De mică mi-au plăcut informațiile pe care le preluam din date și din poveștile cu numere. Îmi amintesc, când eram mică, eram descurajată când părinții mă mințeau folosind numere. „Talithia, ți-am zis o dată, ți-am zis de o mie de ori.” Nu, tati, mi-ai spus doar de 17 ori iar de două ori n-a fost vina mea. (Râsete) Cred că de asta am făcut doctoratul în statistică. Dintotdeauna mi-am dorit să știu ce încearcă oamenii să ascundă prin cifre? Ca statistician, vreau ca oamenii să îmi prezinte datele ca să pot decide eu însămi. Donald și cu mine așteptam cel de-al treilea copil eram în 41 de săptămâni și jumătate, ceea ce mulți ar descrie ca sarcină întârziată. Noi statisticienii, am spune că este într-un interval de încredere de 95%. (Râsete) Și în acest stadiu din întregul proces trebuia să venim cam la două zile să facem un test de stres bebelușului, doar o procedură standard care testează dacă bebelușul simte vreun stres exagerat. Și rar se întâmplă sau poate niciodată să te consulte doctorul tău, ci doar cine e întâmplător de gardă la spital în acea zi. Așa că mergem pentru un test de stres și după vreo 20 de minute doctorul iese și spune, „Bebelușul e supus stresului, trebuie să inducem travaliul.” Acum eu, ca statistician, ce spun? Arată-mi datele! Și el continuă spunându-ne că pulsul bebelușului a fost monitorizat 18 minute, și că era în limite normale, dar că timp de două minute a fost în ceea ce părea a fi zona mea de frecvență cardiacă și eu am zis, „Este posibil oare să fi fost pulsul meu? Pentru că mă mișcam puțin, e greu să stau pe spate nemișcată timp de 20 de minute, însărcinată în 41 de săptămâni. Poate s-a mișcat și el.” A zis: „Nu vrem să ne asumăm niciun risc.” Am zis OK. Am zis: „Și dacă eram în săptămâna 36 cu aceleași date? Ați mai fi decis să induceți travaliul?” „Ah, nu, aș fi așteptat cel puțin până în săptămâna 38, dar acum sunteți aproape în a 42-a, nu este niciun motiv să lăsăm bebelușul, haideți să vă dăm o cameră.” Am zis, „Ei bine, ce-ar fi să refacem testul? Putem colecta mai multe date. Voi încerca să stau nemișcată 20 de minute. Putem face o medie și să vedem ce înseamnă. (Râsete) Iar el: „Doamnă, nu vreau să pierdeți sarcina.” Toți trei ne dorim asta. Și apoi spune, „Șansele de a pierde sarcina se dublează când depășiți data probabilă a nașterii. Vă dăm o cameră.” Și acum ca statistician, care e răspunsul meu? Arată-mi datele! Vorbești de șanse. Eu calculez probabilități toată ziua, spune-mi totul despre probabilități. Hai să vorbim despre probabiltăți. (Râsete) Să vorbim despre șanse. Așa că spun ”Ok, bine, Trec de la o probabilitate de 30% la una de 60%? Cum stăm cu pierderea de sarcină? Iar el zice: „Nu chiar, dar se dublează și noi vrem ce-i mai bun pentru bebeluș.” Neintimidată, încerc altă abordare. Spun: „OK, din 1000 femei gravide câte vor pierde sarcina înainte de data nașterii? Se uită la mine, se uită la Donald, și spune, aproximativ una din 1000. Spun „OK, deci din cele 1000 câte pierd sarcina după termen? „Vreo 2.” (Râsete) Spun „OK, deci îmi spuneți că șansele mele cresc de la 0,1% la 0,2%.” OK, deci în momentul ăsta datele nu ne conving că trebuie indus travaliul și continuăm cu o conversație despre cum inducerea generează o rată mai mare de cezariene, iar dacă se poate am vrea să evităm asta. Apoi am continuat, „Nu prea cred că termenul nașterii e calculat corect.” (Râsete) Asta chiar l-a mirat, arăta nedumerit și am spus „S-ar putea să nu știți, dar termenele de naștere sunt calculate presupunând că ai un ciclu standard de 28 de zile, iar ciclul meu oscilează, uneori e 27, alteori 38 și am strâns date ca să demonstrez asta. (Râsete) Așa că am părăsit spitalul în ziua aceea fără să-mi fie indus travaliul. A trebuit sa semnăm o declarație pentru părăsi spitalul. Nu vă îndemn să nu ascultați de doctori, pentru că până și cu primul nostru copil mi-au indus travaliul la 38 de săptămâni: fluidul cervical era scăzut. Nu sunt împotriva intervenției medicale. Dar de am plecat cu încredere în acea zi? Ei bine, datele noastre ne spuneau altceva. Adunasem date timp de șase ani. Aveam date despre temperatură, și spuneau o altă poveste. De fapt, puteam estima data conceperii destul de precis. Da, asta e o poveste de spus la nunta copiilor. (Râsete) Îmi amintesc de parcă a fost ieri. Temperatura mea sfârâia la 36.5 grade în timp ce priveam fix în ochii tatălui tău. (Râsete) O, da. În 22 de ani, o să spunem povestea asta. Dar am avut încredere să plecăm pentru că adunasem date. Cum arătau datele? Aici avem un grafic standard al temperaturii unei femei la trezire pe parcursul unui ciclu. Deci de la începutul unui ciclu menstrual până la începutul următorului. Vedeți că temperatura nu e aleatorie. În mod evident e mai scăzută la începutul ciclului, apoi se vede o cădere și apoi temperaturi mai ridicate la finalul ciclului. Deci ce se întâmplă aici? Ce ne spun datele? Doamnelor, la începutul ciclului, hormonul estrogen e dominant, provoacând reducerea temperaturii corpului. Iar la ovulație, corpul eliberează un ovul iar progesteronul devine dominant, pro gestație. Astfel corpul se încălzește anticipând găzduirea ovulului fertilizat. De ce saltul ăsta de temperatură? Gândiți-vă la o pasăre care stă pe ouă. De ce stă pe ouă? Vrea să le încălzească, să le protejeze, să le mențină calde. Doamnelor, exact asta fac și corpurile noastre în fiecare lună, se încălzesc anticipând găzduirea unei noi vieți. Și dacă nu se întâmplă nimic, dacă nu ești însărcinată, estrogenul preia din nou controlul și ciclul o ia de la capăt. Dar dacă rămâi însărcinată, uneori vezi o altă schimbare în temperatură, rămânând ridicată timp de nouă luni. Din cauza asta vezi că femeilor gravide le e cald și transpiră, pentru că au temperatura ridicată. Iată un grafic pe care l-am urmărit acum 3 sau 4 ani. Eram foarte entuziasmați de graficul ăsta. Vedeți un nivel scăzut de temperatură după care o schimbare și apoi vreo 5 zile, atât îi ia ovulului să coboare pe trompele uterine și să se prindă, vedeți temperatura începând să crească puțin. De fapt, am avut o a doua schimbare de temperatură, confirmând, cu un test de sarcină, că eram într-adevăr gravidă cu primul nostru copil, foarte emoționant. După câteva zile am văzut niște pete și am observat un flux abundent de sânge și am avut de fapt o pierdere de sarcină prematură. Dacă nu-mi luam temperatura aș fi putut crede doar că îmi întârziase ciclul în luna respectivă, dar aveam date care demonstrau că am avut o pierdere de sarcină și chiar dacă datele acestea indicau un eveniment nefericit în viețile noastre, a fost o informație pe care apoi am arătat-o doctorului. Dacă era vreo problemă de fertilitate, aveam date să o arăt: Am rămas gravidă, s-a schimbat temperatura, și nu știu cum am pierdut sarcina. Ce putem face să evităm problem asta? Și n-are legătură numai cu temperaturile nu e numai despre fertilitate; putem folosi datele despre corpul nostru pentru a afla multe lucruri. De exemplu, știați că temperatura vă poate spune multe despre starea tiroidei? Tiroida funcționează ca termostatul pe care îl aveți în casă. Doriți o temperatură optimă în casă; setați termostatul. Când se face prea frig în casă, termostatul se activează și spune „hai să suflăm niște căldură pe aici.” Sau dacă se face prea cald, termostatul spune: „Pornește aerul condiționat. Răcorește-ne.” Exact așa funcționează și tiroida în corpul vostru. Tiroida încearcă să mențină o temperatură optimă în corp. Dacă se face prea frig, tiroida spune: „trebuie să ne încălzim.” Dacă se face prea cald, tiroida vă răcorește. Dac ce se întâmplă când tiroida nu funcționează bine? Când nu funcționează, apare în temperatura corpului, care tinde să fie mai scăzută sau neregulată. Deci colectând datele astea puteți afla informații despre tiroidă. Dacă ați avea o problemă cu tiroida și ați merge la doctor, doctorul ar testa doza de hormoni din sângele vostru care stimulează tiroida. Bine. Dar problema cu acel test este că nu vă spune cât de activ este hormonul în corpul vostru. Puteți avea o cantitate mare de hormoni, dar poate nu reușește să regleze temperatura. Deci doar măsurând temperatura zilnic, puteți afla în ce stare e tiroida. Dar dacă nu vreți să vă luați temperatura zilnic? Deși eu zic s-o faceți, sunt multe alte măsurători pe care le puteți lua. Vă puteți lua tensiunea, vă puneți cântări. Da, cine nu se bucură să se cântărească zilnic? (Râsete) La începutul căsniciei noastre, Donald avea nasul înfundat și luase o mână de medicamente ca să-și desfunde nasul, dar degeaba. Și într-o seară, mă trezește și spune „Iubito, nu pot respira pe nas.” Mă întorc și zic: „Poți să respiri pe gură?” (Râsete) Și el „Da, dar nu pot respira pe nas!” Și ca orice soție bună, îl duc la camera de gardă la 2 dimineața. Și pe drum conduceam și mă gândeam, nu poți să mori acum. De-abia ne-am căsătorit, lumea va crede că eu te-am omorât! (Râsete) Ajungem la urgențe și ne primește o asistentă, el nu poate respira pe nas, ne duce să ne vadă un doctor și el spune: „Care-i problema?” și soțul spune: „Nu pot respira pe nas.” Doctorul zice „Nu puteți respira pe nas?” Nu, dar poate respira pe gură. (Râsete) Doctorul face un pas în spate, se uită la noi și zice: „Domnule, cred că știu care-i problema. Aveți un atac de cord. Voi cere o electrocardiogramă și o tomografie pentru dvs. imediat.” Și noi ne gândim: „Nu, nu, nu. Nu e atac de cord. Poate respira, doar că pe gură. Nu, nu, nu, nu, nu.” Și începem să negociem cu doctorul considerând că e un diagnostic eronat, și el spune „Va fi bine, liniștiți-vă.” Mă gândeam, cum să te calmezi? Dar nu cred că are un atac de cord. Din fericire pentru noi, doctorul chiar își termina tura. Noul doctor intră și ne vede agitați, cu un soț care nu poate respira pe nas. (Râsete) Și începe să ne pună întrebări. Ne întreabă „Faceți sport regulat?” Mergem cu bicicleta, mergem la sală uneori. (Râsete) Ne mișcăm. Și ne întreabă: „Ce făceați înainte de a veni aici?” Mă gândesc „Eu dormeam, să fiu sinceră.” Bine, dar ce făcea Donald înainte? Și Donald începe să înșire ce medicamente luase. „Am luat decongestionantul ăsta și apoi am folosit spray-ul ăsta nazal,” și apoi, deodată îi cade fisa și zice: „Aah! Decongestionantul nu trebuie amestecat cu spray-ul ăsta nazal. Te înfundă negreșit. Uite, înlocuiește-l cu ăsta.” Ne dă o rețetă. Ne uităm unul la altul, apoi mă uit la doctor și spun „Cum de dvs. ați reușit să diagnosticați corect starea lui, iar doctorul dinainte recomandase electrocardiogramă și tomografie?” El se uită la noi și spune, „Când un bărbat de 158 kg vine la urgențe fiindcă nu poate respira, presupui că are un atac de cord și pui întrebările mai târziu.” Doctorii de la camera de gardă sunt învățați să ia decizii rapide dar nu întotdeauna corecte. Așa că dacă aveam informații despre sănătatea inimii, pe care să i le arătăm, poate am fi avut un diagnostic mai bun de prima dată. Priviți graficul acesta, cu valori ale tensiunii sistolice din octombrie 2010 până în iulie 2012. Vedeți că aceste măsurători încep în zona pre-hipertensiune/ hipertensiune, dar în cursul unui an și jumătate ajung în limite normale. Asta e tensiunea unei persoane sănătoase de 16 ani. Ce poveste spun datele astea? Evident, sunt datele unei persoane care a făcut o schimbare drastică și din fericire, persoana în cauză este azi aici. Tipul ăla de 150 de kilograme care a mers cu mine în sala de urgențe este azi mai arătos și mai sănătos la 102 kilograme, iar asta e tensiunea lui. Deci timp de un an jumătate regimul alimentar al lui Donald s-a schimbat și nivelul de exercițiu fizic s-a schimbat iar ritmul lui cardiac a reacționat, tensiunea lui a răspuns la schimbarea din corp. Deci cu ce mesaj aș dori eu să plecați azi acasă? Stăpânind bine datele voastre, cum am făcut și noi, măsurându-vă zilnic valorile funcțiilor vitale, puteți deveni expert al corpului vostru. Sunteți în control. Nu e greu de făcut. Nu vă trebuie un doctorat în statistică pentru a fi un expert în ce te privește. Nu vă trebuie o diplomă de doctor să fii expert al propriului corp. Doctorii sunt experți la nivel de populație, dar voi sunteți experții corpului vostru. Și când doi se întâlnesc, când doi experți se întâlnesc, împreună puteți lua o decizie mai bună decât doctorul de unul singur. Acum că înțelegeți puterea informațiilor pe care le puteți lua din colectarea datelor personale, aș vrea să vă ridicați în picioare și să ridicați mâna dreaptă. (Râsete) Da, ridicați-o. Vă provoc să puneți stăpânire pe datele voastre. Iar azi vă acord o diplomă TEDx în statistică elementară cu specializare în analiza datelor în corelație cu timpul cu toate drepturile și privilegiile aferente. Așa că data viitoare când sunteți la doctor, în calitate de statisticieni începători, care ar trebui să fie răspunsul vostru întotdeauna? Publicul: Arată-mi datele! Talitha Williams: Nu vă aud! Publicul: Arată-mi datele! TW: Încă o dată! Publicul: Arată-mi datele! TW: Arată-mi datele. Vă mulțumesc. (Aplauze)