Am să vă duc înapoi în timp 1.400 de ani, în orașul Medina, Arabia Saudită, în perioada în care Profetului Muhammed i s-a dat sarcina de a găsi o soluție pentru femeile din oraș care erau atacate și molestate. Situația era aceasta: Era prin anul 680, cu mult înainte de facilitatea modernă a instalațiilor sanitare. Când o femeie se trezea în mijlocul nopții cu nevoia de a se ușura, trebuia să meargă afară, după marginile orașului, singură în sălbăticie, pentru intimitate. Credeți sau nu, un grup de bărbați a început să vadă o oportunitate în drumurile nocturne ale femeilor și au început să stea la marginile orașelor - identitățile lor ascunse în întuneric, privind. Dacă trecea o femeie și ea purta un jilbab, care era o haină precum un palton, bărbații o lăsau în pace. Acum secole, jilbabul era un simbol al statutului, ca un trench Burberry sau o jachetă Chanel. Însemna că femeia era liberă, și o femeie liberă era protejată de clanul ei. Nu avea probleme în a vorbi împotriva atacatorului ei și în a-l identifica. Dar dacă femeia care trecea nu avea un jilbab, dacă era îmbrăcată mai liber, atunci ei știau că ea era sclavă, și o atacau. Membrii îngrijorați ai comunității au dus problema la Profet, și ca multe alte probleme sociale, politice și de familie pe care Muhammed le-a întâlnit în timpul său ca profet, a adus această problemă particulară înaintea lui Dumnezeu, și un verset a fost revelat pentru Coran, cartea Musulmană. „O, Profetule,” spune, „spune nevestelor tale, fiicelor tale și femeilor credincioșilor să îmbrace hainele lor. Așa e mai bine, pentru a nu fi recunoscute și molestate.” În fapt, versetul îndeamnă femeile să se îmbrace la fel, ca să nu poată fi diferențiate una de alta încolțite și atacate. Acum, la suprafață, pare o problemă destul de ușor de rezolvat, dar se pare că nu a fost așa. Primii musulmani erau o comunitate tribală, adânc legată de statutul social, așa că ideea ca o sclavă să se îmbrace ca o femeie liberă, era aproape insultător. Și mai era și problema practicalității. Cum și-ar fi făcut sclava treaba? Cum ar fi putut funcționa, dacă al ei corp era învelit într-o haină? Cum ar fi gătit, spălat, adus apă? La începuturi, primii învățați musulmani au zis că modul de îmbrăcare al femeii se baza pe două lucruri: funcția femeii în societate rolul ei, ceea ce noi am considera slujba și specificul societății. Cu alte cuvinte: când ești la Roma. Musulmanilor le place să aplice legile istorice lumii moderne. Păi, hai să facem asta. Modul în care se îmbracă o femeie ar trebui bazat pe obicei și funcție. Deci, ce înseamnă asta pentru femeia musulmană ce trăiește în America, pentru cineva ca mine? În primul rând, înseamnă că am o funcție, un rol în societate, o contribuție pe care pot să o fac. În al doilea rând, că în timp ce îmi aduc contribuția, și trăiesc într-o societate unde învelirea nu e un obicei, și unde dacă mă învelesc pot să fiu chiar agresată, atunci purtarea a ceea ce e obișnuit, de genul unei rochii, blugi, chiar și colanți de yoga, nu e doar acceptabil, e recomandat. Dar stai, poate să fie așa? Până la urmă, nu am ajuns să presupunem ca o femeie musulmană trebuie să se învelească și că vălul e o cerință a credinței ei? E chiar și un termen pe care am ajuns să îl asociem cu vălul femeii musulmane, un termen arab pe care l-am auzit cu toții că suntem sau nu conștienți de asta: „Hijab”. Deci, poate am greșit. Poate cerința de a purta văl e altundeva în Coran. Pentru cei ce nu știu, Coranul are 114 capitole, fiecare capitol fiind scris în versuri, ca poezia. Sunt mai mult de 6.000 de versete în Coran. Din cele peste 6.000 de versete, trei fac referire la cum ar trebui să se îmbrace femeia. Despre primul v-am spus deja. Al doilea vorbește direct soțiilor Profetului, cerându-le să se îmbrace mai modest din cauza rolului și funcției lor în societate ca soțiile lui. Iar al treilea verset e similar cu primul, în aceea că e răspunsul direct la o problemă istorică. Date vechi arată că obiceiul, moda în perioada pre-islamică, era ca femeile să poarte un văl pe cap, numit khimar, dat după urechi și flutura în urma lor. În față, femeile purtau o vestă strâmtă, pe care o lăsa deschisă arătându-și sânii, cam cum vedeți în Urzeala Tronurilor. (Râsete) Când Islamul s-a răspândit în Peninsula Arabică, un verset a fost trimis cerând ca aceste femei să folosească vălul sau orice altă haină, să își acopere sânii. Și asta e. Asta e tot ce spune Coranul despre modul în care o femeie se îmbracă. Se pare că lui Dumnezeu nu-i prea pasă de toate părțile corpului unei femei pe care le vrea acoperite. Și de fapt, se poate dezbate, și se dezbate, Nu pot să accentuez suficient că e dezbătut de mulți învățați musulmani că motivul pentru care versetele sunt lăsate intenționat așa de vagi e ca o femeie să fie liberă să aleagă cum se îmbracă în conformitate cu cultura ei și cu progresul timpului. Și acel termen, „hijab”, ghiciți ce? Nu e în niciunul din aceste versete. De fapt, niciunde în Coran nu înseamnă direct vălul unei femei. Asta nu înseamnă că nu apare în Coran pentru că apare. Dar când apare, e folosit corect, însemnând barieră sau diviziune. O barieră ca aceea dintre oameni și divinitate, sau între credincioși și necredincioși. Sau înseamnă barieră ca și un zid fizic, după care, în timpul lui Muhammad, bărbaților li se crea să stea, când le vorbeau soțiilor lui. Sau înseamnă izolarea, separarea pe care a căutat-o Maria când l-a născut pe Iisus. Acea separare și acea izolare înseamnă hijab; acel zid fizic, acela e hijab, acea barieră, acea diviziune, acelea înseamnă hijab. Hijab nu înseamnă vălul unei femei. Și iată, nu e ciudat că semnificația adevărată a cuvântului, a fi izolat, separat, divizat, ferit, exact acestea sunt lucrurile care ne vin în minte când ne gândim la o femeie musulmană? Dar de ce nu ar fi? Toți am văzut cum femeile musulmane sunt tratate peste tot în lume: dacă vrea să meargă la școală, e împușcată în cap; dacă vrea să conducă, e dusă la închisoare; dacă vrea să ia parte în mișcări politice ce se petrec în țara ei, să fie auzită, să conteze, e atacată în public. Uitați de ascunsul în întuneric la margini de oraș, unii bărbați se simt destul de confortabil să atace femei pe trotuar, în văzul tuturor. Și nu le mai pasă să își ascundă identitatea, sunt mai interesați să ajungă știri internaționale. Sunt prea ocupați să filmeze și să le pună pe YouTube, lăudându-se cu ce au făcut. De ce nu îi interesează să își ascundă infracțiunile? Pentru că nu simt că ar fi comis vreuna. E femeia cea care a comis infracțiunea. E femeia cea cu idei amuzante în cap, idei care le-au scos din casă, le-au dus în societate, crezând că pot să își aducă contribuția, și noi toți știm că femeile onorabile, ele stau acasă, femeile onorabile stau invizibile. Exact așa cum era obiceiul femeilor onorabile pe vremea Profetului. Așa să fie? 1.400 de ani e cu mult înaintea apariției feminismului. Erau femeile încuiate în spatele ușilor, ascunse după văluri? Păi, se pare că prima soție a Profetului era ceea ce noi am defini azi un director executiv. Era o vânzătoare cu succes, a cărei caravane era cât toate caravanele celorlalți negustori puse împreună. Efectiv a condus o companie de import-export de mare succes. Când l-a angajat pe Mohammed să lucreze pentru ea, a fost așa de uimită de sinceritatea lui că l-a cerut în căsătorie. (Râsete) Nu știu câte femei se simt confortabil să ceară un bărbat în căsătorie astăzi. Și a doua soție a lui Mohammed? Nu era nici ea o leneșă. A luptat în bătălie pe spatele unei cămile ceea ce e echivalentul unei femei mergând la luptă astăzi într-un Humvee sau un tanc. Și restul femeilor? Primele date arată că femeile cereau să fie incluse în revoluția islamică ce luase loc în jurul Profetului. O femeie a devenit un general faimos când și-a condus armata de bărbați în luptă și a învins o rebeliune. Bărbații și femeile se asociau unii cu alții, își ofereau daruri. Era obiceiul ca femeia să își aleagă soțul și să-l ceară în căsătorie. Și când lucrurile nu mergeau, divorțau. Femeile dezbăteau idei, fără rușine, chiar și cu Profetul. Mi se pare că dacă tradiționaliștii vor să întoarcă societatea Musulmană de acum în 680 d.Hr., ar putea fi un pas imens înainte. (Râsete) Progres. (Aplauze) Dar mai rămâne să răspundem unei întrebări importante. Dacă nu din istoria Islamului, și dacă nu din Coran, de unde am ajuns, în era modernă, să asociem femeile musulmane cu hijabul? Cu a fi separate de societate, despărțite și izolate, dezbrăcate de cele mai importante drepturi omenești? Sper că nu vă surprinde că toate astea nu sunt un accident. În ultimii zeci de ani, chiar oamenii care au avut sarcina importantă să citească și să interpreteze Coranul într-o varietate de comunități musulmane, anumiți clerici au început să insereze o anumită semnificație în acele trei versete cu privire la femei. De exemplu, versetul despre care v-am vorbit mai devreme: „O, Profetule, spune nevestelor tale, fiicelor tale, și femeilor credincioșilor să îmbrace hainele lor. Așa e mai bine, ca să nu fie recunoscute și molestate.” Unii clerici, nu toți, doar unii, au adăugat ceva cu privire la asta, așa că în unele traduceri ale Coranului, versetul sună așa: „O, Profetule, spune nevestelor tale, fiicelor tale, și femeilor credincioșilor, să îmbrace hainele lor - paranteză, o haină este un văl care le acoperă întregul cap și față, gâtul și sânii până jos la glezne, totul până la încheieturile mâinilor. Tot corpul femeii e acoperit mai puțin un ochi pentru că trebuie să vadă înaintea ei, și mâinile trebuie acoperite cu mănuși. Pentru că, desigur, erau cu siguranță o mulțime de mănuși în deșertul Arabiei Saudite. (Râsete) Etc., etc., etc., etc., și tot așa mai departe, închidem paranteza, ca ea să nu fie cunoscută și molestată.” Și ceea ce acești așa-ziși clerici au concluzionat pe baza acestor inserții e că femeia are numai un rol. Ca să înțelegi care e acel rol, tot ce trebuie să faci e să citești niște fatwas sau legi pe care acești „clerici” le-au dat. Să vă dau un exemplu. O femeie trebuie să termine numai clasele primare înainte să se căsătorească. Ceea ce o plasează, undeva, la vârsta „coaptă” de 11, 12 ani? O femeie nu își poate îndeplini obligațiile spirituale către Dumnezeu până nu își îndeplinește obligațiile fizice către soțul ei. Dacă el o dorește când ea stă pe spatele unei cămile, ea trebuie să se supună. Islamul oprește femeile să poarte sutien pentru că ridică sânii și le face să pară mai tinere, iar asta e înșelăciune cu bună știință. Preferatul meu: dacă omul are o rană cu puroi, din vârful capului până în picioare, dacă ea l-ar linge pentru el, ea tot nu ar acoperi ceea ce îi datorează. Concluzia acestei reguli și a multora la fel cu privire la femei este aceasta: Cea mai bună femeie, cea mai onorabilă dintre ele este needucată, și atât de neputincioasă, nu cu mult diferită de o sclavă. Deci, ea stă acasă, fără să se plângă, fără sutien. (Râsete) Gata în orice secundă să-i satisfacă lui orice pretenție, chiar dacă înseamnă să-i lingă întregul corp; să-l satisfacă de câte ori vrea, fie că e la el în pat sau pe spatele unei cămile. Vă sună asta ca voia lui Dumnezeu? Sună asta ca o scriptură? Sau sună ciudat, de un erotism inconfortabil, ca cea mai rea fantezie misogină? Într-adevăr acești așa-numiți clerici, și fundamentaliștii și extremiștii care îi susțin, purifică Islamul din interior, aducându-l înapoi la forma lui inițială? Sau oare bărbații aceștia nu sunt diferiți de aceia ce stăteau în întuneric la marginile orașului, gata să atace o femeie. Mulțumesc! (Aplauze)