1 00:00:02,246 --> 00:00:07,193 Sunt un tată mândru a doi copii frumoși, 2 00:00:07,217 --> 00:00:11,535 Elijah de 15 ani și Octavia de 12 ani. 3 00:00:12,313 --> 00:00:15,630 Când Elijah era în clasa a patra, 4 00:00:15,654 --> 00:00:17,218 a venit la mine, 5 00:00:17,242 --> 00:00:20,103 s-a întors de la școală foarte entuziasmat 6 00:00:20,127 --> 00:00:25,046 deoarece învățase în acea zi despre istoria afro-americană. 7 00:00:25,046 --> 00:00:29,526 Eu sunt profesor universitar de știință și cultură afro-americană, 8 00:00:29,526 --> 00:00:31,667 și, după cum vă puteți imagina, 9 00:00:31,691 --> 00:00:34,618 cultura afro-americană este un lucru serios în familia mea. 10 00:00:34,642 --> 00:00:38,888 Așa că am fost foarte mândru că fiul meu era încântat de ceea ce învățase 11 00:00:38,912 --> 00:00:40,063 în ziua aceea la școală. 12 00:00:40,087 --> 00:00:42,027 L-am întrebat: „Ce ai învățat?” 13 00:00:42,051 --> 00:00:45,529 iar el mi-a răspuns: „Am învățat despre Rosa Parks”. 14 00:00:45,907 --> 00:00:48,959 L-am întrebat: „Ce ai învățat despre Rosa Parks?” 15 00:00:48,983 --> 00:00:54,497 El a zis: „Am învățat că Rosa Parks era o negresă slăbuță și bătrână 16 00:00:54,521 --> 00:00:56,371 din anii '50 17 00:00:56,395 --> 00:00:58,829 din Montgomery, Alabama. 18 00:00:58,853 --> 00:01:01,103 Ea s-a așezat pe scaun în autobuz 19 00:01:01,127 --> 00:01:03,095 fiindcă avea picioarele obosite, 20 00:01:03,119 --> 00:01:08,052 iar când șoferul autobuzului i-a cerut să cedeze locul unui patron alb, 21 00:01:08,076 --> 00:01:10,752 ea a refuzat pentru că o dureau picioarele. 22 00:01:10,776 --> 00:01:12,041 Fusese o zi lungă, 23 00:01:12,065 --> 00:01:13,883 iar ea se săturase de asuprire, 24 00:01:13,907 --> 00:01:15,636 și nu și-a cedat locul. 25 00:01:15,636 --> 00:01:18,143 A participat la marșuri alături de Martin Luther King 26 00:01:18,143 --> 00:01:19,965 și credea în non-violență.” 27 00:01:19,989 --> 00:01:23,153 Cred că mă privise 28 00:01:23,177 --> 00:01:27,707 și văzuse că eram foarte puțin impresionat 29 00:01:27,731 --> 00:01:29,064 de această... 30 00:01:29,484 --> 00:01:30,704 hmm... 31 00:01:30,754 --> 00:01:32,084 lecție de istorie. 32 00:01:32,134 --> 00:01:36,788 Atunci s-a oprit și m-a întrebat: „Ce s-a întâmplat, tată? Ce am greșit?” 33 00:01:36,812 --> 00:01:38,901 I-am spus: „Fiule, nu ai greșit cu nimic, 34 00:01:38,925 --> 00:01:41,685 dar cred că profesoara ta a făcut multe greșeli.” 35 00:01:41,709 --> 00:01:42,719 (Râsete) 36 00:01:42,743 --> 00:01:44,415 El m-a întrebat: „Ce vrei să spui?” 37 00:01:44,439 --> 00:01:47,679 I-am spus: „Rosa Parks nu era obosită. 38 00:01:48,780 --> 00:01:51,329 Nu era bătrână. 39 00:01:51,353 --> 00:01:54,409 Și cu siguranță nu avea picioarele obosite.” 40 00:01:54,433 --> 00:01:55,597 El m-a întrebat: „Ce?” 41 00:01:55,621 --> 00:01:56,779 I-am spus: „Da! 42 00:01:56,803 --> 00:01:58,998 Rosa Parks avea doar 42 de ani...” 43 00:02:00,001 --> 00:02:02,605 Sunteți uimiți, nu-i așa? N-ați auzit niciodată asta. 44 00:02:02,629 --> 00:02:04,586 „Rosa Parks avea doar 42 de ani, 45 00:02:04,610 --> 00:02:09,354 muncise doar 6 ore în ziua aceea, era croitoreasă, 46 00:02:09,378 --> 00:02:11,746 iar picioarele ei erau în regulă. 47 00:02:11,770 --> 00:02:12,901 (Râsete) 48 00:02:12,925 --> 00:02:15,624 Singurul lucru de care obosise 49 00:02:15,648 --> 00:02:18,071 era inegalitatea. 50 00:02:18,095 --> 00:02:20,161 Era obosită din cauza asupririi” 51 00:02:20,185 --> 00:02:21,473 Fiul meu spune: 52 00:02:21,497 --> 00:02:25,479 „Dar de ce profesoara mi-a spus altceva? 53 00:02:25,479 --> 00:02:27,353 Sunt nedumerit.” 54 00:02:27,377 --> 00:02:30,779 El își iubește profesoara, este o profesoară bună, 55 00:02:30,803 --> 00:02:33,746 o femeie albă, tânără, de vreo 20 de ani, 56 00:02:33,770 --> 00:02:37,481 foarte, foarte deșteaptă, care îl motivează, deci și eu o apreciez. 57 00:02:37,505 --> 00:02:40,498 Dar el era nedumerit. „De ce mi-ar spune asta?”, m-a întrebat. 58 00:02:40,522 --> 00:02:44,057 „Tată, spune-mi mai mult. Spune-mi mai multe despre Rosa Parks.” 59 00:02:44,057 --> 00:02:46,830 I-am spus: „Fiule, voi face ceva mai bun.” 60 00:02:46,884 --> 00:02:48,037 M-a întrebat: „Ce?” 61 00:02:48,037 --> 00:02:50,145 I-am spus: „Îți voi cumpăra autobiografia ei, 62 00:02:50,145 --> 00:02:52,183 și te voi lăsa să o citești singur”. 63 00:02:52,207 --> 00:02:54,899 (Râsete) 64 00:02:55,787 --> 00:02:57,434 Vă puteți imagina 65 00:02:58,453 --> 00:03:03,090 că Elijah nu a fost prea încântat de această nouă și lungă temă 66 00:03:03,114 --> 00:03:06,892 pe care i-o dăduse tatăl său, dar a acceptat-o ușor. 67 00:03:07,451 --> 00:03:11,097 S-a întors după ce a citit-o, 68 00:03:11,121 --> 00:03:15,039 încântat de ceea ce învățase. 69 00:03:15,063 --> 00:03:22,062 A spus: „Tată, nu doar Rosa Parks lupta pentru toleranță, 70 00:03:22,086 --> 00:03:26,582 ci și bunicul ei, care practic o crescuse 71 00:03:26,582 --> 00:03:28,880 și avea un ten deschis de ai fi crezut că e alb, 72 00:03:28,880 --> 00:03:33,470 obișnuia să se plimbe prin oraș cu pistolul în buzunar, 73 00:03:33,494 --> 00:03:38,449 iar oamenii știau că dacă te luai de copiii sau nepoții lui 74 00:03:38,473 --> 00:03:42,684 ți-ar fi tras un șut în fund”. 75 00:03:42,708 --> 00:03:43,910 (Râsete) 76 00:03:43,934 --> 00:03:45,094 Nu-i așa? 77 00:03:45,118 --> 00:03:47,437 Nu era un om cu care să te pui. 78 00:03:47,922 --> 00:03:53,790 Apoi spune: „Am mai învățat că Rosa Parks s-a căsătorit cu un bărbat din Raymond 79 00:03:53,814 --> 00:03:56,977 care semăna mult cu bunicul ei.” 80 00:03:57,884 --> 00:03:59,329 Se ocupa cu organizări. 81 00:03:59,353 --> 00:04:01,669 Era activist pentru drepturile civile. 82 00:04:01,693 --> 00:04:05,308 Organiza evenimente, 83 00:04:05,332 --> 00:04:10,271 iar uneori acestea aveau loc acasă la Rosa Parks. 84 00:04:10,295 --> 00:04:12,315 Rosa Parks remarca odată 85 00:04:12,339 --> 00:04:14,654 că erau foarte multe arme pe masă, 86 00:04:14,678 --> 00:04:17,946 deoarece ei se așteptau să le spargă cineva ușa: 87 00:04:17,970 --> 00:04:20,733 erau pregătiți pentru orice eventualitate. 88 00:04:20,757 --> 00:04:23,587 Rosa Parks spunea: „Erau atât de multe arme pe masă, 89 00:04:23,611 --> 00:04:26,832 încât uitam să îi servesc cu cafea sau mâncare”. 90 00:04:26,832 --> 00:04:29,403 Aceasta era Rosa Parks. 91 00:04:29,427 --> 00:04:34,113 Și de fapt, Rosa Parks, când stătea în autobuz în acea zi 92 00:04:34,137 --> 00:04:36,775 așteptând polițiștii să vină, 93 00:04:36,799 --> 00:04:39,746 și neștiind ce i se va întâmpla, 94 00:04:39,770 --> 00:04:41,927 nu se gândea la Martin Luther King, 95 00:04:41,951 --> 00:04:43,407 pe care abia dacă îl cunoștea. 96 00:04:43,431 --> 00:04:46,271 Ea nu se gândea la non-violență sau la Gandhi. 97 00:04:46,295 --> 00:04:48,226 Se gândea la bunicul ei, 98 00:04:48,250 --> 00:04:52,276 înarmat, cu care nu se punea nimeni. 99 00:04:52,300 --> 00:04:55,838 La asta se gândea Rosa Parks de fapt. 100 00:04:55,862 --> 00:04:59,536 Fiul meu era fascinat de Rosa Parks, 101 00:04:59,560 --> 00:05:03,125 și am fost mândru de el văzându-i încântarea. 102 00:05:03,125 --> 00:05:05,183 Dar mai aveam o problemă. 103 00:05:05,207 --> 00:05:07,762 Pentru că trebuia să merg la școală 104 00:05:07,786 --> 00:05:09,793 și să abordez problema cu profesoara lui, 105 00:05:09,817 --> 00:05:13,140 pentru că nu voiam ca ea să continue să ii învețe pe copii 106 00:05:13,140 --> 00:05:15,722 o istorie falsă. 107 00:05:15,725 --> 00:05:17,316 M-am chinuit din această cauză, 108 00:05:17,340 --> 00:05:20,800 în primul rând pentru că înțelegeam, ca bărbat afro-american, 109 00:05:20,824 --> 00:05:23,168 că de câte ori le vorbești albilor despre rasism 110 00:05:23,168 --> 00:05:25,361 sau despre orice aspect sensibil legat de rasă, 111 00:05:25,361 --> 00:05:27,179 de obicei apare o schimbare. 112 00:05:27,203 --> 00:05:33,263 Este ceea ce sociologul alb Robin DiAngelo numește „fragilitatea albă”. 113 00:05:33,287 --> 00:05:35,084 Ea susține că, de fapt, 114 00:05:35,084 --> 00:05:38,867 deoarece albii au trecut prea puțin prin situații în care au fost provocați 115 00:05:38,867 --> 00:05:40,728 în privința privilegiului de a fi alb, 116 00:05:40,728 --> 00:05:44,163 ori de cîte ori este adusă în fața lor cea mai mică provocare, 117 00:05:44,187 --> 00:05:46,010 de obicei ei încep să se vaite, 118 00:05:46,034 --> 00:05:47,185 se enervează 119 00:05:47,209 --> 00:05:48,360 sau fug. 120 00:05:48,384 --> 00:05:49,389 (Râsete) 121 00:05:49,413 --> 00:05:52,400 Le-am experimentat pe toate. 122 00:05:52,424 --> 00:05:58,236 Astfel, când mă gândeam să o confrunt pe profesoara lui, 123 00:05:58,260 --> 00:05:59,833 nu eram mulțumit, 124 00:05:59,857 --> 00:06:01,920 dar acesta era un rău necesar 125 00:06:01,944 --> 00:06:06,246 fiind un părinte negru care încearcă să crească copii negri educați singuri. 126 00:06:06,270 --> 00:06:07,947 L-am chemat pe Elijah și i-am spus: 127 00:06:07,971 --> 00:06:11,924 „Elijah, voi stabili o întâlnire cu profesoara ta 128 00:06:11,924 --> 00:06:13,930 și voi încerca să îndrept lucrurile, 129 00:06:13,930 --> 00:06:15,377 poate și cu directorul tău. 130 00:06:15,381 --> 00:06:16,662 Ce părere ai?” 131 00:06:16,686 --> 00:06:17,837 Iar Elijah mi-a spus: 132 00:06:17,861 --> 00:06:19,997 „Tată, am o idee mai bună.” 133 00:06:21,021 --> 00:06:22,974 Iar eu i-am raspuns: „Serios? Ce idee?” 134 00:06:22,998 --> 00:06:27,628 El mi-a spus: „ Ca temă, trebuie să ținem un discurs public. 135 00:06:27,652 --> 00:06:30,217 De ce să nu folosim acest discurs public 136 00:06:30,241 --> 00:06:33,804 pentru a distruge miturile despre Rosa Parks?” 137 00:06:34,756 --> 00:06:35,913 Si i-am spus: 138 00:06:36,815 --> 00:06:38,262 „Este o idee bună.” 139 00:06:39,850 --> 00:06:43,083 Elijah merge la școală, 140 00:06:43,107 --> 00:06:44,886 își face prezentarea, 141 00:06:44,910 --> 00:06:46,404 se întoarce acasă, 142 00:06:46,428 --> 00:06:48,801 și îmi dau seama că s-a întâmplat ceva pozitiv. 143 00:06:48,825 --> 00:06:50,736 Îi spun: „Ce s-a întâmplat, fiule?” 144 00:06:51,051 --> 00:06:53,411 El îmi răspunde: „Ei bine, mai târziu în acea zi, 145 00:06:53,435 --> 00:06:55,379 profesoara m-a luat deoparte 146 00:06:55,403 --> 00:06:59,999 și mi-a cerut scuze pentru acea dezinformare.” 147 00:07:00,581 --> 00:07:04,323 În ziua următoare s-a mai întâmplat ceva minunat. 148 00:07:04,323 --> 00:07:08,032 Ne-a predat o nouă lecție despre Rosa Parks, 149 00:07:08,056 --> 00:07:12,370 completând golurile pe care le lăsase și corectând greșelile pe care le făcuse. 150 00:07:12,394 --> 00:07:16,988 Am fost foarte, foarte mândru de fiul meu. 151 00:07:17,956 --> 00:07:20,644 Dar apoi m-am gândit la asta. 152 00:07:21,875 --> 00:07:23,090 Și m-am enervat. 153 00:07:23,565 --> 00:07:25,121 M-am enervat foarte rău. 154 00:07:26,344 --> 00:07:28,062 De ce? De ce m-am enervat? 155 00:07:28,878 --> 00:07:33,852 Pentru că fiul meu de 9 ani a trebuit să îi predea profesoarei 156 00:07:33,876 --> 00:07:35,367 o lecție de istorie, 157 00:07:35,391 --> 00:07:38,441 a trebuit să-și educe profesoara despre propria sa istorie 158 00:07:38,465 --> 00:07:40,134 El are 9 ani. 159 00:07:40,784 --> 00:07:44,001 Ar trebui să se gândească la baschet sau fotbal 160 00:07:44,025 --> 00:07:46,496 sau la cel mai recent film. 161 00:07:46,520 --> 00:07:50,711 El nu ar trebui să se gândească la asumarea responsabilității 162 00:07:50,711 --> 00:07:53,074 de a-și educa profesoara, 163 00:07:53,098 --> 00:07:56,161 elevii săi, 164 00:07:56,185 --> 00:07:58,162 despre sine, despre istoria sa. 165 00:07:58,162 --> 00:08:00,217 Asta a fost o povară pe care eu am purtat-o. 166 00:08:00,217 --> 00:08:02,504 A fost o povară pe care părinții mei au purtat-o 167 00:08:02,504 --> 00:08:04,468 și generațiile dinaintea lor au purtat-o. 168 00:08:04,468 --> 00:08:08,945 Și acum îmi văd fiul purtând aceeași povară. 169 00:08:09,513 --> 00:08:14,443 Vedeți, de asta Rosa Parks și-a scris autobiografia. 170 00:08:14,467 --> 00:08:16,205 Pentru că de-a lungul vieții, 171 00:08:16,229 --> 00:08:17,745 dacă vă puteți imagina, 172 00:08:17,769 --> 00:08:22,384 faceți acest lucru uimitor, 173 00:08:22,408 --> 00:08:26,327 trăiți și vorbiți despre activismul vostru pentru drepturile civile, 174 00:08:26,351 --> 00:08:28,284 și apare o poveste 175 00:08:28,308 --> 00:08:31,199 în care cineva spune lumii 176 00:08:31,223 --> 00:08:33,863 că sunteți bătrâni și că aveți picioarele obosite 177 00:08:33,887 --> 00:08:36,208 și că din întâmplare sunteți activiști, 178 00:08:36,232 --> 00:08:40,093 că nu sunteți activiști de 20 de ani, 179 00:08:40,117 --> 00:08:43,491 că boicotul nu fusese plănuit luni întregi 180 00:08:43,515 --> 00:08:47,986 că nu ați fi fost nici măcar prima sau a doua sau chiar a treia femeie 181 00:08:48,010 --> 00:08:49,867 arestată pentru acest lucru. 182 00:08:51,160 --> 00:08:55,992 Ea a devenit un activist din întâmplare, chiar în propria ei viață. 183 00:08:56,016 --> 00:08:59,146 Așa că a scris acea autobiografie pentru a corecta eroarea, 184 00:08:59,170 --> 00:09:02,055 pentru că ceea ce voia să le reamintească oamenilor 185 00:09:03,468 --> 00:09:05,567 era 186 00:09:05,591 --> 00:09:06,782 că așa era 187 00:09:07,813 --> 00:09:10,984 în anii '50 188 00:09:11,008 --> 00:09:13,725 să fii negru în America 189 00:09:13,749 --> 00:09:16,561 și să lupți pentru drepturile tale. 190 00:09:16,561 --> 00:09:21,268 Pe parcursul anului, puțin peste un an, cât a durat boicotul, 191 00:09:21,298 --> 00:09:23,927 au fost peste patru atacuri asupra bisericii. 192 00:09:23,951 --> 00:09:26,955 Casa lui Martin Luther King a fost atacată de două ori. 193 00:09:27,192 --> 00:09:31,485 Casele altor lideri pentru drepturi civile au fost atacate în Birmingham. 194 00:09:31,587 --> 00:09:36,855 Soțul Rosei Parks dormea noaptea cu o armă, 195 00:09:36,879 --> 00:09:39,146 pentru că primeau mereu amenințări cu moartea. 196 00:09:39,170 --> 00:09:41,676 De fapt, mama Rosei Parks locuia cu ei 197 00:09:41,700 --> 00:09:44,176 și uneori vorbea la telefon ore întregi, 198 00:09:44,200 --> 00:09:47,360 în felul acesta nimeni nu-i suna să îi amenințe cu moartea, 199 00:09:47,384 --> 00:09:49,609 pentru că asta era ceva constant și persistent. 200 00:09:49,633 --> 00:09:52,260 De fapt, era multă tensiune, 201 00:09:52,284 --> 00:09:54,941 era multă presiune, mult terorism, 202 00:09:54,965 --> 00:09:57,492 iar Rosa Parks și soțul ei și-au pierdut slujbele, 203 00:09:57,516 --> 00:09:59,330 au devenit șomeri 204 00:09:59,354 --> 00:10:03,456 și în cele din urmă au trebuit să plece și să se mute din sud. 205 00:10:05,558 --> 00:10:08,512 Aceasta este realitatea drepturilor civile 206 00:10:08,536 --> 00:10:13,154 pe care Rosa Parks și-a dorit ca oamenii să o înțeleagă. 207 00:10:13,981 --> 00:10:19,552 Tu spui: „Deci, David, ce legătură are asta cu mine?” 208 00:10:19,576 --> 00:10:21,506 Sunt un om de bună-credință. 209 00:10:21,530 --> 00:10:23,064 Nu am avut sclavi. 210 00:10:23,088 --> 00:10:24,843 Nu încerc să schimb istoria. 211 00:10:24,867 --> 00:10:27,155 Sunt un tip bun. Sunt o persoană bună.” 212 00:10:28,433 --> 00:10:30,446 Îți voi arăta ce legătură are cu tine 213 00:10:30,470 --> 00:10:32,934 și îți voi spune asta printr-o poveste 214 00:10:32,958 --> 00:10:36,485 despre un profesor de-al meu, un profesor alb, 215 00:10:36,509 --> 00:10:40,874 pe care l-am avut la facultate, și care era un om de-a dreptul genial. 216 00:10:40,898 --> 00:10:42,936 Îl voi numi „Fred”. 217 00:10:43,061 --> 00:10:47,710 Fred scria această istorie a mișcării pentru drepturile civile, 218 00:10:47,734 --> 00:10:50,215 dar scria în special despre o întâmplare 219 00:10:50,239 --> 00:10:52,151 pe care el o trăise în Carolina de Nord 220 00:10:52,175 --> 00:10:56,438 când un om alb l-a împușcat pe unul negru cu sânge rece într-un spațiu deschis 221 00:10:56,462 --> 00:10:58,625 și nu a fost niciodată condamnat. 222 00:10:58,625 --> 00:11:00,561 Despre asta era această carte grozavă, 223 00:11:00,561 --> 00:11:04,273 iar el a adunat câțiva prieteni profesori 224 00:11:04,297 --> 00:11:08,878 și m-a chemat să citesc schița, înainte de prezentarea finală. 225 00:11:08,902 --> 00:11:10,744 Eram flatat că mă chemase pe mine, 226 00:11:10,768 --> 00:11:12,488 atunci eram doar student. 227 00:11:12,512 --> 00:11:16,420 Mă simțeam bine. A fost ceva de genul: „Oh, da.” 228 00:11:16,444 --> 00:11:19,014 Stăteam lângă acești intelectuali 229 00:11:19,038 --> 00:11:23,540 și citeam o schiță a cărții. 230 00:11:23,564 --> 00:11:25,559 Era un fragment din carte 231 00:11:25,583 --> 00:11:28,226 care m-a șocat pentru că era foarte îndoielnic 232 00:11:28,250 --> 00:11:29,415 așa că am spus: 233 00:11:29,439 --> 00:11:33,015 „Fred”, în timp ce discutam despre această schiță, 234 00:11:33,039 --> 00:11:37,726 am spus: „Fred, am o problemă cu fragmentul în care vorbești 235 00:11:37,750 --> 00:11:40,968 despre servitoarea ta în carte”. 236 00:11:40,992 --> 00:11:47,685 Am văzut că Fred devine puțin încordat, cum se spune. 237 00:11:47,709 --> 00:11:51,472 A zis: „Ce vrei să spui? Este o poveste grozavă. 238 00:11:51,496 --> 00:11:53,347 S-a petrecut exact cum am povestit.” 239 00:11:53,371 --> 00:11:56,871 Îi spun: „Mmm.... Pot să îți ofer un alt scenariu?” 240 00:11:56,950 --> 00:11:58,279 Acum, care este povestea? 241 00:11:58,303 --> 00:12:00,400 Era în 1968. 242 00:12:00,649 --> 00:12:03,785 Martin Luther King fusese asasinat. 243 00:12:04,443 --> 00:12:08,580 Servitoarea lui - o vom numi „Mabel”, 244 00:12:08,604 --> 00:12:09,809 era în bucătărie. 245 00:12:10,706 --> 00:12:12,312 Micul Fred are 8 ani. 246 00:12:12,336 --> 00:12:14,177 Micul Fred intră în bucătărie 247 00:12:14,968 --> 00:12:21,119 și Mabel, care era mereu zâmbitoare, gata să ajute și fericită, 248 00:12:21,143 --> 00:12:23,425 stă aplecată peste chiuvetă, 249 00:12:23,449 --> 00:12:24,859 plângând 250 00:12:25,896 --> 00:12:27,311 și suspinând 251 00:12:28,479 --> 00:12:29,684 nemângâiată. 252 00:12:30,604 --> 00:12:34,781 Micul Fred vine la ea și o întreabă: „Mabel, ce s-a întâmplat?” 253 00:12:35,941 --> 00:12:37,980 Mabel se întoarce și spune: 254 00:12:38,004 --> 00:12:42,550 „L-au omorât! L-au omorât pe liderul nostru. L-au omorât pe Martin Luther King. 255 00:12:42,574 --> 00:12:45,916 Este mort! Sunt niște monștri.” 256 00:12:47,054 --> 00:12:48,873 Iar micul Fred spune: 257 00:12:48,897 --> 00:12:52,222 „Va fi bine, Mabel. Va fi bine. Va fi bine”. 258 00:12:52,246 --> 00:12:55,345 Ea îl privește și spune: „Nu, nu va fi bine. 259 00:12:55,369 --> 00:12:57,311 Nu ai auzit ce am spus? 260 00:12:57,335 --> 00:12:59,614 L-au omorât pe Martin Luther King.” 261 00:13:01,106 --> 00:13:03,087 Iar Fred, 262 00:13:03,111 --> 00:13:04,484 fiu de preot, 263 00:13:05,882 --> 00:13:08,344 s-a uitat la Mabel și a spus: 264 00:13:08,368 --> 00:13:13,369 „Dar Mabel, Iisus nu a murit pe cruce pentru păcatele noastre? 265 00:13:13,784 --> 00:13:15,326 Nu a dus asta la un lucru bun? 266 00:13:15,350 --> 00:13:18,742 Mabel, și asta va avea un rezultat bun. 267 00:13:18,766 --> 00:13:23,399 Poate că moartea lui Martin Luther King va conduce către un rezultat bun.” 268 00:13:24,100 --> 00:13:26,374 Și pe măsură ce Fred povestea, 269 00:13:26,398 --> 00:13:30,140 a spus că Mabel și-a pus mâna la gură, 270 00:13:31,417 --> 00:13:33,986 s-a aplecat, l-a îmbrățișat pe micul Fred, 271 00:13:35,002 --> 00:13:37,579 apoi s-a întins spre congelator 272 00:13:37,603 --> 00:13:39,879 și a scos niște sticle de Pepsi, 273 00:13:39,903 --> 00:13:41,359 i-a dat lui câteva 274 00:13:41,383 --> 00:13:44,228 și l-a trimis să se joace cu frații lui. 275 00:13:44,948 --> 00:13:46,511 Iar el a spus: 276 00:13:46,535 --> 00:13:52,169 „Aceasta e dovada că și în cele mai grele momente de luptă rasială, 277 00:13:52,193 --> 00:13:55,445 doi oameni se pot reuni în ciuda diferențelor rasiale 278 00:13:55,469 --> 00:13:57,665 și pot găsi o umanitate comună 279 00:13:57,665 --> 00:14:00,543 pe fondul iubirii și afecțiunii”. 280 00:14:00,643 --> 00:14:04,928 Eu am spus: „Fred, asta e o tâmpenie." 281 00:14:06,803 --> 00:14:08,179 (Râsete) 282 00:14:08,203 --> 00:14:09,865 (Aplauze) 283 00:14:09,865 --> 00:14:12,592 Fred era uimit, 284 00:14:12,636 --> 00:14:15,359 „Dar nu înțeleg, David. Aceasta este povestea.” 285 00:14:15,442 --> 00:14:21,491 Ii spun: „Fred, îți pun o întrebare.” 286 00:14:21,491 --> 00:14:24,180 „Erai în Carolina de Nord în 1968. 287 00:14:24,180 --> 00:14:27,012 Dacă Mabel s-ar fi dus în comunitatea ei, - tu aveai 8 ani - 288 00:14:27,012 --> 00:14:29,294 cum crezi că niște copii afro-americani de 8 ani 289 00:14:29,294 --> 00:14:30,712 ar striga-o? 290 00:14:30,712 --> 00:14:33,352 Crezi că ar striga-o pe nume? 291 00:14:33,352 --> 00:14:35,328 Nu, ei i-ar spune „Domnișoara Mabel” 292 00:14:35,328 --> 00:14:38,625 sau i-ar spune „Domnișoara Johnson” sau i-ar spune „Mătușica Johnson”. 293 00:14:38,625 --> 00:14:41,647 Ei nu ar fi îndrăznit niciodată să o strige pe nume, 294 00:14:41,647 --> 00:14:43,850 pentru că asta ar fi fost o lipsă de respect. 295 00:14:43,850 --> 00:14:46,263 Și totuși, tu îi spuneai pe nume 296 00:14:46,263 --> 00:14:48,015 în fiecare zi în care ea muncea, 297 00:14:48,015 --> 00:14:49,938 dar nu te-ai gândit niciodată la asta.” 298 00:14:49,938 --> 00:14:52,849 I-am spus: „Să te mai întreb ceva. Mabel era căsătorită? 299 00:14:52,849 --> 00:14:55,161 Avea copii? 300 00:14:55,161 --> 00:14:56,715 La ce biserică mergea? 301 00:14:56,715 --> 00:15:00,637 Care era desertul ei preferat?” 302 00:15:01,357 --> 00:15:06,188 Fred nu a știut să răspundă la nicio întrebare. 303 00:15:06,302 --> 00:15:09,391 I-am spus:„Fred, această poveste nu este despre Mabel. 304 00:15:09,391 --> 00:15:11,630 Această poveste este despre tine.” 305 00:15:11,630 --> 00:15:14,491 I-am spus: „Această poveste te-a făcut să te simți bine, 306 00:15:14,491 --> 00:15:16,481 dar nu e vorba despre Mabel. 307 00:15:16,481 --> 00:15:18,359 Realitatea este 308 00:15:18,359 --> 00:15:20,899 că probabil s-a întâmplat astfel: Mabel plângea, 309 00:15:20,899 --> 00:15:23,458 ceea ce ea nu făcea în mod obișnuit, 310 00:15:23,458 --> 00:15:25,459 așa că era vulnerabilă. 311 00:15:25,459 --> 00:15:27,480 Iar tu ai intrat în bucătărie 312 00:15:27,480 --> 00:15:30,624 și ai găsit-o într-un moment de slăbiciune în care ea ceda. 313 00:15:30,624 --> 00:15:33,870 Vezi, pentru că tu te-ai gândit la tine ca la unul dintre copiii ei, 314 00:15:33,870 --> 00:15:38,883 nu ți-ai dat seama că de fapt tu ești copilul patronului ei. 315 00:15:38,883 --> 00:15:41,661 Și ea s-a trezit că țipa la tine. 316 00:15:41,661 --> 00:15:44,047 Apoi și-a dat seama: 317 00:15:44,047 --> 00:15:45,988 „Dacă țip la el, 318 00:15:46,058 --> 00:15:48,554 iar el le spune părinților, 319 00:15:48,554 --> 00:15:51,123 mi-aș putea pierde slujba.” 320 00:15:51,123 --> 00:15:53,794 S-a liniștit, 321 00:15:53,794 --> 00:15:57,548 și chiar dacă ea avea nevoie de consolare, te-a consolat pe tine 322 00:15:57,598 --> 00:16:00,317 trimițându-te de acolo, 323 00:16:00,317 --> 00:16:04,374 poate pentru a plânge liniștită.” 324 00:16:04,374 --> 00:16:07,052 Fred era uluit. 325 00:16:07,052 --> 00:16:10,860 Și-a dat seama că a interpretat greșit acel moment. 326 00:16:10,860 --> 00:16:14,160 Vezi tu, asta au făcut ei cu Rosa Parks. 327 00:16:14,160 --> 00:16:19,265 Pentru că e mai ușor de acceptat o bunică bătrână cu picioarele obosite 328 00:16:19,265 --> 00:16:22,537 care nu se ridică nu pentru că vrea să lupte pentru inegalitate, 329 00:16:22,537 --> 00:16:25,392 ci pentru că are picioarele și spatele obosite 330 00:16:25,392 --> 00:16:27,714 după ce a muncit toată ziua. 331 00:16:27,714 --> 00:16:30,507 Bunicile bătrâne nu sunt înspăimântătoare. 332 00:16:30,507 --> 00:16:32,475 Dar tinerele negrese radicale 333 00:16:32,475 --> 00:16:34,733 care nu iau nimic de la nimeni 334 00:16:34,733 --> 00:16:36,513 sunt foarte înspăimântătoare, 335 00:16:36,513 --> 00:16:38,391 cele care se ridică pentru putere 336 00:16:38,391 --> 00:16:40,310 și sunt dispuse să moară pentru asta, 337 00:16:40,310 --> 00:16:43,884 nu sunt genul de oameni 338 00:16:43,884 --> 00:16:47,271 cu care să ne simțim confortabil. 339 00:16:47,271 --> 00:16:49,438 Deci tu ai spus: 340 00:16:49,438 --> 00:16:51,732 „Ce vrei să fac, David? 341 00:16:51,732 --> 00:16:55,506 Nu știu ce să fac.” 342 00:16:55,506 --> 00:16:57,835 Ei bine, ți-aș spune 343 00:16:57,849 --> 00:17:00,295 că a fost o vreme 344 00:17:00,295 --> 00:17:02,247 când dacă erai evreu, nu erai alb, 345 00:17:02,247 --> 00:17:04,549 dacă erai italian, nu erai alb, 346 00:17:04,549 --> 00:17:06,655 dacă erai irlandez, nu erai alb 347 00:17:06,655 --> 00:17:08,097 în această țară. 348 00:17:08,097 --> 00:17:12,944 A durat ceva până când irlandezii, evreii și italienii să devină albi. 349 00:17:12,944 --> 00:17:14,069 Nu-i așa? 350 00:17:14,069 --> 00:17:16,933 A fost o vreme în care tu erai „alții”, 351 00:17:16,933 --> 00:17:20,386 erai un intrus. 352 00:17:21,650 --> 00:17:24,185 Toni Morrison spune: 353 00:17:24,185 --> 00:17:26,853 „Dacă, pentru ca tu să fii înalt, trebuie ca eu să stau în genunchi 354 00:17:26,853 --> 00:17:28,505 ai o problemă serioasă.” 355 00:17:28,505 --> 00:17:32,536 Ea spune: „Americanii albi au o problemă foarte, foarte serioasă”. 356 00:17:32,787 --> 00:17:37,872 Să fiu sincer, nu știu dacă relațiile rasiale se vor îmbunătăți în America. 357 00:17:37,872 --> 00:17:40,232 Dar știu că dacă se vor îmbunătăți, 358 00:17:40,232 --> 00:17:44,463 trebuie să rezolvăm aceste provocări. 359 00:17:44,463 --> 00:17:46,719 Viitorul copiilor mei depinde de asta. 360 00:17:46,719 --> 00:17:50,182 Viitorul copiilor copiilor mei depinde de asta. 361 00:17:50,182 --> 00:17:52,172 Și chiar dacă știți sau nu, 362 00:17:52,172 --> 00:17:55,809 viitorul copiilor voștri și al copiilor copiilor voștri 363 00:17:55,822 --> 00:17:57,486 depinde de asemenea de asta. 364 00:17:57,530 --> 00:17:58,705 Vă mulțumesc! 365 00:17:58,705 --> 00:18:00,194 (Aplauze)