[Art21 "Extended Play"]
Sunt evident un tip nelinistit
si cream un personaj feminin
prin intermediul memoriei
si al povestilor ei.
A fost un soi de experiment
de a scrie din perspectiva altcuiva,
ceea ce este cu siguranta plin de riscuri.
[RASETE]
["Chris Ware: Someone I'm Not"]
Cand am fost la scoala de arte,
Mi s-a spus ca nu pot desena femei.
Asta cam elimina jumatate din intreaga populatie.
Imi amintesc clar cum un profesor mi-a spus:
"Daca desenezi femei,
le limitezi cu ochii tai."
Desenezi femei si apoi
mentii o apartenenta la un fel de
experienta pe care doar tu ai avut-o?
Sau incerci sa iti extinzi intelegerea si
empatia pentru alte fiinte umane?
Ca un scriitor de culoare alba, cum indraznesc sa gandesc
ca as putea sa scriu pana si din perspectiva unei alte persoane?
Ceea ce incerc sa fac aici e sa desenez
un gest al unei femei
care isi da usor la o parte parul din ochi,
dar acum arata mai degraba de parca
ar avea o migrena.
Joanne Cole se comporta ciudat
fata de femeile tinere,
si asta pentru ca este de parere ca exista posibilitatea
ca ea sa fie legata de tinerele femei
fiindca e pierduta in propriile
amintiri si ganduri--
dar asta nu este inca evident pentru cititor.
Asa ca incerc sa echilibrez cateva
emotii aici.
Incerc sa o fac sa se simta autentic
si nu doar o gramada de nonsensuri--
sau slab interpretat.
Acest personaj in particular este un
profesor african-american de scoala primara
care preda intr-o scoala privata
in anii '60 si '70.
Sper sa tratez unele din complicatiile
pe care o situatie usor neobisnuita
le-ar fi adus.
Sunt foarte sfios in a scrie o poveste
ca asta.
Fac un lucru bun?
Fac un lucru rau?
Este despre empatie?
Introduc lucruri pe care nu le inteleg?
Et cetera.
E o intrebare complicata ca si scriitor.
[WARE]
--Multumesc pentru ca servesti cina.
[MARNIE WARE]
--Cu placere.
[RASETE]
[CLARA WARE]
--Plop!
[CHRIS WARE]
--Plop!
Multi dintre profesorii mei au incercat
sa ne faca pe mine si colegii mei
sa gasim lucrul care ne interesa
si sa scriem apoi despre el.
Nu am vrut niciodata sa
fac asta.
Voiam sa am abilitatea de a scrie
despre toti--
si toate--
pentru ca asta este viata.
[RASETE]
--Nu am nici o idee cum arat
cand mestec
--dar pariez ca nu vreau sa aflu.
Depinde de mine ca artist sa decid
cat de mult pot incerca
sa simt prin intermediul altei persoane
si sa nu fie
o sentimentalizare sau o falsitate.
Trebuie sa incerc cumva sa imi imping
limitele si intelegerea
felului in care ma simt prin prisma
altor persoane, in ceea ce fac.
Si risti sa cazi in nas facand asta,
dar e un risc pe care
trebuie sa ti-l asumi.
Arta este incercarea de a-ti da seama
daca sentimentele pe care le ai tu sunt
la fel ca sentimentele pe care le am eu.