Ca robotician, primesc multe întrebări: „Când îmi vor face roboții micul dejun?” Am crezut că roboții vor semăna cu noi. Am crezut că vor arăta ca mine, așa că am construit ochi care să simuleze ochii mei. Am construit degete suficient de îndemânatice ca să arunce mingi de baseball. Roboții clasici sunt concepuți să funcționeze bazându-se pe un număr limitat de articulații și servomotoare. Asta înseamnă că forma și funcționalitatea lor sunt limitate încă din momentul conceperii. Așa că, deși acest braț aruncă bine, chiar până la trepied, el nu va reuși niciodată să gătească micul dejun. Nu e potrivit pentru a face omletă. Și atunci am avut o nouă viziune despre viitorul roboticii: Transformers. Conduc, aleargă, zboară, în funcție de sarcinile de îndeplinit, de schimbările care apar în noul mediu. Pentru a transforma asta în realitate trebuia regândit modul în care roboții sunt proiectați. Imaginați-vă, așadar, un modul robotic poligonal care, folosind forma lui poligonală, poate lua multiple forme diferite în funcție de ce are de făcut. În grafica computerizată, acest lucru nu e nou, se face deja de ceva timp, și așa sunt realizate multe dintre filme. Dar ca să construiești efectiv un robot care face asta în realitate, e cu totul altceva. E un concept total inovativ. Dar cu toții ați făcut asta. Cine n-a făcut un avion, o barcă sau o pasăre din hârtie? Origami e un concept versatil pentru proiectanți. Dintr-o singură coală de hârtie poți obține orice formă vrei și dacă nu-ți place, poți desface foaia și s-o împăturești din nou. Poți obține orice formă 3D dintr-o suprafață 2D, prin îndoire. Asta e matematic demonstrat. Imaginați-vă cum ar fi să avem o coală inteligentă care se poate îndoi singură în orice formă vrea, oricând vrea. La asta lucrez eu acum. Am denumit acest robot origami „robogami”. Aici vedeți prima transformare a unui robogami, pe care am realizat-o acum 10 ani. Dintr-un robot plat se transformă într-o piramidă, apoi se face înapoi plat, apoi devine o navetă spațială. Drăguț. 10 ani mai târziu, cu luptătorii mei, cercetători în robotica origami, sunt aproximativ 22 la număr, am realizat o nouă generație de robogami care sunt ceva mai eficienți și fac mai multe lucruri. În mod real servesc unui scop. De exemplu, acesta se deplasează autonom pe diverse tipuri de teren. Dacă e teren plat și arid, se târâie. Dacă dă peste un teren accidentat începe să se rostogolească, face asta... e același robot... dar în funcție de ce teren întâlnește, folosește diferite secvențe de activare a servomotoarelor cu care e dotat. Iar dacă dă peste un obstacol, pur și simplu sare peste el. Face asta stocând energie în picioare, apoi o eliberează brusc și se catapultează ca dintr-o praștie. Face chiar și gimnastică Iei! (Râsete) V-am arătat, deci, ce poate face un singur robogami. Imaginați-vă ce ar putea face mai mulți. Își pot uni forțele pentru a „ataca” sarcini mai complexe. Fiecare modul, activ sau pasiv, poate fi asamblat pentru a crea diferite forme. Mai mult, controlând articulațiile, putem crea și îndeplini diversele sarcini. Forma oferă mai multe moduri de utilizare. Și de data aceasta, foarte importantă e asamblarea. Ei trebuie să se găsească unul pe altul în noua locație, să se unească sau să se despartă, în funcție de mediu și de ce au de făcut. Asta e realizabil acum. Deci, ce urmează? Imaginația noastră. Asta e o simulare a ce se poate obține cu tipul ăsta de robot. Am vrut să facem o târâtoare cu patru picioare să se transforme într-un cățeluș care să meargă. Dar putem face și altceva cu același robot: un manipulator, adică o sarcină clasică pentru un robot. Cu un manipulator poți apuca un obiect. Firește, poți adăuga module care să facă picioarele manipulatorului mai lungi, sau care să-l ajute să apuce obiecte mai mari sau mai mici, sau îi poți atașa un al treilea braț. Pentru robogami, nu există o formă sau o sarcină fixă. Se pot transforma în orice, oriunde, oricând. Dar cum se construiesc robogami? Cea mai mare provocare e să îi facem foarte subțiri, flexibili, dar totuși funcționali. Sunt alcătuiți din multe straturi de circuite, motorașe, microcontrolere și senzori, totul pe aceeași suprafață. Și când acționezi diferitele articulații individuale, poți obține mișcări fine ca aceasta la comandă. În loc să fie un singur robot, proiectat pentru o singură sarcină, robogami sunt concepuți să realizeze mai multe sarcini. Asta e foarte important pentru condițiile de mediu dificile și unice de pe Terra, dar și din spațiu. Spațiul este locul perfect pentru robogami. Acolo nu-ți permiți să ai câte un robot pentru fiecare misiune. Cine știe câte vor avea de făcut odată ajunși acolo? Ideal e să ai un singur modul robotic care să îndeplinească multiple misiuni. Vrem să realizăm un set de module robogami care se pot transforma pentru diferitele misiuni. Nu e nevoie să mă credeți pe cuvânt, deoarece Agenția Spațială Europeană și Centrul Elvețian de Cercetări Spațiale finanțează exact acest proiect. Aici puteți vedea cum robogami se reconfigurează și explorează mediul extraterestru deasupra suprafeței, la suprafață, cât și săpând în sol. Deci nu e doar o simplă explorare. Astronauții au nevoie de ajutor și deoarece nu le putem trimite asistenți în spațiu, (Râsete) ei trebuie să execute toate sarcinile. Unele sunt simple, dar foarte interactive. Deci e nevoie de roboți care să le faciliteze experimentele, ajutându-i cu comunicarea, ancorându-se de suprafețe și fiind extensii care țin diverse instrumente. Dar cum vor putea controla robogami, de exemplu, în afara stației spațiale? Aici vedeți un robogami care transportă resturi din spațiu. Poate fi controlat de la distanță prin monitorizare video, dar și mai bine ar fi dacă am putea transpune senzația tactilă direct în mâinile astronautului. Ar fi nevoie de un dispozitiv tactil, o interfață care să reproducă senzația de atingere. Cu ajutorul robogami, putem face asta. Aceasta este cea mai mică interfață tactilă din lume care poate reproduce senzația de atingere chiar pe buricul degetelor. Obținem asta manevrând robogami prin mișcări microscopice și macroscopice. Astfel, nu doar că poți simți cât de mare e obiectul, forma lui, conturul, dar și densitatea și textura. Alex are interfața sub degetul lui și dacă folosim ochelari virtuali și un joystick, realitatea virtuală nu mai e virtuală. Devine tangibilă. Bilele albastră, roșie și neagră la care se uită nu mai sunt diferențiate doar de culoare. E o minge albastră de cauciuc, una roșie de burete și una neagră de biliard. Acest lucru e posibil acum. Să vă arăt. Această demonstrație e făcută în premieră în fața unui public atât de numeros, deci să sperăm că merge. Aici avem un atlas de anatomie și interfața tactilă robogami. La fel ca toți robogami, face mai multe deodată. Va fi și mouse, dar și interfață tactilă. De exemplu, avem acest fundal alb fără niciun obiect. Înseamnă că nu ar trebui să simțim nimic. Interfața este, deci, foarte, foarte versatilă. Acum îl folosesc pe post de mouse ca să mă apropii de piele, de un mușchi. Haideți să simțim bicepșii sau umerii. Puteți observa că interfața a devenit mai dură. Haideți să mai explorăm. Să ne apropiem de cutia toracică. Plimbându-mă pe deasupra ei, peste oase și mușchii intercostali, care sunt mai duri sau mai moi, pot simți diferența de duritate. Pe cuvânt. Vedeți, acum e mult mai dură din punctul de vedere al forței cu care reacționează degetul meu. V-am arătat până acum suprafețe statice. Dar dacă ne apropiem de ceva care se mișcă de pildă, o inimă care bate? Ce aș simți? (Aplauze) Ar putea fi chiar inima voastră care bate. Ați putea folosi această interfață când faceți cumpărături online. Ați putea să simțiți diferența când vă comandați o bluză: cât e de moale materialul, dacă într-adevăr e cașmir, sau covrigul pe care vreți să-l cumpărați dacă e proaspăt, sau cât de crocant e. Aceste lucruri sunt acum posibile. Robotica devine mai personalizată și mai versatilă și se adaptează nevoilor noastre zilnice. Acest tip unic de roboți reconfigurabili oferă suportul necesar pentru a furniza interfața invizibilă și intuitivă pentru a răspunde exact nevoilor noastre. Acești roboți nu vor mai arăta ca personajele din filme. În schimb, vor putea fi orice ne dorim noi să fie. Vă mulțumesc! (Aplauze)