Aveam doar nouă ani când am avut prima conversație despre dependență. Parcă a fost ieri. Nu era despre droguri sau alcool. Drogul meu era un joc video. (Râsete) Părinții mei trecuseră printr-un divorț oribil și probabil pentru a alina durerea, tata a venit într-o zi acasă cu un Atari 2600 nou-nouț. (Râsete) (Aplauze) Era mare lucru. Pentru tata era ceva neobișnuit să cheltuiască bani. Până și astăzi, pune în apă lămâi și pliculețe de zahăr în loc să cumpere limonadă la restaurant. (Râsete) Dar în acea zi... (Râsete) În acea zi, după ce am depășit șocul și emoția, fratele meu și cu mine am instalat consola și am început să jucăm; de fapt, a trebuit să aștept ca fratele meu să plece la antrenament ca să mă joc. Dar, odată ce mi-a venit rândul, am pus „Pitfall” și am jucat ore întregi. Încă îmi amintesc sunetul făcut de casetă când era introdusă în aparat. L-am pus pe Harry, personajul principal, să alerge preț de câteva ore, să adune nestemate, să sară peste crocodili. Dacă ratam ceva, mă întorceam și o luam de la capăt, voiam cu tot dinadinsul să-mi iasă perfect; eram obsedată să obțin un scor perfect. Dar această obsesie n-a durat mult, pentru că vedeam cu coada ochiului cum bunica Drake mă privea îngrijorată. Am prețuit-o foarte mult pe bunica. Ea a fost cea care m-a ajutat pe perioada divorțului, a lipsurilor și chiar când n-aveam unde sta. Bunica a fost cea care indiferent ce îți spunea, era mereu sinceră, câteodată chiar prea sinceră. Am continuat să mă joc în ziua aceea - eram obsedată să obțin un scor perfect - și în sfârșit am reușit. A așteptat răbdătoare să termin, apoi m-a invitat să stăm de vorbă în camera ei. Făcusem asta de nenumărate ori înainte. Dar în acea zi simțea că erau niște adevăruri dureroase pe care trebuia să le aud. Mi-a vorbit despre familia mea, despre care am aflat că dezvoltase numeroase dependențe: droguri, jocuri de noroc, alcool - nimic nu ne-a scăpat. Dar am fost surprinsă să aflu cât de comună era dependența de ambele părți ale familiei. Parcă aș fi fost norocoasă la dublu cu ceea ce astăzi numesc loteria mea genetică. Din păcate, nu sunt singura. Oamenii de știință estimează astăzi că peste 50 de milioane de americani se vor lupta cu dependența la un anumit moment în viață. 50 de milioane de americani! Droguri, alcool, jocuri de noroc, pornografie, sex; chiar și cumpărăturile online pot fi o dependență. Astăzi, acestea sunt printre cele mai noi. Diferența față de ce numesc eu dependențe acceptabile în societate este că rareori le aducem în discuție. Credeți-mă, nimeni nu i-a spus bunicii Drake că ar fi o problemă cu colecția ei de peste 2.000 de zebre. (Râsete) În zilele noastre avem o nouă dependență social acceptată, și aceasta este tehnologia. (Râsete) În fiecare zi, peste tot în lume, copiii petrec multe ore online, postând pe rețele sociale, jucându-se sau doar uitându-se la video-uri. Cel mai alarmant lucru este că mulți dintre ei primesc propriile dispozitive de la vârsta de șase-șapte ani. Dacă ne gândim că cel mai recent recensământ din SUA a documentat peste 21 de milioane de copii sub 5 ani, și ne uităm la studiul confom căruia 85% dintre părinții americani le permit copiilor să intre pe net săptămânal și chiar zilnic de la vârste fragede, înseamnă că doar în SUA avem peste 17 milioane de copii care cresc conectați la tehnologie. Dacă ne uităm la folosirea excesivă a tehnologiei în aceste perioade critice când creierul este în curs de dezvoltare, se pune întrebarea: Nu cumva creăm o nouă generație de dependenți? Să vedem ce zice știința. În această imagine avem un creier sănătos. Zona roșie intens colorată reprezintă receptorii de dopamină. În contrast, creierul unui dependent de droguri. Receptorii de dopamină sunt reduși semnificativ. Mulți oameni consideră încă dopamina ca fiind un neurotransmițător care ne face să ne simțim bine, dar oamenii de știință știu azi că dopamina are mai mult de-a face cu motivația și consolidarea în centrul de recompense din creier. Puteți să-l priviți ca pe un sistem repetitiv, în loc de unul al stării de bine. Creierul unui dependent îl motivează să repete acțiunea iar și iar. Dar chiar și recompensele naturale, cum ar fi mâncarea, sexul, produc aceleași reacții neurochimice. Diferența în cazul drogurilor e că creierul e inundat cu până la 10 ori mai multă dopamină, lucru care îl face pe consumator să repete acest comportament, iar prin comparație, recompensele naturale par neatrăgătoare. Să vedem ce înseamnă să fii dependent de tehnologie. Tomografia pe care o veți vedea este a unui dependent de tehnologie care petrece opt ore online, postând pe rețele sociale, jucându-se online sau vizionând pornografie. După cum vedeți, fundalul pare puțin diferit, pentru că e o tehnică mai recentă, dar e același tip de tomografie ce urmărește receptorii de dopamină, se observă că au fost afectați. Și când le comparăm cu un creier sănătos, daunele sunt evidente. Când comparăm un dependent de tehnologie cu un dependent de droguri, asemănarea deteriorărilor este incontestabilă. Ce înseamnă toate astea? Cu toții suntem programați să primim recompense, iar companiile de tehnologie au înțeles cum să exploateze instinctele noastre primare. Companiile au început să angajeze specialiști în neurologie și comportament care lucrează împreună cu programatorii pentru a dezvolta produse care să-i țină legați pe utilizatori; scopul nu mai este doar de a face produse utile, ci de a căuta modalități de a ne ține conectați la nesfârșit. Dacă această strategie sună familiar, acesta este motivul. Un comediant a spus recent: „Philip Morris voia doar plămânii tăi; magazinul de aplicații îți vrea sufletul." (Râsete) Cred că suntem cu toții de acord că dependența este complicată; presupune o relație între o substanță chimică sau un comportament în combinație cu genetica, formarea sau mediul înconjurător. Dependența de substanțe e mai ușor înțeleasă deoarece când introducem ceva în corpul nostru, simțim o transformare, dar dependența comportamentală e mult mai greu de identificat, deoarece nu e nicio substanță, prin urmare e mult mai greu de înțeles. Când vorbim despre dependență, vorbim de fapt despre lupta creierului nostru pentru control. Dacă putem să evităm substanța sau comportamentul atunci când ne provoacă probleme, înseamnă că n-avem probleme cu dependența. Dar când pierdem controlul și aceasta ne afectează relațiile, slujba, școala, respectul de sine și chiar stabilitatea emoțională, atunci se declanșează cercul vicios al dependenței. „Anomalii de microstructură” ar trebui să ne atragă atenția. Sunt sute de studii în desfășurare, în care oamenii de știință încearcă să găsească resurse care să ne ghideze. Fiecare studiu este complex, sunt urmărite zone minuscule din creier și se urmăresc diferențele dintre un creier sănătos și unul dependent de tehnologie. Asta e structura generală a unui creier. În zona periferică este materia cenușie; rolul ei este de a procesa informațiile și emoțiile. În interiorul creierului se află materia albă; este autostrada creierului - ea înlesnește transmiterea mesajelor în creier, pentru a se asigura că ajung în locul potrivit la momentul potrivit, ca să putem acționa în virtutea lor. Cercetările științifice asupra dependenței de tehnologie au arătat o pierdere de materie cenușie în zonele importante ale creierului și o densitate redusă a materiei albe în interiorul creierului. Mai îngrijorătoare sunt zonele afectate din creier care controlează mobilitatea, percepția și motivația, precum și cele care procesează emoțiile, luarea deciziilor și controlul impulsurilor. În general, accesul 24/7 la tehnologie ne face mai impulsivi, deconectați, anxioși și mai dezechilibrați emoțional ca niciodată. Știm că timpul petrecut de copii online îi face mai izolați și deprimați. Și cu cât petrec mai mult timp vizualizând postări modificate și retușate digital, cu atât sunt mai complexați și deprimați. V-ați putea pune întrebarea: cât de deprimați pot fi copiii? Ei bine, un studiu recent care a cuprins 32 de spitale, între 2008 și 2015, a constatat că internările în spital s-au dublat pentru copiii cu vârsta între 5 și 17 ani, pentru auto-vătămare, gânduri de sinucidere și acțiuni de sinucidere. Un alt studiu a arătat o creștere a sinuciderilor de 200% la fetele de 10 până la 14 ani și de 50% la băieții de aceeași vârstă. Cele mai multe dintre acestea au avut legătură cu un incident online. Pierderea legăturii umane, prin comunicarea față în față, contact vizual și atingere, creează pentru copiii noștri un viitor în care intimitatea emoțională, compasiunea și empatia sunt pe cale de dispariție. Societatea noastră devine din ce în ce mai atentă la numărul de like-uri primite în locul conexiunii umane pe care îl reprezintă acel like. Vă amintiți aceste tomografii? Nu pot să dorm gândindu-mă cum stricăm fără voie creierul copiilor noștri, crezând în mod eronat că excesul de tehnologie e inofensiv. Bineînțeles că nu-i putem ține pe copii departe de tehnologie, sau să îi dezavantajăm într-o economie globală care le cere să fie în pas cu tehnologia. Dar sunt foarte conștientă prin educația primită de faptul că până și un telefon inteligent poate afecta structura creierului fiicei mele și poate declanșa o dependență pe viață. Lumea va evolua indiferent că ne place sau nu, mai ales tehnologia. Și nu e niciun dubiu că tehnologia a fost net pozitivă; cu toate acestea, tot acest bine vine și cu ceva rău. Întrebarea pentru noi nu este dacă putem găsi o cale de a echilibra relația cu tehnologia, ci cât de repede putem face asta și cum arată o astfel de relație sănătoasă și echilibrată. Mi-am petrecut cariera învățând, înțelegând și vorbind de calitățile și defectele tehnologiei. Bunica Drake m-a învățat despre mine, dar cel mai important m-a învățat că oferirea de cunoștințe copiilor și încrederea oferită împreună cu aceste informații înseamnă că vor face alegeri mai bune. Putem să ieșim cu toții la lumină, deoarece am dovada că chiar funcționează. Împreună cu echipa mea, am realizat un program în care am făcut cunoscut copiilor, părinților și profesorilor un mod de utilizare sănătos și echilibrat al tehnologiei. Rezultatele? Copiii fac alegeri mai bune pentru ei și prietenii lor atunci când li se oferă informațiile și posibilitatea. Acestea sunt niște date de la o școală unde am lucrat, dar nu se deosebește de celelalte școli din SUA sau din lume, unde aveau probleme serioase cu incidente legate de tehnologie: hărțuire online, postări deplasate, plagiat și chiar sexting. După cum arată graficul, incidentele legate de tehnologie au crescut de la 40% la 72% într-o perioadă de cinci ani de când aveau aceste probleme. După introducerea programului nostru, rezultatele au fost șocante și pentru noi. Educarea copiilor despre cum să devină buni cetățeni digitali, în același timp oferind părinților și profesorilor instrumentele și resursele necesare pentru a-i sprijini pe copii în această transformare, au redus incidentele globale legate de tehnologie cu peste 50%. Asta dovedește că dacă avem încredere în copiii noștri și vorbim cu ei despre consecințele educaționale și juridice cu care se vor confrunta în fiecare aspect al vieții lor de acum înainte, le oferă o direcție bună cu privire la alegerile pe care le fac în lumea digitală. Cred că toți copiii vor să facă alegeri bune când au ocazia, dar depinde de noi să-i educăm cum să facă acest lucru în această lume nouă, că în această lume online totul e public și permanent. Acum că suntem conștienți cu toții de această știință nouă, cum putem rezolva împreună problema dependenței de tehnologie? Răspunsul este pur și simplu conștientizare și educație. Trăim vremuri minunate. Și aici suntem un grup extraordinar de oameni care s-au reunit pentru a analiza idei ce merită răspândite. Tehnologia ne-a permis să facem atât de mult bine, dar nu fără consecințe. Pitfall e un joc amuzant pentru un copil, dar nu era mai mult decât un băț ce alerga pe ecran în patru culori. (Râsete) Jocurile, aplicațiile, programele de azi sunt mult mai sofisticate, iar programatorii foarte pricepuți la punctele noastre sensibile. Este absolut necesar să ne unim și să abordăm această problemă cu îndrăzneală, sinceritate și fără frică. Avem cunoștințele necesare să depășim acest lucru. Copiii noștri se bazează pe noi să le fim bunica Drake. Vă mulțumesc! (Aplauze)