[Art21 "Extended Play"] Sunt evident un tip nelinistit si cream un personaj feminin prin intermediul memoriei si al povestilor ei. A fost un soi de experiment de a scrie din perspectiva altcuiva, ceea ce este cu siguranta plin de riscuri. [RASETE] ["Chris Ware: Someone I'm Not"] Cand am fost la scoala de arte, Mi s-a spus ca nu pot desena femei. Asta cam elimina jumatate din intreaga populatie. Imi amintesc clar cum un profesor mi-a spus: "Daca desenezi femei, le limitezi cu ochii tai." Desenezi femei si apoi mentii o apartenenta la un fel de experienta pe care doar tu ai avut-o? Sau incerci sa iti extinzi intelegerea si empatia pentru alte fiinte umane? Ca un scriitor de culoare alba, cum indraznesc sa gandesc ca as putea sa scriu pana si din perspectiva unei alte persoane? Ceea ce incerc sa fac aici e sa desenez un gest al unei femei care isi da usor la o parte parul din ochi, dar acum arata mai degraba de parca ar avea o migrena. Joanne Cole se comporta ciudat fata de femeile tinere, si asta pentru ca este de parere ca exista posibilitatea ca ea sa fie legata de tinerele femei fiindca e pierduta in propriile amintiri si ganduri-- dar asta nu este inca evident pentru cititor. Asa ca incerc sa echilibrez cateva emotii aici. Incerc sa o fac sa se simta autentic si nu doar o gramada de nonsensuri-- sau slab interpretat. Acest personaj in particular este un profesor african-american de scoala primara care preda intr-o scoala privata in anii '60 si '70. Sper sa tratez unele din complicatiile pe care o situatie usor neobisnuita le-ar fi adus. Sunt foarte sfios in a scrie o poveste ca asta. Fac un lucru bun? Fac un lucru rau? Este despre empatie? Introduc lucruri pe care nu le inteleg? Et cetera. E o intrebare complicata ca si scriitor. [WARE] --Multumesc pentru ca servesti cina. [MARNIE WARE] --Cu placere. [RASETE] [CLARA WARE] --Plop! [CHRIS WARE] --Plop! Multi dintre profesorii mei au incercat sa ne faca pe mine si colegii mei sa gasim lucrul care ne interesa si sa scriem apoi despre el. Nu am vrut niciodata sa fac asta. Voiam sa am abilitatea de a scrie despre toti-- si toate-- pentru ca asta este viata. [RASETE] --Nu am nici o idee cum arat cand mestec --dar pariez ca nu vreau sa aflu. Depinde de mine ca artist sa decid cat de mult pot incerca sa simt prin intermediul altei persoane si sa nu fie o sentimentalizare sau o falsitate. Trebuie sa incerc cumva sa imi imping limitele si intelegerea felului in care ma simt prin prisma altor persoane, in ceea ce fac. Si risti sa cazi in nas facand asta, dar e un risc pe care trebuie sa ti-l asumi. Arta este incercarea de a-ti da seama daca sentimentele pe care le ai tu sunt la fel ca sentimentele pe care le am eu.