[Ridgewood--Queens]

["New York de aproape"]

["Jamian Juliano-Villani la muncă"]

E o rutină foarte simplă:

Intru,

îmi reîncălzesc cafeaua,

mă duc la calculator,

mă uit la chestii

îmi curăț pensulele,

și apoi mă apuc de lucru.

Nu am avut timp liber
de când am început, e o nebunie.

Când ai un timp limită
este ca o sentință iminentă.

E ca un pește!

Ca și cum ai datora ceva, cuiva.

Stresul omoară creativitatea.

Dacă faci o pictură proastă
și jobul tău este de artist

este foarte rău.

Este înspăimântător.

E ca și cum ai avea ciocolată pe față

și trebuie să mergi la o gală.

Ești la fel de bun ca și ultima ta pictură

ceea ce e nasol--

dar ăsta este adevărul.

Am crescut în pustiu, în New Jersey.

Am vrut să plec din New Jersey și să ajung
imediat la New York.

New York părea a fi locul unde mergeau
toți artiștii pentru a fi artiști

["Painters Painting"]

Mă uitam la "Painters Painting"--

Stella și Rauschenberg
și bla bla bla,

și erau toți în New York--

stând pe scări, murdari de vopsea.

Pentru mine ca și adolescent, era uimitor.

"Asta este..."

"Asta este!"
Înțelegi?

Acum nu mai e așa romantic

pentru că venind în New York
și fiind în lumea artiștiilor--

e o nebunie!

Am avut o grămadă de joburi nasoale.

Chelneriță pe ture de noapte.

Am lucrat în azile.

Am predat gimnastică

Învătătoare la grădiniță.

Am organizat cărți pentru un marinar
care era obsedat de nave.

Făceam naveta lucrând
la un restaurant în New Jersey.

ca să pot să-mi iau
primul apartament în New York.

Pictam din pat,

stând nopțiile trează ca să pictez.

Cu timpul, am închiriat o camera mai mare

și apoi una și mai mare.

Acum trei ani, am închiriat
primul meu studio.

Mă simțeam ca de Crăciun în fiecare zi.

--Teribil.

Picturile, cred ca sunt...

Sunt complicate,

Trebuie să le faci mai bine, mai ciudate

mai inteligente, mai prostuțe.

Pictezi un om de zăpadă în deșert...

Aia e tot? Serios?

Asta e tot, înțelegi?

E o glumă proastă?

Am simțul umorului
și un mod lejer de abordare.

Spune-mi o glumă,

și de acolo, cum poți să depășești asta,

este psihologic sau personal?

E ca și ping pong 
înainte și înapoi, înainte și înapoi,

până când lucrurile merg așa,

anulându-se pe ele.

Iau multe decizii ciudate singură

în mijlocul nopții.

Dar mai și vorbesc cu multă lume.

Dacă auzi toate vociile,

nu mai e un monolog.

[Ajay Kurian, Artist]

La capătul holului este Ajay,

un artist minunat.

M-a salvat de atâtea ori
cu multe expoziții

"Dă-mi un minut și putem să..."

"Susține-mă moral, te rog. Mersi."

--Mă gândesc la un turcoaz
foarte, foarte palid.

--Albastru sau un mov foarte palid.

--E mai bine mov?

--Un mov mișto.

--Ca lavanda, sau?

--Un mov foarte mișto.

--Înțeleg.

--Corect.

Sau ca...

--Aia e o vază sau o oglindă?

--Cine naiba știe?

--O să fie o oglidă.

--Bine.

--Hmm...

--La naiba.

Un prieten îmi spunea,

"Pune prostii,
nimeni nu-și dă seama."

["Multumesc, cretinule!]

[Inhalează adânc]

Dar eu pot să spun sigur.

Pentru că ar trebui să fie încrezători.

Tocmai am împlinit 30 ani.

Fumez mult, cam un pachet jumătate pe zi.

Beau mult.

Obiceiurile mele de somn sunt teribile.

Mănânc prostii.

Sunt ca o navă, înțelegi?

În ultimii ani am avut rezistență

și am tot lucrat și pompat.

Și acum, când chiar contează,

mă asigur că încă mai am.

Presiunea e să îți menți integritatea

și să faci un lucru de care ești mândru

chiar și sub presiune, ceea ce este dificil.

Vreau să forțez picturile--

și nu știu cum încă,
dar sper să-mi dau seama.

și să le transform în ceva
ce nu sunt încă.

Știu că voi face

ceva stânjenitor, sculpturi
sau videouri proaste.

Dar la naiba, trebuie să o fac,

acum este timpul--

cât încă mai am energie.