Sunt un activist al ideilor. Cu alte cuvinte, lupt ca ideile în care cred să vadă lumina zilei, indiferent de care parte a ecuatorului au luat naștere. Așa și trebuie să fac. Eu însumi vin din acea parte a lumii care, deseori, este numită indirect fie „Sudul Global” fie „lumea în curs de dezvoltare”. Dar hai să fim sinceri: când folosim aceste expresii, ne referim de fapt la lumea săracă, la acele colțuri ale lumii care au recipiente de-a gata pentru ideile la mâna a doua ale altor locuri și ale altor oameni. Dar sunt aici ca să mă abat puţin de la scenariu și să încerc să vă conving că aceste locuri sunt de fapt vii și debordează de idei. Adevărata mea dilemă este: de unde să încep? Poate cu Egipt, Alexandria, unde îl întâlnim pe Rizwan. Când se plimbă prin souk-ul său, și intră într-o farmacie după medicamente pentru inimă care pot preveni coagularea sângelui din arterele sale, se confruntă cu faptul că, în ciuda unei epidemii în creștere care momentan e responsabilă pentru 82% din totalul deceselor în Egipt, tocmai medicamentele care pot trata astfel de boli au devenit ţinta geniului malefic al falsificatorilor. Falsificatori care produc medicamente contrafăcute. Din fericire pentru Rizwan, eu și echipa mea, în colaborare cu cea mai mare companie farmaceutică din Africa, am pus coduri unice, gândiți-vă la ele ca la niște parole de unică folosință, pe fiecare pachet de medicamente pentru inimă din Egipt. Prin urmare, când Rizwan cumpără medicamente pentru inimă, poate să transmită aceste parole unice prin SMS către un număr scurt, fără suprataxă, valabil în toate rețelele de telefonie mobilă din Egipt, gratuit. Primește un mesaj, numiți-l „mesajul vieții”, care îl asigură că acest medicament nu face parte din cele 12% de medicamente din Egipt care sunt contrafăcute. De la superbele maluri ale Nilului, plutim spre frumoasa vale a Marelui Rift din Kenya. În orașul Narok îl întâlnim pe Ole Lenku, cunoscut ca sarea pământului. Când intră într-un magazin agricol, nu-și dorește decât semințe de varză certificate pe care, dacă le-ar planta, ar obține o recoltă suficient de bogată care i-ar permite să achite taxele școlare ale copiilor. Atât își dorește. Din păcate, conform estimărilor majorității organizațiilor internaționale, 40% din toate semințele vândute în estul și sudul Africii sunt de calitate contestabilă, uneori de-a dreptul contrafăcute. Din fericire pentru Ole, echipa noastră s-a implicat din nou, și, alături de principala autoritate de reglementare a agriculturii din Kenya, am digitalizat întregul proces de certificare pentru semințele din acea țară, pentru fiecare sămânță: mei, sorg, porumb, astfel încât atunci când Ole Lenku transmite un cod de pe un ambalaj de mei, poate primi un certificat digital care îl asigură că sămânța este certificată corespunzător. Din Kenya, ne îndreptăm spre Noida, în India, unde irepresibila Ambika se ține cu tărie de visul ei de a deveni o atletă de elită, încrezătoare că, datorită metodei noastre de evaluare a ingredientelor, nu va ingera ceva accidental care ce i-ar putea da peste cap testele antidoping și ar putea-o descalifica din sporturile pe care le iubește. În sfârșit, poposim în Ghana, propria mea țară de origine, unde o altă problemă trebuie abordată: problema sub-vaccinării, sau a vaccinurilor proaste. Vedeți, când introduceți anumite vaccinuri în organismul unui copil, îi oferiți o asigurare pe viață contra unor boli periculoase care îl pot schilodi sau îl pot omorî. Uneori, asta este pentru toată viața. Problema este că vaccinurile sunt, în fapt, organisme firave, și trebuie să fie păstrate la temperaturi între două și opt grade. Și dacă nu faci asta, își pierd potența, și nu mai conferă imunitatea pe care copilul o merită. Alături de oameni de știință vizionari, am transformat niște semne simple de pe flacoanele de vaccin în ceva ce poate fi considerat un termometru rudimentar. Astfel, aceste semne se schimbă lent în timp, în funcție de temperatură până când lasă un model distinctiv pe suprafața vaccinului, astfel încât o asistentă medicală, cu o scanare cu telefonul, poate detecta dacă vaccinul a fost stocat corespunzător la temperatura potrivită și, prin urmare, este încă utilizabil, înainte de a-l administra copilului, asigurând astfel, la propriu, generația următoare. Acestea sunt o parte din soluțiile care deja salvează vieți și societăți în aceste părți ale lumii. Însă țin să vă reamintesc că în spatele lor se află niște idei puternice, și voi sintetiza câteva. Unu, că încrederea socială nu este la fel ca încrederea interpersonală. Doi, că diviziunea dintre consum și reglementare într-o lume din ce în ce mai interdependentă nu mai este ceva viabil. Și trei, că autonomia descentralizată, indiferent de ceea ce susțin entuziaștii de blockchain din Vest, pe care îi respect, nu este la fel de importantă ca întărirea buclelor de feedback pentru responsabilitate socială Acestea sunt câteva dintre idei. De fiecare dată când merg undeva și țin acest discurs și fac aceste remarci și dau aceste exemple, oamenii spun: „Dacă aceste idei sunt atât de geniale, de ce nu sunt pretutindeni? N-am auzit niciodată de ele.” Vreau să vă asigur că motivul pentru care nu ați auzit de aceste idei este exact punctul de la care am pornit. Și anume, că există părți ale lumii ale căror idei bune pur și simplu nu se extind din cauza latitudinii la care s-au născut. Numesc asta „imperialism mental latitudinal”. (Râsete) Acesta este adevăratul motivul. Dar mă puteți contrazice spunând: „O fi o problemă importantă, dar e o problemă cam obscură în anumite părți ale lumii. De ce să globalizăm astfel de probleme? Stau mai bine la nivel local.” Dacă, drept răspuns, v-aș spune că, de fapt, la baza fiecărei probleme pe care am descris-o, există o dispută fundamentală a erodării încrederii în piețe și instituții, și că nu este nimic mai global, mai universal, mai apropiat nouă decât problema încrederii. De exemplu, 25% din fructele de mare vândute în SUA sunt fals etichetate. Prin urmare, când cumperi un sandviș cu ton sau cu somon în Manhattan, mănânci ceva ce ar putea fi interzis în Japonia pentru că e toxic. Literalmente. Ați auzit de vremea când carnea de cal se deghiza în carne de vacă în chiftelele pentru burgeri din Europa? Ați auzit. Ceea ce nu știți este că o bună bucată din aceste chiftele contrafăcute erau, de asemenea, contaminate cu cadmiu, care poate dăuna rinichilor. Asta în Europa. Ați auzit de accidente aviatice și vă faceți griji la gândul lor, pentru că, din când în când, unul dintre ele îți rămâne în minte. Pariez însă că nu știți că o singură anchetă a descoperit un milion de cazuri de contrafacere în lanțul de aprovizionare a industriei aeronautice din SUA. Așadar, asta e o problemă globală, fără discuție. Este o problemă globală. Singurul motiv pentru care nu acționăm cu urgența pe care o merită e că cele mai bune soluții, cele mai avansate soluții, cele mai progresive soluții, se află, din păcate, în părți ale lumii unde soluțiile nu se extind. Și de aceea nu e de mirare că încercări de a crea modele similare de verificare pentru produse farmaceutice sunt acum în urmă cu un deceniu în SUA și Europa, în timp ce există deja în Nigeria. Cu un deceniu, și costă de o sută de ori mai mult. Și de asta, când intrați într-un Walgreens în New York, nu puteți verifica sursa medicamentelor, dar o puteți face în Maiduguri, în Nigeria de Nord. Asta e realitatea. (Aplauze) Asta e realitatea. (Aplauze) Așa că revenim la problema ideilor. Nu uitați, soluțiile sunt doar idei ambalate, deci ideile sunt cele mai importante. Într-o lume în care marginalizăm ideile Sudului Global, nu putem crea modele de rezolvare a problemelor global-inclusive. Acum, s-ar putea să spuneți: „Ei, este rău, dar într-o astfel de lume în care avem atâtea alte probleme ne mai trebuie încă o cauză?” Da, avem nevoie de încă o cauză. De fapt, această cauză vă va surprinde: cauza dreptății intelectuale. Spuneți: „Ce? Dreptate intelectuală? Într-o lume a abuzului drepturilor omului?” Și explic astfel: toate soluțiile la celelalte probleme care ne afectează și cu care ne confruntăm au nevoie de soluții. Deci e nevoie de cele mai bune idei pentru a le face față. Și de asta vă întreb azi: ne putem unii cu toții pentru dreptate intelectuală? (Aplauze)