WEBVTT

00:00:07.249 --> 00:00:09.069
Cuprinsă de o pasiune răzbunătoare,

00:00:09.069 --> 00:00:11.859
Regina nopții își varsă lacrimile
de-a lungul scenei.

00:00:11.859 --> 00:00:14.249
Ea începe să-și cânte aria sa titulară,

00:00:14.249 --> 00:00:17.730
una din cele mai renumite părți
ale operei îndrăgitului Mozart,

00:00:17.730 --> 00:00:19.350
„Flautul fermecat”.

00:00:19.350 --> 00:00:21.890
Orchestra învăluie holul cu muzică,

00:00:21.890 --> 00:00:25.460
însă vocea reginei se avântă
deasupra instrumentelor.

00:00:25.460 --> 00:00:28.700
Melodia sa răsună peste mii de spectatori,

00:00:28.700 --> 00:00:31.076
ajungând la 40 de metri depărtare –

00:00:31.076 --> 00:00:34.186
fără ajutorul unui microfon.

00:00:34.186 --> 00:00:38.116
Cum e posibil ca o voce
să fie auzită atât de clar,

00:00:38.116 --> 00:00:40.976
peste acordurile zecilor de instrumente?

00:00:40.976 --> 00:00:44.176
Răspunsul se află în fizica vocii umane

00:00:44.176 --> 00:00:48.558
și tehnica perfecționată
a unui solist de operă expert.

NOTE Paragraph

00:00:48.558 --> 00:00:53.458
Muzica din clădirea operei provine
de la vibrațiile create de instrumente –

00:00:53.458 --> 00:00:57.615
fie că sunt corzile unei viori
sau faldurile vocale ale unui interpret.

00:00:57.615 --> 00:01:02.746
Aceste vibrații trimit în aer unde,
pe care creierul le consideră drept sunet.

00:01:02.746 --> 00:01:04.706
Frecvența acestor vibrații –

00:01:04.706 --> 00:01:07.886
mai exact, numărul undelor pe secundă –

00:01:07.886 --> 00:01:11.386
e modul în care creierul
determină nivelul fiecărei note.

00:01:11.386 --> 00:01:13.686
De fapt, fiecare notă pe care o auzim

00:01:13.686 --> 00:01:17.336
e o combinație de mai multe vibrații.

00:01:17.336 --> 00:01:21.336
Imaginați-vă vibrarea corzii de chitară
la cea mai joasă frecvență.

00:01:21.336 --> 00:01:22.946
Acesta e numit acord fundamental,

00:01:22.946 --> 00:01:27.472
iar acest nivel jos e ceea ce urechea
consideră drept notă muzicală.

00:01:27.472 --> 00:01:32.434
Dar această vibrație joasă duce la alte
frecvențe numite armonii superioare,

00:01:32.434 --> 00:01:35.574
ce se așează peste acordul fundamental.

00:01:35.574 --> 00:01:38.804
Aceste armonii superioare
se descompun în frecvențe specifice

00:01:38.804 --> 00:01:41.784
numite parțialele tonului fundamental
sau tonuri fundamentale,

00:01:41.784 --> 00:01:45.999
iar prin mânuirea lor
soliștii de operă fac minuni.

NOTE Paragraph

00:01:45.999 --> 00:01:50.323
Fiecare notă are un set de frecvențe
ce include seriile armonice.

00:01:50.323 --> 00:01:52.675
Primul ton fundamental
vibrează la o frecvență

00:01:52.675 --> 00:01:55.075
de două ori mai mare
decât acordul fundamental.

00:01:55.075 --> 00:01:59.728
Următorul ton fundamental e de trei ori
mai mare și tot așa mai departe.

00:01:59.728 --> 00:02:03.608
În mod virtual toate instrumentele
acustice produc serii armonice,

00:02:03.608 --> 00:02:05.788
însă forma și materialul instrumentului

00:02:05.788 --> 00:02:08.478
modifică echilibrul
tonurilor sale fundamentale.

00:02:08.478 --> 00:02:13.714
De exemplu, un flaut pune accent
pe primele tonuri fundamentale,

00:02:15.484 --> 00:02:17.614
însă registrul de jos al clarinetului,

00:02:17.614 --> 00:02:21.344
tonurile fundamentale impare
răsună mai puternic.

00:02:21.344 --> 00:02:23.314
Puterea variatelor tonuri fundamentale

00:02:23.314 --> 00:02:27.064
e ceea ce face ca sunetul
instrumentului să fie unic.

00:02:27.064 --> 00:02:31.217
Acestea afectează și abilitatea
instrumentului de a ieși în evidență,

00:02:31.217 --> 00:02:36.647
fiindcă urechea e mai adaptată
la unele frecvențe decât la altele.

NOTE Paragraph

00:02:36.647 --> 00:02:40.947
Aceasta e cheia puterii de proiecție
a unui solist de operă.

00:02:40.947 --> 00:02:42.437
O soprană de operă –

00:02:42.437 --> 00:02:45.307
cea mai înaltă dintre cele patru
categorii de voci standard –

00:02:45.307 --> 00:02:47.627
poate produce note
cu frecvențe fundamentale

00:02:47.627 --> 00:02:53.047
cuprinse între 250 și 1.500 de vibrații/s.

00:02:53.047 --> 00:02:55.737
Urechea umană
e mai sensibilă la frecvențele

00:02:55.737 --> 00:02:59.737
cuprinse între 2.000 și 5.000
de vibrații pe secundă.

00:02:59.737 --> 00:03:03.657
Dacă o solistă poate emite
tonuri fundamentale în această gamă,

00:03:03.657 --> 00:03:08.497
ea poate ținti poziția senzorială optimă
unde e cel mai probabil să fie auzită.

00:03:08.497 --> 00:03:11.227
Tonurile fundamentale mai înalte
sunt și ele avantajoase,

00:03:11.227 --> 00:03:13.537
deoarece întrecerea cu orchestra
e mai redusă,

00:03:13.537 --> 00:03:16.817
ale cărei armonii superioare
sunt mai slabe la acele frecvențe.

00:03:16.817 --> 00:03:19.497
Rezultatul accentuării
acelor tonuri fundamentale

00:03:19.497 --> 00:03:24.889
e un timbru răsunător distinctiv
numit „squillo-ul” solistului.

NOTE Paragraph

00:03:24.889 --> 00:03:28.469
Soliștii de operă exersează
decenii pentru a-și crea „squillo-ul”.

00:03:28.469 --> 00:03:30.329
Ei pot produce frecvențe mai înalte

00:03:30.329 --> 00:03:35.276
prin modificarea formei și tensiunii
în faldurile vocale și tractul vocal.

00:03:35.276 --> 00:03:38.536
Iar prin schimbarea poziției
limbii și buzelor,

00:03:38.536 --> 00:03:42.536
ei accentuează unele armonii superioare
în timp ce pe altele le reduc.

00:03:42.536 --> 00:03:46.556
Soliștii măresc și diapazonul
tonurilor fundamentale cu „vibrato” –

00:03:46.556 --> 00:03:50.835
un efect muzical în care o notă
oscilează ușor în înălțimea tonului.

00:03:50.835 --> 00:03:53.055
Aceasta creează un sunet mai plin

00:03:53.055 --> 00:03:56.685
ce răsună peste instrumente
în comparație cu un „vibrato” mai limitat.

NOTE Paragraph

00:03:56.685 --> 00:03:59.195
Odată ce ating cele mai potrivite
tonuri fundamentale

00:03:59.195 --> 00:04:01.803
ei aplică alte tehnici
pentru a mări volumul acestora.

00:04:01.803 --> 00:04:05.803
Soliștii își extind capacitatea plămânilor
și își perfecționează postura

00:04:05.803 --> 00:04:08.433
pentru un flux de aer consistent
și controlat.

00:04:08.433 --> 00:04:10.223
Sala de concert contribuie și ea,

00:04:10.223 --> 00:04:14.465
cu o suprafață rigidă ce reflectă
undele de sunet spre public.

NOTE Paragraph

00:04:14.465 --> 00:04:17.075
Toți soliștii profită de aceste tehnici,

00:04:17.075 --> 00:04:21.337
însă amprentele vocale diverse
cer o anumită pregătire fizică.

00:04:21.337 --> 00:04:24.152
Un solist wagnerian trebuie
să-și dezvolte rezistența

00:04:24.152 --> 00:04:28.012
pentru a avea puterea de a trece
prin epopeile de patru ore.

00:04:28.012 --> 00:04:31.612
În timp ce soliștii de „bel canto”
necesită falduri vocale versatile

00:04:31.612 --> 00:04:34.413
pentru a sări printre ariile acrobatice.

00:04:34.413 --> 00:04:36.813
Chiar și biologia impune unele limite –

00:04:36.813 --> 00:04:39.873
nu orice tehnică e posibilă
pentru fiecare set de mușchi,

00:04:39.873 --> 00:04:42.833
iar vocile se schimbă odată cu vârsta.

NOTE Paragraph

00:04:42.833 --> 00:04:46.023
Dar fie într-o sală de operă
sau într-o cabină de duș,

00:04:46.023 --> 00:04:49.173
aceste tehnici pot transforma
vocile neamplificate

00:04:49.173 --> 00:04:51.342
în capodopere muzicale colosale.