Pe 17 ianuarie 1920, șase oameni înarmați
au jefuit un tren de marfă din Chicago.
Dar nu urmăreau să fure bani.
În mai puțin de o oră
după ce alcoolul devenise ilegal
în Statele Unite,
tâlharii au fugit cu whiskey
în valoare de mii de dolari.
Era primul gust al consecințelor nedorite
ale Prohibiției.
Interdicția națională privind producția
și vânzarea alcoolului în Statele Unite
a venit după o interdicție similară
în Rusia
care a fost inițial o măsură de război
din Primul Război Mondial.
Dar viziunea occidentală
asupra alcoolului ca fiind
cauza principală a relelor sociale
era mult mai veche.
Aceasta a luat amploare
în timpul Revoluției Industriale
când noi populații de muncitori
veneau în orașe
și oamenii se adunau în saloane să bea.
Până în secolul XIX, grupurile anti-alcool
numite mișcări de cumpătare
au început să apară în Statele Unite
și în unele părți ale Europei.
Acestea credeau că alcoolul
era problema fundamentală
din spatele sărăciei
și violenței domestice
și voiau să convingă guvernul
de acest lucru.
În timp ce unii acceptau
consumul moderat de alcool,
mulți credeau că alcoolul trebuie
interzis în totalitate.
Aceste mișcări au fost sprijinite
de multe segmente ale societății.
Organizațiile de femei au participat
în mod activ încă de la început,
susținând că alcoolul îi făcea pe bărbați
să își neglijeze și abuzeze nevestele.
Autoritățile religioase,
în special protestanții,
afirmau că alcoolul duce
la ispită și păcat.
Activiștii progresiști ai muncii
credeau că alcoolul
diminua capacitatea lucrătorilor
de a se organiza.
Nici guvernelor nu le era străină
ideea de prohibiție.
În Statele Unite și Canada,
coloniștii au introdus lichiorurile tari,
precum romul, comunităților native,
ca apoi să învinuiască alcoolul
pentru perturbarea acestora -
deși au existat alte aspecte distructive.
Guvernul american și cel canadian
au interzis vânzarea alcoolului
populațiilor indigene și în rezervații.
Mișcările de cumpătare au câștigat
primele lor victorii
la nivel național și local,
cu Maine și alte câteva state interzicând
vânzarea și producția de băuturi alcoolice
în anii 1850.
În 1919, al 18-lea amendament
la Constituția SUA
a interzis producția, vânzarea
și transportul
tuturor băuturilor alcoolice.
Amendamentul a intrat în vigoare
odată cu Legea Volstead.
Întrucât legea nu a interzis
consumul personal,
oamenii bogați au profitat de ocazie
să facă provizii în timp ce restaurantele
și barurile se grăbeau să vândă
ultimele produse.
Oamenii și-au pierdut locurile de muncă
deoarece distileriile, fabricile de bere
și cramele s-au închis.
Între timp, grupurile de crimă organizată
au satisfăcut cererea de alcool,
creând o piața neagră profitabilă
pentru producerea, contrabanda
și vânzarea alcoolului interzis.
Adesea, acestea lucrau cot la cot
cu polițiști corupți
și funcționari ai guvernului,
chiar detonând bombe în campania
pentru alegerea procurorului
din statul Illinois în 1928
în sprijinul unei anumite
facțiuni politice,
Zeci de mii de baruri ilegale,
cunoscute sub numele de „speakeasies”
au început să servească alcool.
Acestea variau de la baruri în subsoluri
la săli elaborate de dans.
Oamenii puteau produce alcool
și la domiciliu,
sau îl puteau obține cu o prescripție
medicală sau în scopuri religioase.
Pentru a preveni consumul de alcool
la scară industrială,
guvernul a cerut producătorilor să adauge
substanțe chimice nocive,
acestea ducând la mii de morți
prin otrăvire.
Nu știm exact cât de mulți oameni
au băut în timpul Prohibiției
deoarece alcoolul ilegal nu era
reglementat sau impozitat.
Dar până la sfârșitul anilor 1920,
era clar că interdicția nu a adus
îmbunătățirile sociale
pe care le promisese.
În schimb, a contribuit la corupție
și la criminalitate organizată
și a fost ignorată
de milioane de cetățeni.
În timpul unor verificări în Detroit,
șeriful local, primarul și un congresman
au fost arestați pentru consum de alcool.
Odată cu debutul
Marii Crize Economice în 1929,
guvernul avea mare nevoie
de veniturile din vânzările de alcool
și a crezut că ridicarea interdicției
ar stimula economia.
În 1933, Congresul a adoptat
Amendamentul 21, anulându-l pe al 18-lea,
singurul amendament abrogat integral.
Membrii mișcărilor de cumpătare
credeau că alcoolul este cauza de bază
a problemelor societății,
dar realitatea este mult mai complicată.
Și deși interzicerea completă
nu a funcționat,
impactul alcoolului asupra sănătății
și societății e o îngrijorare și astăzi.