă nonviolentă şi în acelaşi timp să
nu mai susţii acele tactici când oamenii încep
să se rănească sau poliţia începe
să răspundă cu violenţa la care
îi antrenăm pe oameni să se aştepte.
Dacă în schimb le spunem oamenilor că se va
rezolva totul la judecătorie,
sau se va rezolva totul
prin rugăciune...
atunci de ce au fost chemaţi atâţia
oameni să fie prezenţi fizic?
Această poliţie a păcii în mod repetat
a sabotat şi întrerupt acţiuni care
aveau potenţialul de a avea succes.
Şi au fost îngreunate.
"Dragostea va găsi o cale!Ţ
Dacă e vreun lucru bun pe care îl poţi spune despre
nazişti, este că ştii că sunt inamicii tăi.
Fără niciun dubiu.
Când îl vezi pe unul din idioţii ăia rasişti mergând
pe stradă, sau fiind intervievat de un
reporter, îţi vine să-i dai un
pumn în cap.
Au!
Dar în mişcări eliberatorii, sunt actori
în propriile noastre ranguri
care pretind să ne fie aliaţi,
dar în realitate nu sunt.
În afară de infiltratori din partea poliţiei şi informanţi,
care reprezintă o ameninţare adevărată,
ne-ar plăcea să vă vorbim despre
Organizaţii Non-Guvernamentale, sau ONG-uri.
ONG-urile au o istorie murdară de infiltrare,
pacificare şi co-optare a mişcărilor.
Să fim clari... nu toate ONG-urile practică aceste lucruri,
iar unele chiar fac treabă bună,
dar recent am văzut mult prea mule exemple
de ONG-uri de mediu
care au înjunghiat pe la spate populaţii Indigene
care îşi apărau pământul.
Luaţi ca exemplu lupta pentru Great Bear Rainforest
din vestul Canadei, unde Greenpeace şi ForestEthics
s-au alăturat protectorilor pădurii Indigeni de la nivel local,
ca mai târziu să-i dea la o parte şi să negocieze cu
companii forestiere pentru a salva o fracţiune din una
din cele mai importante păduri tropicale tempreate
rămase în lume.
Cea ce au primit companiile forestiere în schimb
a fost o promisiune că ONG-urile de mediu
nu vor protesta şi nu se vor împotrivi defrişărilor
din vestul Canadei.
Această înţelegere a devenit un şablon pentru
o trădare şi mai mare.
De data aceasta era pusă în joc
Părdurea Boreală Canadiană,
una dintre cele mai mari păduri continuue
din lume.
De această dată Greenpeace şi ForestEthics s-au asociat cu
Canadian Forests Products Assoctiaton,
adică industria forestieară, pentru o afacere similară.
Din nou, comunităţile Indigene care au aşezări în
Pădurea Boreală nu au fost consultate
şi ONG-urile au promis nu doar să oprescă
campaniile anti-defrişare în Pădurea Boreală,
dar de asemenea să apere industria.
O parte interesantă a acestui
acord este, uhhh...
cu Greenpeace, David Suzuki, ForestEthics,
Canadian Parks and Wilderness de partea noastră,
când altcineva vine şi
încearcă să se ia de noi,
înţelegerea presupune ca ei să vină să ne ajute
să ne ajute să respingem atacul.
Şi vom putea spune...
"Te iei de mine, te iei de gaşca mea".
Ultima astfel de înţelegere s-a produs între
ONG-uri precum ForestEthics
şi industria de nisipuri bituminoase din Alberta.
Considerând reacţia publicului la celelalte
două înţelegeri, aceasta a fost făcută
după usşi închise,
aşa că nu ştim toate detaliile.
Ceea ce ştim este că