Nu ai înțeles nimic, nu-i asa? (Râsete) Sunt 63 de milioane de oameni surzi în India care trec prin asta an după an, zi după zi, încercând sa înteleaga o lume pe care nu o pot auzi Lipsa de informare și stigma sociala de a avea un copil care are dizabilități. Părinții aleargă încoace și încolo încercând sa înțeleagă cum să-și crească copilul și li se zice, "Deși copilul nu poate auzi nu e nimic în neregula cu laringele. Nu e nimic în neregula cu corzile lui vocale și poate fi învățat eventual sa vorbească. Aici începe o călătorie de ani petrecuți încercând sa înveți acest copilaș cum sa articuleze cuvinte pe care nu le poate auzi. Chiar și în familie acest copil vrea sa comunice cu părintii lui. Vrea sa fie parte dintr-o conversație în familie. Dar nu poate.și nu înțelege de ce nimeni nu-l asculta. Asa ca se simte izolat și pierde o abilitate cruciala de care are nevoie Se duce la școală gândindu-se,"Okay sper ca lucrurile sa fie diferite." și găsește profesorii deschizându-și gurile și închizându-le și scriind aceste lucruri ciudate pe tabla. Fără sa înțeleagă, pentru ca nu aude, el copiază totul, și reproduce tot pentru examene, și învățând pe de rost și cu câteva note date cu bunăvoință, termina 10 clase. Care sunt șansele sale de angajare? Aici este un copil care nu are o educație cu adevărat. Cuvinte vizuale, vocabularul cu treizeci pana la patruzeci de cuvinte. Este nesigur emoțional, este probabil nervos pe toată lumea, care de asemenea, simte el l-a stricat sistematic. Unde muncește? Munca necalificata, de multe ori în condiții abuzive. Acesta este locul în care se naște călătoria mea, în 2004. Eu nu am, cum ar spune Kelly, Eu nu am nicio ruda care e surda. Doar o atracție ciudata și, niciun gând rațional. Am intrat în aceasta lume și am învățat limbajul semnelor. La acel moment, a fost o provocare. Nimeni nu voia... Nimeni nu părea sa știe... "Ce vrei sa înveți, Ruma? Este aceea o limba?" In cele din urma, învățând limbajul semnelor mi-a deschis lumea la aceasta comunitate care în afara e tăcută, dar da pe afara de pasiune și curiozitate prin cei care învăța vizual. Si le-am auzit poveștile despre ceea ce doreau sa facă. Si un an mai târziu, în 2005, cu puținele economii de aproximativ 5,000 $ de la o polița de asigurare ajusă la scadenta, am pornit acest centru, într-un apartament cu doua camere cu doar sase elevi și eu învățându-i engleza în limbajul semnelor. Această provocare, nevoia de aceasta clasa la acel moment era, cum ii fac pe copii care de abia au trecut de liceu sa câștige slujbe reale în companii? Slujbe cu demnitate, slujbe care pot arata ca surzii nu sunt prosti? Si asa, provocarea era gigantica/ Surzi erau ani stand asa și ani de tristețe și întuneric. Au nevoie de încredere în ei. Părinții trebuie sa fie convinși de faptul ca, ai lor copii nu sunt surzi și nici prosti. Si ca e capabil sa stea pe propriile picioare. Însa ce e mai important, este dacă angajatorul ar angaja pe cineva care nu poate vorbi, nu poate auzi și nici măcar nu poate citi sau sa scrie? Am stat împreună cu niște prieteni din industrie, și le-am împărtășit povestea mea, despre ce înseamnă sa fi surd. Si am înțeles ca erau domenii clare în companii unde surzii puteau lucra,oameni surzi ar putea muci ca o adiție de mare valoare. Si cu puținele resurse, am creat primul curriculum de învățământ vocațional pentru oameni surzi din tara. Găsitul instructorilor a fost o problema. Asa ca mi-am antrenat copii surzi, elevi mei, sa devină profesori pentru cei cu deficit de auz. Si este o meserie pe care au luat-o cu mare responsabilitate și mândrie. Totuși, angajatorii erau sceptici. Educația, calificarea, clasa a 10 a trecuta. "Nu, nu, nu Ruma, nu putem să-l angajam." Aceasta a fost o mare problema. "Si chiar dacă l-am angaja, cum am putea comunica cu el? Nu poate sa citească, sa scrie. Nu poate auzi sau vorbi." Eu le-am zis,"Vă rog putem să luăm totul pas cu pas? Știți, putem să ne concentrăm pe ce putem face? Este o persoana vizuala. Poate munci. Si ... și dacă merge minunat și dacă nu, măcar vom știi." Aici as vrea sa va împărtășesc o poveste despre Vishu Kapoor. A venit la noi în 2009 fără să știe vreun limbaj. Nu știa nici măcar limbajul semnelor. Tot ce vedea, era procesat de creier prin intermediul ochilor lui. Mama lui era disperata și ne zicea, "Ruma, pot sa-l țin în centrul vostru pentru doua ore? Îmi este foarte greu să mă descurc cu el, tu poți sa te descurci cu el 24 de ore pe zi." Asa ca am zis,"Da, ok." Ca un serviciu de reparații. Ne-a luat cu greu un an și jumătate să-l învățăm pe Vishu o limba. Si a început sa comunice și să aibă un sens despre el și sa înțeleagă ca era... Vreau să zic ca nu putea auzi, dar la naiba; putea sa facă atât de multe lucruri. Și-a dat seama ca-i plăcea sa lucreze cu calculatoarele. L-am încurajat, l-am motivat, și l-am pus într-un program de I.T. . A trecut toate teste, sa știți, în ciuda fricilor mele. O șansă a venit într-o zi in spatele unei foarte cunoscute companii de I.T., și doar expunere și experienta, am zis, "Lasă-l pe Vishu de asemenea sa meargă la acest interviu." Vishu a mers și a trecut toate examenele tehnice. Si chiar și atunci mi-am zis "Uf, sper doar sa fie în stare sa stea pentru cel putin 6 luni macar." A trecut un an și jumătate acum. Vishu este inca acolo si nu e doar, 'of, acest om sărac lucrând într-un domeniu auditiv' Culege laurii ca pentru cel mai bun angajat al lunii, și nu doar odată ci de doua ori. (Aplauze) Si vreau sa va zic ca, azi, ne ia aproximativ un an și jumătate sa învățăm o persoana cu deficienta sa fie gata sa intre în lumea reala despre care știm tot. Într-un scurt timp de 6 ani, azi 500 din minunații mei elevi lucrează în unele dintre organizațiile de top din industrie: in poziții de designer grafici, în spatele organizațiilor I.T., în industria de turism, în poziții în care depășesc barierele precum în securitate si în bănci. De asemenea în magazine, și lucrând în servicii cu clienți. (Aplauze) Stând față în față cu oameni ca mine și ca tine în KFC, în cafenele. Vreau sa va las cu un mic gând că da, schimbarea e posibilă. Şi totul începe cu o mica schimbare în perspectiva noastră. Va mulțumesc foarte mult. (Aplauze) Si aceste sunt aplauze, este un semn internațional pentru aplauze. Va mulțumesc foarte mult.