Sunt astrodinamicist,

ca acel tip Rich Purnell
din filmul „The Martian”.

Și e slujba mea să studiez și să prezic
mișcarea obiectelor din spațiu.

În prezent, urmărim în jur de 1%
din obiectele periculoase de pe orbită,

periculoase pentru serviciile
de localizare,

agricultură, activitate bancară,

televiziune și comunicații,

și în curând, foarte curând,

chiar și internetul în sine.

Aceste servicii nu sunt protejate

de aproximativ
o jumătate de milion de obiecte

de la mărimea unui strop de vopsea,

până la mărimea unui autobuz școlar.

Un strop de vopsea,

călătorind la viteza normală,

lovindu-se de unul din aceste obiecte,

ar putea să-l transforme 
în ceva complet inutil.

Dar nu putem urmări lucruri care sunt
cât un strop de vopsea.

Putem urmări doar lucruri care sunt,
să zicem, cât un smartphone.

Așa că din această jumătate de milion
de obiecte despre care ar trebui

să fim îngrijorați,

putem urmări doar în jur de 26.000.

Și din aceste 26.000, 
doar 2.000 sunt în funcțiune.

Totul în afara acestora

este gunoi.

Este mult gunoi.

Ca să fac lucrurile puțin mai rele,

majoritatea obiectelor lansate pe orbită
nu se mai întorc niciodată.

Trimitem satelitul pe orbită,

nu mai funcționează,
rămâne fără combustibil

apoi iar trimitem unul...

și încă unul...

și apoi altul.

Și uneori,

doi sateliți se vor ciocni

sau unul va exploda,

sau chiar mai rău,

cineva ar putea să-și distrugă
unul din sateliții de pe orbită,

iar asta generează mult mai multe bucăți,

multe dintre care, de asemenea,
nu se întorc niciodată.

Aceste lucruri nu sunt împrăștiate
aleatoriu pe orbită.

Se pare că din cauza curburii
timpului și a spațiului,

există locații ideale

unde punem acești sateliți;

gândiți-vă la acestea
ca la niște autostrăzi spațiale.

Foarte asemănătoare
cu autostrăzile de pe Pământ,

aceste autostrăzi spațiale pot prelua
o capacitate limitată de trafic

pentru a permite
o manevrare spațială sigură.

Spre deosebire de autostrăzile
de pe Pământ,

nu există niciun fel de reguli
pentru traficul spațial.

Niciuna, bine?

Uau.

Ce s-ar putea întâmpla greșit?

(Râsete)

Ar putea fi foarte drăguț

dacă am avea un fel de hartă
a traficului spațial,

ca un Waze pentru spațiu
pe care aș putea să caut

și să văd care sunt condițiile curente
de trafic în spațiu,

poate chiar să le prezică.

Problema cu asta, în orice caz,

este că întreabă cinci oameni diferiți,

„Ce se întâmplă în oribită?

Unde merg lucrurile?”

și probabil vei primi
10 răspunsuri diferite.

De ce se întâmplă asta?

Pentru că informațiile despre obiectele
de pe orbită nu sunt împărtășite reciproc.

Cum ar fi dacă am avea
un sistem de informații transparent

pentru traficul spațial,
deschis și global accesibil

care poate informa publicul
unde e localizat totul

pentru a încerca să mențină
spațiul sigur și sustenabil?

Și dacă sistemul ar putea fi folosit

pentru crearea unor reguli
bazate pe dovezi,

pentru traficul spațial?

Așa că am dezvoltat ASTRIAGraph,

primul sistem colectiv de monitorizare
a traficului spațial,

la Universitatea din Texas, Austin.

ASTRIAGraph combină multiple surse
de informații globale:

guvern, industrie și academie,

și le include pe o platformă comună
pe care oricine o poate accesa astăzi.

Aici puteți vedea 26.000 de obiecte
aflate pe orbita Pământului,

multe opinii,

și e actualizată aproape în timp real.

Dar să ne întoarcem la problema mea
cu harta pentru traficul spațial:

cum ar fi dacă ați fi avut doar informații
de la guvernul Statelor Unite?

Ei bine, în acest caz,
așa ar arăta harta de trafic spațial.

Dar ce cred rușii?

Asta arată total diferit.

Cine are dreptate? Cine greșește?

Ce ar trebui să cred?

În ce aș putea avea încredere?

Asta face parte din problemă.

În absența acestei platforme
de monitorizare

a activității spațiale,

unde sunt localizate toate aceste obiecte,

pentru a reconcilia aceste incoerențe

și pentru a face
aceste cunoștințe accesibile,

riscăm, de fapt, să pierdem abilitatea

de a folosi spațiul
pentru beneficiul umanității.

Vă mulțumesc foarte mult!

(Aplauze și ovații)