Chris Anderson: Bine ai venit, Bill Gates! Bill Gates: Mulțumesc! CA: Mă bucur că ești aici, Bill. Acum trei luni, am avut o discuție TED despre această pandemie, și atunci, pe la sfârșitul lui martie, cred că muriseră mai puțin de o mie de oameni în SUA și sub 20.000 în lume. Acum numărul deceselor în SUA se ridică la 128.000, și mai mult de jumătate de milion în lume, în trei luni. În trei luni. Care crezi că va fi situația la sfârșitul anului? Analizezi o mulțime de modele. Care crezi că e cel mai optimist și cel mai pesimist scenariu? BG: Din păcate, gama de scenarii e destul de largă, incluzând faptul că, pe măsură ce ne apropiem de toamnă, am putea avea o rată a mortalității care să rivalizeze cu cea mai ridicată de până acum, din aprilie. Dacă mulți tineri se vor infecta, aceștia vor infecta în cele din urmă din nou persoanele în vârstă, apoi virusul va ajunge iar în casele de bătrâni, în adăposturi, în locurile unde au fost multe decese. Proiectele inovative pe care probabil le vom aborda, diagnosticare, tratament, vaccinuri, sunt domenii unde s-a progresat mult, dar nimic care să schimbe fundamental faptul că în toamnă situația ar putea să fie foarte gravă pentru SUA, iar asta e mai rău decât m-aș fi așteptat acum o lună: modul rapid în care ne-am reluat activitățile, nepurtarea măștilor, iar acum virusul a pătruns în multe orașe care nu înregistrau o rată de incidență semnificativă înainte, așa că va fi o mare problemă. Nu există niciun scenariu în care scade sub rata actuală care e de 500 de decese pe zi, dar există un risc semnificativ să ne întoarcem la 2.000 de decese pe zi, câte aveam înainte, deoarece nu respectăm distanțarea, nu mai suntem la fel de precauți cum eram în aprilie și mai. Și știm că acest virus e oarecum sezonier, prin urmare puterea de infectare, atât prin temperatură, umiditate, mai mult timp petrecut în casă, va fi mai mare pe măsură ce se apropie toamna. CA: Există scenarii pentru SUA, dacă extrapolăm aceste numere, în care vom avea într-un final mai mult de un sfert de milion de decese, chiar și în acest an, dacă nu suntem precauți, iar la nivel mondial, până la sfârșitul anului numărul deceselor poate fi de ordinul milioanelor. Există dovezi că temperaturile mai ridicate din timpul verii ne-au ajutat? BG: Nu se știe cu siguranță, dar modelul IHME ia în calcul anotimpul, inclusiv temperatura și umiditatea, pentru a explica de ce luna mai nu a fost mai rea de atât. Pe măsură ce am ieșit din case și numărul deplasărilor a crescut, s-au preconizat mai multe infectări și decese, iar modelul continua să spună: „Trebuie să folosesc acest caracter sezonier pentru a pune în ecuație lunile mai și iunie și a vedea de ce n-au fost mai rele de atât”. Am văzut asta în Emisfera Sudică, de exemplu în Brazilia, unde e anotimpul opus, iar acum toată America de Sud se luptă cu o uriașă epidemie. Africa de Sud are o epidemie în creștere rapidă. Din fericire, Australia și Noua Zeelandă, cele mai îndepărtate țări din Emisfera Sudică, au un număr foarte mic de cazuri, așa că, deși trebuie să continue să micșoreze acest număr, vorbesc despre „Oh, avem 10 cazuri, asta e o mare problemă, trebuie să scăpăm de ele”. Fac parte din aceste țări extraordinare care au un număr atât de mic, unde testarea, carantina și monitorizarea îi ajută să mențină numărul de cazuri foarte aproape de zero. CA: A ajutat probabil și faptul că au fost mai ușor de izolat, precum și densitatea mai mică a populației. Dar fără îndoială, au avut politici inteligente. BG: Da, totul e atât de exponențial încât o măsură bună, oricât de mică, aduce beneficii mari. Nu e un joc liniar. Monitorizarea contactelor, la numărul de cazuri din SUA, e un lucru foarte important, dar nu ne va aduce înapoi la zero. Te ajută la oprirea creșterii cazurilor, dar situația e copleșitoare. CA: În SUA, în mai și iunie, numerele au fost ceva mai bune decât prevedeau unele modele, și se presupune că asta se datorează vremii mai calde. Ce vedem acum ai descrie ca fiind o creștere alarmantă de cazuri în SUA? BG: Da, așa este... În zona New York, cazurile continuă să scadă, dar în alte părți ale țării, în special în partea de sud, avem creșteri care compensează asta, iar rata de testări pozitive la tineri e mai mare decât am văzut în unele dintre cele mai afectate zone. E clar că tinerii se mișcă mai mult, mai mult decât persoanele în vârstă, astfel încât structura pe vârste e foarte mică acum, dar din cauza locuințelor formate din mai multe generații, a oamenilor care lucrează în cămine de bătrâni, asta ne va aduce înapoi din păcate, atât la decalajul de timp cât și la transmitere, vor reveni cazurile la vârstnici, iar asta va crește iar rata deceselor care a scăzut acum de la 2.000 la aproximativ 500. CA: Și asta e din cauza decalajului de trei săptămâni între numărul de cazuri și numărul de decese? Și probabil datorită faptului că s-au luat măsuri eficiente, iar acum observăm o scădere a ratei mortalității, în condițiile în care știm mai multe despre virus? BG: Cu siguranță rata mortalității e mai mică atunci când nu ești supraîncărcat. Așa s-a întâmplat în Italia, când au fost supraaglomerați, în Spania, chiar și New York la început, desigur în China, unde nu au putut nici măcar să asigure lucruri de bază, cum ar fi oxigenul și altele. Un studiu finanțat de fundația noastră în UK a descoperit că pe lângă Remdesivir, care e un tratament verificat, Dexametazonă, la pacienții în stare gravă, reduce rata mortalității cu 20% și există mai multe medicamente ce sunt testate. Hidroxiclorochina nu a dat niciodată rezultate pozitive, prin urmare nu are viitor. Mai sunt câteva studii în desfășurare, însă lista cu cercetările în curs, inclusiv anticorpii monoclonali, va fi un instrument în plus pe care-l vom avea pentru toamnă. Așadar, când vorbim despre rata mortalității, vestea bună e că avem deja câteva lucruri noi și vom avea mai multe la toamnă. Ar trebui să începem să avem anticorpi monoclonali, singurul tratament de care sunt foarte încântat. CA: Te rog să ne spui mai multe despre asta imediat, dar vreau să înțelegem mai bine rata mortalității: într-un sistem de sănătate funcțional, de exemplu SUA, când spitalele nu sunt supraaglomerate, care crezi că sunt cifrele aproximative în viitorul apropiat, ca procent din numărul total de cazuri? Suntem, poate, sub 1%? BG: Dacă depistăm fiecare caz, da, suntem cu mult sub 1%. Oamenii estimează 0,4 sau 0,5. Dacă îi luăm în calcul pe cei care n-au avut deloc simptome, probabil că numărul e sub 0,5, iar asta e o veste bună. Această epidemie ar fi putut avea o rată de 5%. Dinamica de transmitere a virusului e mult mai complicată decât au prevăzut experții. Contagiozitatea celor presimptomatici și a celor asimptomatici și faptul că virusul nu produce tuse, când ai putea observa tusea, pentru că majoritatea afecțiunilor respiratorii provoacă tuse. Însă în acest caz, în stadii incipiente, nu e vorba de tuse, ci de cântat, râs, vorbit, de fapt, în cazul celor care răspândesc extrem virusul, cei cu încărcătură virală mare, asta cauzează răspândirea, iar asta e destul de nou și chiar și experții spun: „Ne-a luat prin surprindere”. Gradul de răspândire asimptomatică și faptul că nu există tuse, adică nu e un element cheie, ca la gripă sau tuberculoză. CA: Da, aste e o abilitate diabolică a virusului. Care e procentul de transmitere de la asimptomatici din totalul transmiterilor? Am auzit că jumătate din totalul transmiterilor ar putea fi presimptomatice. BG: Dacă luăm în calcul presimptomaticii, cele mai multe studii arată că e 40%, dar mai sunt și cei care nu au niciodată simptome. Cantitatea de virus din zona respiratorie superioară e oarecum inegală. Unii oameni au mai mult aici și foarte puțin în plămâni, iar ce se acumulează în plămâni provoacă simptomele foarte grave, și în alte organe, dar în special la plămâni, și atunci merg la spital. Cazul cel mai grav când vorbim de răspândire e când există o persoană cu tractul respirator încărcat, dar aproape deloc în plămâni, prin urmare nu se duc la spital. CA: Așa este. Dacă adaugi la cei care n-au avut niciodată simptome pe cei presimptomatici, nu cumva rezultatul e că 50% din transmiteri provin de fapt de la non-simptomatici? BG: Transmiterea e mai greu de măsurat. Vedem anumite focare de virus și asta chiar e o problemă pentru vaccin: pe lângă faptul că te ferește de boală, lucru pe care îl testează studiile, va putea să te oprească să fii contagios? CA: Acest vaccin e o discuție foarte importantă. Dar înainte de asta, e ceva ce n-am știut și am învățat despre virus în ultimele două luni care a avut un impact despre cum ar trebui să acționăm? BG: Nu suntem capabili încă să stabilim cine sunt cei mai contagioși, în ceea ce privește profilul lor, și s-ar putea să nu reușim niciodată. Ar putea fi destul de aleatoriu. Dacă i-am putea identifica, ei sunt responsabili de majoritatea infecțiilor, câțiva oameni care au încărcături virale foarte mari. Din păcate, nu știm încă. Acest model de transmitere, când ești într-o cameră și nu vorbește nimeni, e o transmitere foarte redusă. Prin urmare, deși în avion virusul se poate transmite, transmiterea e mai mică raportat la indicele de proximitate, deoarece spre deosebire de un cor sau la restaurant, nu expiri puternic în timp ce vorbești, așa cum se întâmplă în alte locuri în interior. CA: Hmm... Ce părere ai despre cineva care se urcă în avion și refuză să poarte o mască? BG: Dacă e avionul lor, atunci e în regulă. Dacă mai sunt și alți oameni în avion, asta i-ar pune în pericol pe ceilalți. CA: La începutul pandemiei, Organizația Mondială a Sănătății nu a recomandat purtarea măștii. Erau îngrijorați ca personalul medical din prima linie să nu rămână fără. În retrospectivă, a fost o greșeală mare? BG: Da. Specialiștii se simt vinovați că valoarea măștii, care are legătură oarecum cu cei asimptomatici, dacă oamenii sunt simptomatici, ca în cazul Ebola, atunci știi și îi izolezi, fără să mai fie nevoie de măști. Valoarea măștii, faptul că măștile medicale au avut un lanț de aprovizionare diferit de cel normal, faptul că o mască normală putea fi produsă repede, faptul că oprea transmiterea de la presimptomatici și de la cei fără simptome... A fost o greșeală. Dar nu e o conspirație. Doar că acum știm mai multe. Dar și acum, marja de eroare despre beneficiile măștii e mai mare decât vrem să recunoaștem, dar e un beneficiu important. CA: Am să vin acum cu câteva întrebări din comunitate. Le afișez aici. Jim Pitofsky: „Credeți că eforturile de a redeschide SUA au fost premature și dacă da, până unde poate merge SUA în confruntarea responsabilă a pandemiei? BG: Discuția despre cum faci compromisuri între beneficiile mersului la școală, de exemplu, versus riscul de îmbolnăvire datorat mersului la școală, acestea sunt întrebări foarte grele și nu cred că e cineva care să spună: „Vă voi spune cum se fac aceste compromisuri”. Trebuie văzut unde sunt locurile cu transmitere și faptul că tinerii se îmbolnăvesc și fac parte din lanțul de transmitere între generații, ar trebui să știm aceste lucruri. Dacă ne uităm doar la domeniul sănătății, înseamnă că am deschis prea ușor. În ce privește sănătatea psihică și găsirea unor soluții precum vaccinul sau alte metode de îngrijire, deschiderea are beneficiile ei. Cred că deschiderea unor locuri a adus mai multe riscuri decât beneficii. Să deschizi atât de repede barurile e important pentru sănătatea psihică? Poate că nu. Nu cred că am fost destul de exigenți cu privire la deschidere și sunt sigur, pe măsură ce studiem, că ne vom da seama că unele locuri nu trebuiau deschise așa de devreme. Cât despre situația școlilor, unde chiar în acest moment se planifică deschiderea la toamnă pentru școlile din oraș, nu am un răspuns categoric asupra compromisurilor pe care le implică. Sunt beneficii imense pentru a lăsa copiii să meargă la școală, dar cum evaluezi riscurile? Dacă ești într-un oraș cu puține cazuri, probabil că acolo e un avantaj. Dar s-ar putea să ai și surprize. Ar putea apărea cazuri și atunci ar trebui să faci schimbări, iar asta nu e ușor. Cred că în toată America vor fi locuri unde acest lucru nu va fi o alegere bună. Aproape orice aspect al inegalității a fost înrăutățit de acest virus: tipul de loc de muncă, conexiunea la internet, posibilitatea școlilor de a oferi clase online. Funcționarii din birouri, deși se feresc să recunoască, sunt chiar mai productivi și se bucură de flexibilitatea pe care le-o oferă munca de acasă, iar asta e îngrozitor când știi că mulți oameni suferă, inclusiv copiii lor care nu se pot duce la școală. CA: Într-adevăr. Să mai luăm o întrebare. [Nathalie Munyampenda]: „Pentru noi, în Rwanda, intervenția timpurie a contat foarte mult. În acest moment, ce intervenții politice ați recomanda pentru SUA?” Bill, visez la ziua în care vei fi desemnat țarul coronavirusului, cu autoritatea de a te adresa publicului. Ce ai face? BG: Mijloacele de inovație sunt domeniul unde eu și fundația avem probabil cea mai mare experiență. Desigur că unele politici de deschidere au fost mult prea generoase și cred că toată lumea ar putea să se implice în asta. E nevoie de o autoritate care să admită că avem încă o mare problemă, și nu să transforme asta într-un element politic de genul: „Nu-i așa că e minunat ce-am făcut?” Nu, nu e minunat, dar sunt mulți oameni inclusiv experți, care știu că sunt multe lucruri pe care nu le înțelegem și toți își doresc să fi acționat cu o săptămână mai devreme în orice acțiune au întreprins. Inovația face parte din activitatea fundației în domeniul anticorpilor, vaccinurilor, unde avem o experiență vastă și este în afara sectorului privat, ceea ce ne oferă posibilitatea de a fi neutri când lucrăm cu guvernele și alegem companiile. În special când e vorba de produse rentabile, care dintre ele ar trebui să fie finanțate? Nu avem niciun indicator de piață. Specialiștii trebuie să spună: „Acest anticorp merită să fie produs. Acest vaccin merită să fie produs”, deoarece posibilitățile de producție sunt limitate pentru ambele și va fi o producție inter-companii, ceea ce nu se întâmplă de obicei, unde o companie inventează, apoi folosește instalația de producție a altor companii, pentru a obține nivelul maxim de producție din opțiunea cea mai bună. Putem să coordonăm aceste lucruri, dar avem nevoie de un lider care să ne țină la curent, care e realist, are un comportament corect și ne conduce pe calea inovației. CA: Trebuie să fii un diplomat iscusit ca să vorbești despre aceste lucruri. Îmi dau seama cât e de neplăcut. Știu că vorbești des cu Anthony Fauci, care e o voce înțeleaptă în opinia multora. Dar în ce măsură e restricționat? Nu i se permite să joace rolul pe care l-ar avea în aceste circumstanțe. BG: Dr. Fauci a apărut acolo unde i s-a permis să fie difuzat și cu toate că spunea lucruri reale, prestigiul lui a intrat în impas. El vorbește foarte deschis. De regulă, vocea principală ar fi trebuit să fie Centrul de Control al Bolilor. Nu e neapărat necesar, dar în crizele anterioare de sănătate, au fost lăsați specialiștii din CDC să fie această voce. Ei sunt antrenați pentru aceste crize, de aceea e puțin neobișnuit acum să ne bazăm mai mult pe Fauci, în loc de CDC. E necesar să fie Fauci, care e un cercetător extraordinar, cu experiență mai ales în vaccinuri. Într-o anumită măsură, chiar a devenit, preluând sfatul general al epidemiologilor și explicându-l în mod adecvat, recunoscând: „Bine, avem o revenire acum și de aceea trebuie să ne comportăm astfel”. Dar e extraordinar că vocea lui a putut să răzbată. CA: Câteodată. Să vedem următoarea întrebare. Nina Gregory: „Cum răspundeți dvs. și fundația dvs. la întrebarea: ce țări vor primi primele vaccinul, presupunând că vom găsi unul?” Bill, profită de această oportunitate pentru a vorbi despre unde s-a ajuns în cercetările pentru vaccin și care sunt lucrurile la care să ne gândim cu toții când urmărim știrile despre acest subiect. BG: Există trei vaccinuri care, dacă au efect, vor fi primele: Moderna, care nu va fi folosit pe scară largă, din păcate, iar dacă va funcționa, va fi specific pentru SUA; apoi AstraZeneca, produs la Oxford; și Johnson and Johnson. Acestea sunt primele trei. Mai avem studii pe animale, care arată teoretic bine, dar nu sunt definitive, nu știm dacă vor funcționa pentru vârstnici, dar vom avea studii umane în următoarele luni. Aceste trei vaccinuri vor fi trecute prin teste de siguranță și eficacitate. Asta înseamnă că le vom putea produce, dar nu așa de repede pe cât dorim. Vom putea să le fabricăm până la sfârșitul anului. Dacă faza 3 va avea succes și se va termina înainte de sfârșitul anului, nu sunt atât de optimist. Faza 3 e atunci când va trebui să ne uităm la profilul de siguranță și eficacitate, dar va începe și aceasta. Apoi mai sunt patru sau cinci vaccinuri care folosesc o abordare diferită și care sunt probabil cu trei sau patru luni în urmă: Novavax, Sanofi și Merk. Finanțăm capacitatea de producție a fabricilor pentru multe dintre acestea, chiar acum se desfășoară câteva negocieri pentru a alege fabricile care vor produce pentru țările mai sărace, unde veniturile sunt mici și medii. Proiectele accesibile care includ AstraZeneca și Johnson and Johnson sunt în prim plan, pentru că sunt ieftine și poți construi o singură fabrică care să producă 600 de milioane de doze. Prin urmare, găsirea unui vaccin este posibilă. Nu cred că vom avea ceva până la sfârșitul anului. Acesta e cel mai fericit scenariu și se reduce la câteva nume, domeniu în care de obicei există o rată mare de eșec. CA: Bill, e adevărat că, dacă tu și fundația ta nu vă veți implica, dinamica pieței ar putea duce la o situație în care, imediat ce apare un vaccin, țările mai bogate se vor grăbi să acapareze tot stocul disponibil, fiind nevoie de o perioadă de fabricare, și nu va mai rămâne nimic și pentru țările mai sărace, însă ce faci tu, oferind garanții de producere pentru câțiva candidați, vei reuși să garantezi că cel puțin unele din primele vaccinuri vor ajunge la țările mai sărace? E adevărat? BG: Da, dar nu numai noi o facem, însă, da, avem un rol important aici, alături de grupul CEPI, Coaliția de Pregătire pentru Epidemii, și liderii europeni sunt de acord. Avem experiența necesară să evaluăm fiecare proiect și să ne întrebăm: „E vreo fabrică în lume care are capacitatea de a produce asta? În care dintre ele merită să investim? În ce punct ar trebui să investim în alt producător?” Deoarece oamenii din acest sector privat, care chiar înțeleg cum merg lucrurile, unii dintre ei lucrează pentru noi și suntem un grup de încredere când vine vorba de asta, ajungem să coordonăm o mare parte, în special partea de producție. În mod normal, v-ați aștepta ca SUA să vadă în asta o problemă globală și să se implice. Până în prezent, nicio activitate de acest fel n-a avut loc. Vorbesc cu persoane din Congres și din Administrație despre următorul proiect de lege în caz de dezastre, ca măcar 1% să poată ajunge la instrumentele ce ajută întreaga lume. Deci posibilități sunt, dar din nefericire există un vid aici, lumea nu mai este ce a fost, iar mulți oameni intervin, inclusiv fundația noastră, pentru a ajuta cu o strategie care să cuprindă și țările mai sărace, care vor avea un procent ridicat de decese și de urmări negative, plus un sistem de sănătate suprasolicitat. Majoritatea deceselor vor fi în țările în curs de dezvoltare, chiar dacă am văzut un număr enorm în Europa și SUA. CA: Mi-aș dori să fiu o muscă pe perete și să vă aud pe tine și Melinda vorbind despre asta, asta din cauza tuturor „crimelor” morale înfăptuite de liderii care ar fi trebuit să se ridice la nivelul așteptărilor. Una e să nu fii un exemplu de purtare a măștii, dar nici să nu joci un rol în ajutorarea lumii când se confruntă cu un dușman comun, să acționăm ca o umanitate, iar tu în schimb... să fii catalizatorul unei lupte rușinoase între națiuni în lupta pentru vaccinuri, de exemplu. Asta e chiar... desigur, istoria va judeca asta aspru. E de-a dreptul dezgustător. Am dreptate? Îmi scapă ceva? BG: Nu e chiar atât de simplu. America a investit bani pentru a finanța cercetarea pentru aceste vaccinuri mai mult decât orice țară și aceste studii nu sunt restricționate. Nu există cineva să spună: „Dacă ne-ați folosit banii, trebuie să plătiți SUA drepturi de autor”. Atunci când finanțează cercetarea, ea e pentru toată lumea. Atunci când finanțează fabricile, este numai pentru SUA. Ceea ce face dificil acest lucru e că în orice criză globală de sănătate, SUA a condus eradicarea variolei, SUA e liderul eradicării poliomielitei, alături de parteneri importanți: CDC, OMS, Rotary, UNICEF, fundația noastră. În lume, în ce privește HIV-ul, sub conducerea președintelui Bush, deși foarte bipartizan, PEPFAR (Planul pentru Eradicarea SIDA) a fost ceva nemaipomenit. A salvat zeci de milioane de vieți. De asta lumea a așteptat mereu ca SUA să fie cel puțin în capul mesei, financiar, strategic, cum obții aceste fabrici pentru toată lumea, chiar dacă scopul e să oprești ca infecția să nu intre înapoi în SUA sau să ai o economie globală funcțională, ceea ce e bine pentru locurile de muncă din SUA să aibă cereri în afara țării. De asta lumea e puțin contrariată, e atâta incertitudine despre ce merge, iar întrebarea care se pune e: „Cine e responsabil aici?” Lucrul cel mai grav e că ne-am retras din OMS, iar asta e o problemă care sper să fie remediată la un moment dat, pentru că avem nevoie de cooperarea cu OMS. CA: Să mai luăm o întrebare. Ali Kashani: „Există modele reușite de gestionare a pandemiei pe care le-ați văzut în lume?” BG: E interesant că, pe lângă acțiunile de început, există cu siguranță cazuri în care persoanele testate pozitiv și monitorizate cu pulsoximetrul, care măsoară saturația de oxigen din sânge și e un aparat foarte ieftin, sunt apoi internați foarte devreme în spital. E incredibil că pacienții nu știu că lucrurile se vor înrăutăți. E o rațiune fiziologică interesantă, dar nu intru acum în detalii. De aceea Germania are o rată scăzută a deceselor, pentru că au aplicat acest tip de monitorizare. Iar apoi, când vine vorba de spitale, am descoperit că ventilatoarele, deși folosite cu intenții bune, au fost utilizate prea des și într-un mod necorespunzător la început. Sistemul de sănătate și medicii știu mai multe despre cum să trateze acum. E valabil la nivel global în cele mai multe cazuri. Folosind de la început pulsoximetrul ca indicator se vor depista cele mai multe cazuri, Germania fiind deschizător de drumuri în acest sens. Acum avem dexametazona, care din fericire e ieftină, e orală, putem crește producția. E tot o acțiune globală. CA: Bill, vreau să te întreb ceva despre ce a însemnat pentru tine tot acest proces. Pentru că, în ciuda pasiunii tale și a bunelor intenții în această privință pe care oricine care a petrecut o clipă cu tine le vede, există aceste teorii ale conspirației despre tine. Tocmai m-am uitat pe Zignal, o companie care monitorizează rețelele sociale. Acolo arată că până azi, doar pe Facebook au apărut peste patru milioane de postări care te asociază cu diverse teorii conspiraționiste despre virus. Am citit că un sondaj de opinie arăta că peste 40% dintre republicani cred că vaccinul pe care o să-l produci va pune un microcip în oameni pentru a le urmări locația. Acest număr e de necrezut. Apoi mai sunt unii oameni care chiar iau asta în serios, și unele au tot fost recirculate la știrile de la Fox News, iar unii oameni le cred atât de mult încât fac niște amenințări groaznice. Pare că reziști bine la aceste lucruri, dar cine oare a mai fost în situația asta? Cum faci față? În ce fel de lume există astfel de informații false? Ce putem face ca să îndreptăm asta? BG: Nu prea știu... E un lucru nou cu teoriile conspiraționiste. Microsoft a avut parte de controverse, dar măcar erau legate de lumea reală. Se bloca Windows mai mult decât trebuia? Sigur că au fost probleme de antitrust. Dar măcar știam ce înseamnă asta. Când au apărut teoriile acestea, instinctul meu a fost să le iau în glumă. Oamenii au spus că nu e bine, pentru că e o problemă foarte serioasă. Și îi va face pe oameni mai puțin dispuși să se vaccineze. Iar când vom avea acest vaccin va fi ca purtarea măștii, unde mulți oameni vor beneficia, fiind un vaccin care blochează transmiterea, va fi un beneficiu uriaș pentru populație să accepte larg acest vaccin. Așa că sunt puțin blocat, nu știu ce să spun sau să fac, pentru că teoriile conspiraționiste sunt ceva nou pentru mine... și ce poți să spui astfel încât să poți infirma teoriile? Faptul că un realizator de la Fox News, Laura Ingraham, a spus despre mine că vreau să microcipez lumea, face ca sondajele să nu fie atât de surprinzătoare, după ce auzi asta la televizor. E o nebunie. Iar oamenii caută mai degrabă explicații mai simple decât să înceapă să studieze virologia. CA: Vreau să spun că TED e apolitic, dar credem în adevăr. Spun un singur lucru: Laura Ingraham, îi datorezi lui Bill Gates scuze și o dezmințire. Trebuie să o faci. Și tuturor celor care privesc acum, care cred măcar pentru un minut că acest om e implicat într-o conspirație, aveți nevoie de un examen la cap. Ați înnebunit. Suntem destui care îl știm pe Bill de mulți ani și i-am văzut pasiunea și implicarea ca să știm că ați luat-o razna. Treceți peste asta, haideți să ne uităm la problema actuală, aceea de a rezolva această pandemie. Sincer. Dacă cineva de aici are o sugestie, o idee benefică despre cum putem să scăpăm de conspirații, pentru că se hrănesc una pe alta. Cineva ar putea zice: „Spui asta pentru că faci parte dintr-o conspirație” sau ceva asemănător. Cum putem să ne întoarcem la o lume în care te poți baza pe informații? Trebuie să ne descurcăm mai bine aici. Mai sunt și alte întrebări din partea comunității? Aria Bendix din New York: „Ce le recomandați celor care vor să-și reducă riscul de a se infecta pe fondul creșterii cazurilor?” BG: E minunat dacă ai un loc de muncă unde poți să lucrezi de acasă și să ai întâlnirile online, și chiar o parte din activitatea socială. Am convorbiri online cu mulți prieteni. Am prieteni în Europa pe care cine știe când îi voi vedea, dar ne planificăm regulat să vorbim. Dacă stai îndeajuns de izolat, nu prezinți un risc prea mare, însă problema apare când te întâlnești cu mulți oameni, fie la serviciu, fie prin socializare, iar asta aduce riscuri, mai ales în comunitățile unde sunt multe cazuri, chiar dacă nu va fi obligatoriu, sperăm că numărul deplasărilor va arăta că oamenii respectă și reduc contactele în afara casei. CA: Bill, aș vrea să te întreb puțin despre filantropie. Cu siguranță fundația ta a jucat un rol important, dar în filantropie în general. Ai inițiat mișcarea Giving Pledge și ai recrutat toți acești miliardari care se angajează să doneze jumătate din averea lor în timpul vieții sau după moartea lor. Dar e greu să faci asta. E foarte greu să dai atâția bani. Am impresia că, de când a început Giving Pledge, acum 10 ani sau mai bine, nu sunt sigur când, averea ta s-a dublat de atunci, în ciuda faptului că ești cel mai mare filantropist din lume. E dificil să dai bani în mod eficient pentru a face lumea mai bună? Sau ar trebui ca donatorii, în special cei mai bogați donatori din lume, să se angajeze într-un program cum ar fi: „Acesta e un procent din averea mea în fiecare an, și pe măsură ce îmbătrânesc, poate crește. Dacă chiar vreau să fac asta, va trebui să găsesc o cale de a dona eficient”. E o întrebare nedreaptă și ciudată? BG: Ar fi excelent dacă am putea să mărim această sumă, iar scopul nostru, prin Fundația Gates sau prin Giving Pledge, e să-i ajutăm pe oameni să găsească o cauză de care le pasă. Oamenii donează din pasiune. Sigur că sunt importante numerele, dar sunt atât de multe cauze. Modul în care alegi e că vezi pe cineva bolnav și nu primește îngrijire socială. Vezi pe cineva care ajută la diminuarea rasismului. Tu ești foarte pasionat, așa că donezi acestei cauze. Desigur, anumite daruri filantropice nu vor funcționa. Trebuie să creștem nivelul de ambiție al filantropilor. Filantropia prin colaborare, pe care TED o face posibilă prin Audacious, alături de patru sau cinci alte grupuri care aduc împreună filantropi, sunt lucruri minunate, pentru că învață unii de la alții, au încredere unii în alții, simt că: „Dacă eu pun suma asta, ceilalți patru vor pune și ei, deci are un impact mai mare” și sperăm că va fi distractiv pentru ei chiar dacă vor vedea că o donație anume nu a avut succes, dar vor continua s-o facă. Așadar, în ce privește filantropia, mi-ar plăcea să crească, iar cei care o fac să o considere ceva plăcut, ce te împlinește, poți alege un membru din familie cu care să colaborezi pentru asta. În cazul meu, Melindei și mie ne place să facem lucruri împreună, să învățăm împreună. Unele familii chiar îi implică și pe copii în aceste activități. Câteodată copiii insistă. Când ai foarte mulți bani, încă ți se mai pare că un milion de dolari e o sumă foarte mare, dar dacă ai miliarde, ar trebui să dai sute de milioane. E fascinant că, în ceea ce privește cheltuielile tale personale, rămâi la nivelul la care erai înainte. Din punct de vedere social, asta e destul de convenabil. Dar în privința banilor donați e bine să mărești suma, altfel o vei face prin testament și nu vei avea posibilitatea să alegi și să te bucuri la fel de mult. Prin urmare, nu ne dorim să impunem, dar amândoi vrem să inspirăm și alți filantropi să fie cuprinși de acest entuziasm, să cunoască aceste oportunități mai repede decât în trecut, pentru că fie că e vorba de rasă, de boală sau de orice alte probleme sociale, noutatea pe care o aduce filantropia e că poate rezolva rapid și dacă are succes, statul vine din urmă să susțină acest efort. E cunoscut faptul că e nevoie de soluții, de acel tip de speranță și progres, pentru că așteptările sunt mari pentru rezolvarea problemelor foarte dificile. CA: Multor filantropi, chiar celor mai mari dintre ei, le e greu să doneze mai mult de 1% din venitul lor net în fiecare an, deși cei mai bogați oameni din lume au adesea acces la oportunități mari de investiții. Mulți dintre ei își măresc averea cu 7 până la 10 procente anual. În acest caz, pentru a reuși să dai jumătate din averea ta, va trebui să planifici să dai cinci, șase, șapte, opt, zece procente din venitul tău anual. Nu e logic să se întâmple așa? BG: Sunt oameni precum Chuck Feeney, care dă un bun exemplu și își donează toți banii. Chiar și eu cu Melinda ne întrebăm dacă n-ar trebui să mărim donațiile. Așa cum spui, am fost foarte norocoși în ce privește investițiile datorită multor lucruri. Câștigurile din tehnologie au mers bine în general, chiar și anul acesta, ceea ce e în contrast cu ce se întâmplă în lume. Și cred că se așteaptă de la noi să accelerăm, chiar e un motiv pentru asta, iar statul nu va putea acoperi multe nevoi. Există sume extrem de mari de bani guvernamentali, dar ajutând la cheltuirea lor cu folos și unde anume, nu înseamnă că ieși în față. Iar dacă oamenii vor să doneze țărilor în curs de dezvoltare, ei nu au guverne care să tipărească cecuri pentru 15% din PIB și astfel suferința generală, dacă ne gândim doar la economie, lasând deoparte pandemia, e dramatică. E vorba de o întârziere de cinci ani în ce privește progresul acestor țări, iar în unele cazuri e atât de greu încât însăși stabilitatea țării e pusă la încercare. CA: Bill, sunt uimit de ce ați făcut tu și Melinda. Ați mers pe poteca asta îngustă, încercând să jonglați cu atât de multe probleme, iar timpul pe care îl dedicați pentru binele lumii în ansamblu și, bineînțeles, sumele de bani, pasiunea pe care o puneți, e ceva extraordinar și sunt profund recunoscător pentru timpul petrecut cu noi. Îți mulțumesc foarte mult și fii sigur că până la sfârșitul anului, abilitățile și resursele tale vor fi necesare mai mult ca oricând, așa că mult succes! BG: Mulțumesc! E o muncă plăcută și sunt optimist. Mulțumesc, Chris!