Pe 17 ianuarie 1920, șase oameni înarmați au jefuit un tren de marfă din Chicago. Dar nu urmăreau să fure bani. În mai puțin de o oră după ce alcoolul devenise ilegal în Statele Unite, tâlharii au fugit cu whiskey în valoare de mii de dolari. Era primul gust al consecințelor nedorite ale Prohibiției. Interdicția națională privind producția și vânzarea alcoolului în Statele Unite a venit după o interdicție similară în Rusia care a fost inițial o măsură de război din Primul Război Mondial. Dar viziunea occidentală asupra alcoolului ca fiind cauza principală a relelor sociale era mult mai veche. Aceasta a luat amploare în timpul Revoluției Industriale când noi populații de muncitori veneau în orașe și oamenii se adunau în saloane să bea. Până în secolul XIX, grupurile anti-alcool numite mișcări de cumpătare au început să apară în Statele Unite și în unele părți ale Europei. Acestea credeau că alcoolul era problema fundamentală din spatele sărăciei și violenței domestice și voiau să convingă guvernul de acest lucru. În timp ce unii acceptau consumul moderat de alcool, mulți credeau că alcoolul trebuie interzis în totalitate. Aceste mișcări au fost sprijinite de multe segmente ale societății. Organizațiile de femei au participat în mod activ încă de la început, susținând că alcoolul îi făcea pe bărbați să își neglijeze și abuzeze nevestele. Autoritățile religioase, în special protestanții, afirmau că alcoolul duce la ispită și păcat. Activiștii progresiști ai muncii credeau că alcoolul diminua capacitatea lucrătorilor de a se organiza. Nici guvernelor nu le era străină ideea de prohibiție. În Statele Unite și Canada, coloniștii au introdus lichiorurile tari, precum romul, comunităților native, ca apoi să învinuiască alcoolul pentru perturbarea acestora - deși au existat alte aspecte distructive. Guvernul american și cel canadian au interzis vânzarea alcoolului populațiilor indigene și în rezervații. Mișcările de cumpătare au câștigat primele lor victorii la nivel național și local, cu Maine și alte câteva state interzicând vânzarea și producția de băuturi alcoolice în anii 1850. În 1919, al 18-lea amendament la Constituția SUA a interzis producția, vânzarea și transportul tuturor băuturilor alcoolice. Amendamentul a intrat în vigoare odată cu Legea Volstead. Întrucât legea nu a interzis consumul personal, oamenii bogați au profitat de ocazie să facă provizii în timp ce restaurantele și barurile se grăbeau să vândă ultimele produse. Oamenii și-au pierdut locurile de muncă deoarece distileriile, fabricile de bere și cramele s-au închis. Între timp, grupurile de crimă organizată au satisfăcut cererea de alcool, creând o piața neagră profitabilă pentru producerea, contrabanda și vânzarea alcoolului interzis. Adesea, acestea lucrau cot la cot cu polițiști corupți și funcționari ai guvernului, chiar detonând bombe în campania pentru alegerea procurorului din statul Illinois în 1928 în sprijinul unei anumite facțiuni politice, Zeci de mii de baruri ilegale, cunoscute sub numele de „speakeasies” au început să servească alcool. Acestea variau de la baruri în subsoluri la săli elaborate de dans. Oamenii puteau produce alcool și la domiciliu, sau îl puteau obține cu o prescripție medicală sau în scopuri religioase. Pentru a preveni consumul de alcool la scară industrială, guvernul a cerut producătorilor să adauge substanțe chimice nocive, acestea ducând la mii de morți prin otrăvire. Nu știm exact cât de mulți oameni au băut în timpul Prohibiției deoarece alcoolul ilegal nu era reglementat sau impozitat. Dar până la sfârșitul anilor 1920, era clar că interdicția nu a adus îmbunătățirile sociale pe care le promisese. În schimb, a contribuit la corupție și la criminalitate organizată și a fost ignorată de milioane de cetățeni. În timpul unor verificări în Detroit, șeriful local, primarul și un congresman au fost arestați pentru consum de alcool. Odată cu debutul Marii Crize Economice în 1929, guvernul avea mare nevoie de veniturile din vânzările de alcool și a crezut că ridicarea interdicției ar stimula economia. În 1933, Congresul a adoptat Amendamentul 21, anulându-l pe al 18-lea, singurul amendament abrogat integral. Membrii mișcărilor de cumpătare credeau că alcoolul este cauza de bază a problemelor societății, dar realitatea este mult mai complicată. Și deși interzicerea completă nu a funcționat, impactul alcoolului asupra sănătății și societății e o îngrijorare și astăzi.