Poți ghici ce e asta? Ce ai zice dacă ți-aș spune că există un loc cu viețuitoare din sticlă? Sau că unele forme de viață ne sunt invizibile nouă, dar astronauții le văd mereu? Aceste vietăți invizibile din sticlă nu sunt extratereștrii de pe o exoplanetă. Se numesc diatomee: alge unicelulare fotosintetice ce produc oxigen și care ajută la formarea norilor pe întregul glob pământesc, ce au exoschelete complicate și geometrizate compuse din... da, sticlă. Se pot vedea din spațiu sub forma unor vârtejuri colorate pe suprafața oceanului, iar atunci când mor, exoscheletele lor din sticlă se scufundă în ocean luând carbonul din aer cu ele în mormânt, fiind responsabile pentru o mare parte din sechestrarea carbonului în oceane. Trăim pe o planetă extraterestră. Încă există multe vietăți neobișnuite de studiat, iar foarte multe trăiesc în condiții extreme, departe de văzul și înțelegerea noastră. Un astfel de loc e Antarctica. De regulă, când ne gândim la Antarctica, ne gândim la un loc pustiu cu excepția câtorva pinguini. Dar Antarctica ar trebuie să fie cunoscută drept o oază polară plină de viață, gazdă a multor vietăți foarte fascinante. Așa că de ce nu le-am văzut în cel mai recent documentar despre natură? Păi, stau ascunse sub zăpadă și gheață, sunt practic invizibile nouă. Sunt microbi: mici plante și animale ce trăiesc în interiorul ghețarilor, sub banchiză, înotând în mici lacuri subglaciale. Nu sunt mai puțin carismatice decât animalele megafaunii des întâlnită într-un documentar despre natură. Dar cum poți convinge oamenii să studieze ce nu pot vedea? Recent, am condus o expediție de cinci săptămâni în Antarctica pentru a deveni un realizator de filme cu animale sălbatice la scară microbiană. Cu 84 kg de echipament, m-am urcat la bordul unui avion militar, aducând cu mine microscoape pentru a filma și documenta iubitorii microscopici de condiții extreme, pentru a deveni mai familiari cu un ecosistem prost înțeles cu care conviețuim pe Pământ. Pentru a filma vietățile invizibile în acțiune a trebuit să văd unde locuiesc, a trebuit să mă aventurez sub gheață. În fiecare an, suprafața Antarcticii aproape se dublează datorită banchizei. Pentru a putea vedea sub stratul gros de gheață de 2,7 metri, am coborât pe un tub lung de metal introdus în banchiză pentru a urmări un ecosistem ascuns plin de viață, în timp ce eram suspendată între fundul oceanului și luminosul tavan de gheață. Așa arăta din afară. Era pur și simplu magic. Printre vietățile pe care le-am găsit se numără și drăguțele ostracode și multe frumoase diatomee geometrice. Am plecat mai departe pentru a campa în Văile Uscate ale Antarcticii pentru câteva săptămâni. 98% din Antarctica este acoperită cu gheață, iar Văile Uscate sunt cea mai mare porțiune a Antarcticii unde chiar poți vedea cum arată continentul sub toată gheața. Am luat mostre de bacterii la Cascada Sângelui, un fenomen natural în care un lac subglacial varsă oxid de fier, despre care se credea că nu conține viață până acum un deceniu. Am urcat pe un ghețar pentru a săpa în interiorul lui, scoțând la iveală nenumărate viețuitoare ce-și trăiau viața din plin în interiorul straturilor de gheață. Cunoscute drept crioconite, se formează când mici bucăți de pământ închis la culoare ajung pe ghețar și încep să se topească sub formă de găuri ce îngheață la loc, prezervând sute de pucuri de pământ în interiorul ghețarului, asemenea unor universuri insulare, fiecare cu propriul său ecosistem. Pe unele vietăți s-ar putea să le recunoști, ca acest tardigrad drăguț... îmi plac foarte mult, sunt ca niște mini ursuleți gumați cu ghiare. Cunoscuți și ca „urși de apă”, sunt faimoși pentru superputerile lor care le permit să supraviețuiască în condiții extreme, inclusiv în vidul spațiului. Dar nu trebuie să călătorești până în spațiu sau Antarctica ca să-i găsești. Trăiesc în mușchi peste tot pe glob, de la cei din crăpăturile din trotuar până la parcuri. E posibil că treci pe lângă multe astfel de animale invizibile zilnic. Alții pot arăta familiar, dar să fie la fel de ciudați, precum nematodele. Nici șarpe, nici vierme, nematodele sunt vietăți cu totul aparte. Nu se pot regenera ca un vierme sau târî ca un șarpe, dar au mici ace în gură asemănătoare cu un pumnal pe care le folosesc uneori pentru capturarea prăzii, sugându-i măruntaiele. Pentru fiecare om de pe glob, există 57 de miliarde de nematode. Iar pe unele vietăți s-ar putea să nu le recunoști, dar care trăiesc vieți la fel de fascinante, precum rotiferele cu uimitoarele coroane ce se transformă în guri în formă de Roomba, ciliați cu sisteme digestive mult prea transparente și cianobacterii care seamănă cu confetti explodat pe un vas Petri. De multe ori ce vedem în media sunt imagini realizate cu un microscop electronic de scanare ale microorganismelor ce arată ca niște monștri înspăimântători. Fără să le vedem în mișcare, vieților lor ne rămân necunoscute chiar dacă trăiesc la fiecare pas. Cum arată viața lor zilnică? Cum interacționează cu mediul? Dacă ai văzut vreodată o poză cu un pinguin la zoo, dar nu l-ai văzut vreodată clătinându-se, iar apoi alunecând pe gheață, n-ai putea înțelege complet pinguinii. Văzând vietățile minuscule în acțiune, le putem înțelege mai bine viețile, de altfel invizibile. Fără să studiem viața invizibilă din Antarctica și din curțile noastre, nu vom înțelegem cu câte vietăți împărțim lumea, iar asta înseamnă că nu avem o imagine completă a planetei noastre bizare. Vă mulțumesc!