Fiul me s-a născut în ianuarie 2020, cu puțin înainte de lockdown-ul din Paris. Nu s-a speriat niciodată de oameni cu măști, deoarece asta e tot ce știe. Fiica mea în vârstă de trei ani știe să pronunțe „gel hydro-alcoolique.” Acesta este cuvântul francez pentru gel hidro-alcoolic. De fapt, ea îl pronunță mai bine decât mine. Dar nimeni nu dorește să poarte o mască sau să își spele mâinile cu dezinfectant la fiecare 20 de secunde. Așa că ne uităm cu toții cu disperare la R&D pentru o soluție: un vaccin. E interesant că în mintea noastră, ne gândim la descoperirea vaccinului, ca și cum ar fi Sfântul Graal. Dar sunt câteva scurtături aici, pe care doresc să le explic. Nu sunt un doctor, sunt doar un consultant. Clienții mei se ocupă de sănătate – companii bio-farmaceutice, furnizori, instituții globale de sănătate – și aceștia m-au educat. Trebuie să găsim instrumente pentru lupta cu COVID, și acestea trebuie să fie accesibile tuturor. În primul rând, un singur vaccin nu ne va rezolva problema. Avem nevoie de un arsenal de instrumente. Avem nevoie de vaccinuri, de terapii și de metode de diagnosticare ca să ne asigurăm că putem preveni, identifica și trata cazurile COVID într-o varietate de populații. În al doilea rând, nu este vorba doar de a găsi un instrument. Ce credeți că se va întâmpla când unul din acele studii clinice demonstrează că un instrument e eficient? Credeți că putem cu toții să mergem la prima farmacie, ne cumpărăm produsul, ne dăm jos măștile și ne întoarcem la sărutul franțuzesc? Nu. Găsirea unui instrument eficient e doar un pas în această mare luptă, pentru că e o diferență între existența unui produs și accesul la acel produs. Și acum vă gândiți: „Oh, se referă la faptul că alte țări vor trebui să aștepte.” E bine, nu la asta mă refer. Nu doar că unele țări vor trebui să aștepte, ci și unii dintre noi. Lucrul ce ne smerește legat de COVID, e că din cauza vitezei și magnitudini sale ne expune pe toți la aceleași provocări și ne oferă un tip de provocări cu care nu suntem obișnuiți. Vă aduceți aminte când China a intrat în lockdown? V-ați imaginat că veți fi în aceeași situație după câteva săptămâni? Eu cu siguranță nu am făcut-o. Hai să mergem la momentul teoretic când vom avea un vaccin. În acest caz, următoarea provocare va fi aprovizionarea. Estimarea actuală a comunității globale este că până la sfârșitul anului 2021, deci la un an după descoperirea vaccinului, vom avea destule doze pentru unul până la două miliarde din cele opt miliarde de persoane de pe planetă. Deci, cine va trebui să aștepte? Cum abordezi accesul când aprovizionarea nu e suficientă? Scenariul numărul unu: lăsăm piața economică să decidă, și cei care pot plăti prețul cel mai mare sau sunt mai rapizi în a negocia acorduri vor primi mai întâi produs. Nu este deloc echitabil, dar este un scenariu foarte probabil. Scenariul numărul doi: am putea să decidem, în baza rațiunilor de sănătate publică, cine obține mai întâi produsul. Să spunem că suntem de acord să-l dăm mai întâi personalului medical, apoi persoanelor în vârstă și în final populației generale. Permiteți-mi să vă provoc puțin. Scenariul numărul trei: țările care au dat dovadă că pot gestiona bine pandemia vor obține mai întâi accesul la produs. Este un pic extrapolat, dar nu este de tot o situație științifico-fantastică. Cu ani în urmă, când furnizarea de medicamente de a doua linie pentru tuberculoză era insuficientă, a fost înființat un comitet special pentru a determina ce țări aveau sisteme de sănătate destul de puternice pentru a se asigura că produsele vor fi distribuite în mod corect și că pacienții vor urma planurile de tratament în mod corespunzător Acele țări au primit primele produsele. Sau scenariul numărul patru: am putea să decidem folosind o regulă aleatoare, cum ar fi ca oamenii să fie vaccinați de ziua lor. Permiteți-mi să vă întreb ceva: cum vă simțiți să vă gândiți la un viitor în care vaccinurile există, dar voi sunteți încă obligați să purtați o mască și să nu trimiteți copiii la școală și nu veți putea să mergeți la muncă așa cum vreți pentru că nu aveți acces la acel produs. Fiecare zi care trece astfel ar fi inacceptabilă, nu-i așa? Dar știți ceva? Există multe boli pentru care avem tratamente, chiar remedii, și totuși oamenii continuă să se infecteze și să moară în fiecare an. De exemplu tuberculoza: 10 milione de persoane se infectează în fiecare an, 1,5 milioane de oameni mor, deși avem remediul de ani de zile. Asta se întâmplă deoarece nu am rezolvat anumite aspecte cheie în ceea ce privește accesul. Accesul echitabil e alegerea corectă, dar dincolo de acest argument umanitar, la care sper că suntem mai sensibili acum că l-am simțit pe pielea noastră, există de asemenea un argument economic și de sănătate pentru accesul echitabil. Argumentul sănătății e că atât timp cât virusul e activ undeva, suntem cu toții în pericol ca acesta să fie reintrodus. Argumentul economic e că din cauza interdependențelor piețelor noastre economice, nicio economie națională nu poate reporni complet dacă nu fac și ceilalți la fel. Gândiți-vă la sectoarele care se bazează pe mobilitate globală, cum ar fi companiile aeriene sau turismul. Gândiți-vă la lanțurile de aprovizionare care traversează globul pământesc, ca industria textilă și auto. Gândiți-vă la creșterea economică de pe piețele emergente. Adevărul e că avem nevoie de toate țările pentru a învinge pandemia. Deci, nu numai că accesul echitabil este soluția, este de asemenea lucrul cel mai inteligent. Dar cum putem face asta? Să ne asigurăm că suntem pe aceeași pagină în ceea ce privește „accesul”. Ar însemna că produsul există; că funcționează suficient de bine; că a fost aprobat de autoritățile locale; că are un preț convenabil; dar și că există dovezi că funcționează în toate categoriile care au nevoie și care pot include femei însărcinate, persoane imunodeprimate sau copii; că poate fi distribuit într-o varietate de locații, cum ar fi spitale sau clinici rurale, sau zone cu climă caldă sau rece; și că îl putem produce în cantitatea necesară. Este o listă de verificare foarte lungă, știu, și într-o situație normală probabil am aborda aceste probleme una după alta în mod secvențial, dar care necesită mult timp. Deci ce putem face? Accesul este departe de a fi o nouă provocare, și în cazul COVID, trebuie să spun că vedem o colaborare extraordinară între organizații internaționale, societăți civile, industrii și altele pentru a facilita accesul; lucrând în paralel, pentru accelerarea proceselor de reglementare, crearea mecanismelor de aprovizionare, asigurarea achizițiilor, mobilizarea resurselor, etc. Și cu toate acestea e probabil să ne confruntăm cu o situație unde, de exemplu, vaccinul ar trebui să fie păstrat la o temperatură constantă, de exemplu, de minus 80 de grade Celsius; sau tratamentul ar trebui administrat de un cadru medical specializat; sau diagnosticul ar trebui analizat de un laborator sofisticat. Deci, ce putem face în plus? Continuând pe logica pentru care comunitatea internațională de sănătate pledează de ani de zile, există un singur alt lucru care cred că ar putea fi de ajutor. Există un concept în dezvoltarea și fabricarea produselor care se numește „proiectare la cost”. Ideea de bază este că, conversația privind gestionarea costului are loc în același timp în care se proiectează produsul, spre deosebire de situațiile în care produsul e proiectat mai întâi și apoi modificat pentru a micșora costul. E o metodă simplă, care ne ajută să ne asigurăm că atunci când costul e un criteriu important pentru un produs, acesta e o prioritate din prima zi. În ceea ce privește contextul sănătății și al accesului, cred că există potențial neexploatat accesibil în cercetare și dezvoltare, în același fel în care producătorii proiectează pentru un cost redus. Acest lucru ar însemna că, în loc să dezvolte un produs și după aceea să lucreze la modificarea acestuia pentru a-i asigura accesibilitatea, toate punctele importante menționate vor fi integrate în procesul de cercetare și dezvoltare de la început, iar acest lucru e benefic pentru toți. Să vă dau un exemplu. Dacă dezvoltăm un produs cu acces echitabil, am putea fi capabili să îl optimizăm pentru o producere în masă mai rapid. Din experiența mea, producătorii de medicamente se concentrează adesea pe găsirea unei doze care funționează și după aceea pe optimizarea acestora și efectuarea de modificări. Acum imaginați-vă că vorbim despre un produs candidat pentru care ingredientul activ e o resursă limitată. Ce se întâmplă dacă în schimb ne concentrăm pe dezvoltarea unui tratament care folosește cantitatea minimă posibilă din acel ingredient activ? Ne-ar putea ajuta să producem mai multe doze. Să luăm un alt exemplu. Dacă dezvoltăm un produs cu acces echitabil am putea să îl optimizăm mai repede pentru distribuirea în masă. În țările cu venituri mari avem capacitățile sistemelor de sănătate puternice. Putem distribui produsele așa cum dorim. Așa că de multe ori considerăm de la sine înțeles faptul că produsele pot fi stocate în medii cu temperaturi controlate sau că e necesară prezența unui cadru medical calificat pentru administrare. Desigur, mediile cu temperată controlată și cadre medicale cu calificare superioară nu sunt disponibile peste tot. Dacă ar fi să abordăm cercetarea și dezvoltarea cu constrângerile sistemelor de sănătate mai slabe în minte, am putea să fim creativi și să dezvoltăm mai rapid, de exemplu, produse rezistente la orice temperatură sau produse care pot fi administrate la fel de ușor ca o simplă vitamină sau vaccinuri ce necesită o singură doză în loc de doze repetate. Dacă am reuși să producem și să dezvoltăm astfel de instrumente simplificate, am avea avantajul de a micșora stresul asupra spitalelor și sistemelor de sănătate, atât pentru țările bogate, cât și pentru cele sărace. Având în vedere viteza virusului și magnitudinea consecințelor cu care ne confruntăm, cred că trebuie să continuăm să ne provocăm pentru a găsi calea cea mai rapidă pentru fabricarea de produse pentru combaterea COVID și a pandemiilor viitoare accesibile tuturor. În perspectiva mea, cu excepția cazului în care virusul dispare, există două moduri în care această poveste se poate termina. Fie balanța se înclină într-o parte și doar unii dintre noi obțin acces la produs și COVID rămâne o amenințare pentru noi toți, sau echilibrăm balanța, obținem cu toții acces la armele potrivite și mergem înainte cu toții împreună. Cercetarea și dezvoltarea nu pot învinge singure COVID, dar un management inovator al acestora ar putea fi de folos. Vă mulțumesc!