1
00:00:07,249 --> 00:00:09,069
Cuprinsă de o pasiune răzbunătoare,

2
00:00:09,069 --> 00:00:11,859
Regina nopții își varsă lacrimile
de-a lungul scenei.

3
00:00:11,859 --> 00:00:14,249
Ea începe să-și cânte aria sa titulară,

4
00:00:14,249 --> 00:00:17,730
una din cele mai renumite părți
ale operei îndrăgitului Mozart,

5
00:00:17,730 --> 00:00:19,350
„Flautul fermecat”.

6
00:00:19,350 --> 00:00:21,890
Orchestra învăluie holul cu muzică,

7
00:00:21,890 --> 00:00:25,460
însă vocea reginei se avântă
deasupra instrumentelor.

8
00:00:25,460 --> 00:00:28,700
Melodia sa răsună peste mii de spectatori,

9
00:00:28,700 --> 00:00:31,076
ajungând la 40 de metri depărtare –

10
00:00:31,076 --> 00:00:34,186
fără ajutorul unui microfon.

11
00:00:34,186 --> 00:00:38,116
Cum e posibil ca o voce
să fie auzită atât de clar,

12
00:00:38,116 --> 00:00:40,976
peste acordurile zecilor de instrumente?

13
00:00:40,976 --> 00:00:44,176
Răspunsul se află în fizica vocii umane

14
00:00:44,176 --> 00:00:48,558
și tehnica perfecționată
a unui solist de operă expert.

15
00:00:48,558 --> 00:00:53,458
Muzica din clădirea operei provine
de la vibrațiile create de instrumente –

16
00:00:53,458 --> 00:00:57,615
fie că sunt corzile unei viori
sau faldurile vocale ale unui interpret.

17
00:00:57,615 --> 00:01:02,746
Aceste vibrații trimit în aer unde,
pe care creierul le consideră drept sunet.

18
00:01:02,746 --> 00:01:04,706
Frecvența acestor vibrații –

19
00:01:04,706 --> 00:01:07,886
mai exact, numărul undelor pe secundă –

20
00:01:07,886 --> 00:01:11,386
e modul în care creierul
determină nivelul fiecărei note.

21
00:01:11,386 --> 00:01:13,686
De fapt, fiecare notă pe care o auzim

22
00:01:13,686 --> 00:01:17,336
e o combinație de mai multe vibrații.

23
00:01:17,336 --> 00:01:21,336
Imaginați-vă vibrarea corzii de chitară
la cea mai joasă frecvență.

24
00:01:21,336 --> 00:01:22,946
Acesta e numit acord fundamental,

25
00:01:22,946 --> 00:01:27,472
iar acest nivel jos e ceea ce urechea
consideră drept notă muzicală.

26
00:01:27,472 --> 00:01:32,434
Dar această vibrație joasă duce la alte
frecvențe numite armonii superioare,

27
00:01:32,434 --> 00:01:35,574
ce se așează peste acordul fundamental.

28
00:01:35,574 --> 00:01:38,804
Aceste armonii superioare
se descompun în frecvențe specifice

29
00:01:38,804 --> 00:01:41,784
numite parțialele tonului fundamental
sau tonuri fundamentale,

30
00:01:41,784 --> 00:01:45,999
iar prin mânuirea lor
soliștii de operă fac minuni.

31
00:01:45,999 --> 00:01:50,323
Fiecare notă are un set de frecvențe
ce include seriile armonice.

32
00:01:50,323 --> 00:01:52,675
Primul ton fundamental
vibrează la o frecvență

33
00:01:52,675 --> 00:01:55,075
de două ori mai mare
decât acordul fundamental.

34
00:01:55,075 --> 00:01:59,728
Următorul ton fundamental e de trei ori
mai mare și tot așa mai departe.

35
00:01:59,728 --> 00:02:03,608
În mod virtual toate instrumentele
acustice produc serii armonice,

36
00:02:03,608 --> 00:02:05,788
însă forma și materialul instrumentului

37
00:02:05,788 --> 00:02:08,478
modifică echilibrul
tonurilor sale fundamentale.

38
00:02:08,478 --> 00:02:13,714
De exemplu, un flaut pune accent
pe primele tonuri fundamentale,

39
00:02:15,484 --> 00:02:17,614
însă registrul de jos al clarinetului,

40
00:02:17,614 --> 00:02:21,344
tonurile fundamentale impare
răsună mai puternic.

41
00:02:21,344 --> 00:02:23,314
Puterea variatelor tonuri fundamentale

42
00:02:23,314 --> 00:02:27,064
e ceea ce face ca sunetul
instrumentului să fie unic.

43
00:02:27,064 --> 00:02:31,217
Acestea afectează și abilitatea
instrumentului de a ieși în evidență,

44
00:02:31,217 --> 00:02:36,647
fiindcă urechea e mai adaptată
la unele frecvențe decât la altele.

45
00:02:36,647 --> 00:02:40,947
Aceasta e cheia puterii de proiecție
a unui solist de operă.

46
00:02:40,947 --> 00:02:42,437
O soprană de operă –

47
00:02:42,437 --> 00:02:45,307
cea mai înaltă dintre cele patru
categorii de voci standard –

48
00:02:45,307 --> 00:02:47,627
poate produce note
cu frecvențe fundamentale

49
00:02:47,627 --> 00:02:53,047
cuprinse între 250 și 1.500 de vibrații/s.

50
00:02:53,047 --> 00:02:55,737
Urechea umană
e mai sensibilă la frecvențele

51
00:02:55,737 --> 00:02:59,737
cuprinse între 2.000 și 5.000
de vibrații pe secundă.

52
00:02:59,737 --> 00:03:03,657
Dacă o solistă poate emite
tonuri fundamentale în această gamă,

53
00:03:03,657 --> 00:03:08,497
ea poate ținti poziția senzorială optimă
unde e cel mai probabil să fie auzită.

54
00:03:08,497 --> 00:03:11,227
Tonurile fundamentale mai înalte
sunt și ele avantajoase,

55
00:03:11,227 --> 00:03:13,537
deoarece întrecerea cu orchestra
e mai redusă,

56
00:03:13,537 --> 00:03:16,817
ale cărei armonii superioare
sunt mai slabe la acele frecvențe.

57
00:03:16,817 --> 00:03:19,497
Rezultatul accentuării
acelor tonuri fundamentale

58
00:03:19,497 --> 00:03:24,889
e un timbru răsunător distinctiv
numit „squillo-ul” solistului.

59
00:03:24,889 --> 00:03:28,469
Soliștii de operă exersează
decenii pentru a-și crea „squillo-ul”.

60
00:03:28,469 --> 00:03:30,329
Ei pot produce frecvențe mai înalte

61
00:03:30,329 --> 00:03:35,276
prin modificarea formei și tensiunii
în faldurile vocale și tractul vocal.

62
00:03:35,276 --> 00:03:38,536
Iar prin schimbarea poziției
limbii și buzelor,

63
00:03:38,536 --> 00:03:42,536
ei accentuează unele armonii superioare
în timp ce pe altele le reduc.

64
00:03:42,536 --> 00:03:46,556
Soliștii măresc și diapazonul
tonurilor fundamentale cu „vibrato” –

65
00:03:46,556 --> 00:03:50,835
un efect muzical în care o notă
oscilează ușor în înălțimea tonului.

66
00:03:50,835 --> 00:03:53,055
Aceasta creează un sunet mai plin

67
00:03:53,055 --> 00:03:56,685
ce răsună peste instrumente
în comparație cu un „vibrato” mai limitat.

68
00:03:56,685 --> 00:03:59,195
Odată ce ating cele mai potrivite
tonuri fundamentale

69
00:03:59,195 --> 00:04:01,803
ei aplică alte tehnici
pentru a mări volumul acestora.

70
00:04:01,803 --> 00:04:05,803
Soliștii își extind capacitatea plămânilor
și își perfecționează postura

71
00:04:05,803 --> 00:04:08,433
pentru un flux de aer consistent
și controlat.

72
00:04:08,433 --> 00:04:10,223
Sala de concert contribuie și ea,

73
00:04:10,223 --> 00:04:14,465
cu o suprafață rigidă ce reflectă
undele de sunet spre public.

74
00:04:14,465 --> 00:04:17,075
Toți soliștii profită de aceste tehnici,

75
00:04:17,075 --> 00:04:21,337
însă amprentele vocale diverse
cer o anumită pregătire fizică.

76
00:04:21,337 --> 00:04:24,152
Un solist wagnerian trebuie
să-și dezvolte rezistența

77
00:04:24,152 --> 00:04:28,012
pentru a avea puterea de a trece
prin epopeile de patru ore.

78
00:04:28,012 --> 00:04:31,612
În timp ce soliștii de „bel canto”
necesită falduri vocale versatile

79
00:04:31,612 --> 00:04:34,413
pentru a sări printre ariile acrobatice.

80
00:04:34,413 --> 00:04:36,813
Chiar și biologia impune unele limite –

81
00:04:36,813 --> 00:04:39,873
nu orice tehnică e posibilă
pentru fiecare set de mușchi,

82
00:04:39,873 --> 00:04:42,833
iar vocile se schimbă odată cu vârsta.

83
00:04:42,833 --> 00:04:46,023
Dar fie într-o sală de operă
sau într-o cabină de duș,

84
00:04:46,023 --> 00:04:49,173
aceste tehnici pot transforma
vocile neamplificate

85
00:04:49,173 --> 00:04:51,342
în capodopere muzicale colosale.