Cui nu îi place eficiența? Mie îmi place. Eficiența înseamnă să obținem mai mult cu mai puțin. Mai mulţi kilometri cu un consum mai mic, mai multă lumină emisă pe watt, mai multe cuvinte pe minut. A obține mai mult cu mai puţin e cea mai bună opțiune, în afară de a obține ceva gratis. Algoritmi, big data, cloud-ul ne dau mai mult pentru mai puţin. Ne îndreptăm spre o utopie lipsită de dificultăți sau înspre un coșmar de supraveghere online? Nu ştiu. Interesul meu este prezentul și aș dori să vă arăt cum trecutul ne poate ajuta sa înțelegem prezentul. Nu există nimic care să rezume promisiunea şi pericolul eficienței cum o face bietul cartof. Cartoful își are originea în munţii Anzi şi a fost adus în Europa de la incaşii străvechi. Cartoful este o capodoperă a nutriției echilibrate. Şi are câțiva prieteni puternici. Regele Frederic cel Mare al Prusiei a fost primul entuziast. El a crezut că cartoful poate să ajute la creșterea sănătoasă a populaţiei prusace. Şi cu cât sunt mai mulţi prusaci sănătoși, cu atât mai mulți soldați prusaci. Și câţiva dintre acei soldați prusaci sănătoși au capturat un farmacist militar francez pe nume Parmentier. La început, Parmentier a fost şocat de dieta cu cartofi de trei ori pe zi din raţia prizonierilor de război, dar a ajuns să îi placă. El a considerat că îl face mai sănătos. Astfel, când a fost eliberat, a luat initţiativa de a distribui cartoful în Franța. Avea câțiva prieteni cu influenţă. Benjami Franklin l-a sfătuit sa dea un banchet, unde fiecare fel de mâncare să includă cartofi. Şi Franklin să fie oaspete de onoare. Chiar şi regele şi regina Franţei au fost convinși să poarte cartofi. Mă scuzați, flori de cartofi. (Râsete) Regele a purtat o floare de cartof la butonieră, şi regina a purtat o floare de cartof în păr. A fost o idee de relații cu publicul extraordinară. Dar a existat o condiție neprevăzută. Cartoful a fost prea eficient pentru bunăstarea Europei. În Irlanda părea ca un miracol. Cultura de cartofi a înflorit, populația a crescut. Dar a existat un risc ascuns. Cartofii din Irlanda au fost identici genetic. Erau un soi eficient, numit Lumper. Problema cu cartofii Lumper a fost că o boală din America de Sud care a afectat un cartof avea să-i afecteze pe toți. Exploatarea si nepăsarea britanică a avut un anumit rol, dar din cauza acestei monoculturi, un milion de oameni au murit, şi încă două milioane au fost forţati să emigreze. O plantă care ar fi trebuit să pună capăt foametei a creat una dintre cele mai tragice. Problemele eficienţei din ziua de azi sunt mai puțin drastice, dar mai cronice. Pot prelungi relele pe care erau menite să le soluţioneze. De exemplu, fişierele medicale. Păreau răspunsul la problema medicilor de a scrie de mână și aveau avantajul de a furniza informaţii mai bune pentru tratament. Dar, în practică, a însemnat mult mai multă documentație digitală, şi acum doctorii se plâng că au mai puţin timp să vadă pacienții, în loc de mai mult timp. Obsesia eficienței ne poate face mai puțin eficienți. Eficiența se răzbună și cu rezultate fals pozitive. Spitalele au sute de aparate care sunt setate să dea alarma. De multe ori, acestea dau alarme false. Ia timp pentru a exclude aceste falsuri. Şi acel timp rezultă în oboseală, stres și iarăşi, neglijarea problemelor pacienților reali. Există și rezultate false pozitive în recunoașterea tiparelor. Un autobuz școlar, dintr-un unghi greșit, poate să pară un sac de box. Deci, se pierde timp preţios pentru a elimina confuzia. Fals negativele duc și ele la probleme. Algoritmii pot să învețe mult - și repede. Dar ei pot să ne informeze doar despre trecut. Astfel, multe opere clasice primesc recenzii negative, precum „Moby Dick”, sau sunt refuzate de diferite edituri, precum seria „Harry Potter”. Poate fi dăunător să încerci să elimini toată ineficiența. Eficiența este o capcană când este copiată de opoziție. De exemplu, în a doua jumătate a secolului XIX, artileria franceză de 75 de milimetri a fost o capodoperă a designului letal. Această armă putea trage la fiecare patru secunde. Asta nu a fost neobișnuit. Ceea ce a fost excepţional fost faptul că datorită mecanismului de recul, putea să se întoarcă în aceeași poziție fără sa fie repoziționată manual. Astfel, rata de descărcare a crescut drastic. Asta părea să fie o modalitate a Franței de a-i învinge pe germani în următoarea luptă. Dar, cum era de așteptat, germanii lucrau la ceva foarte similar. Astfel, la începutul Primului Război Mondial, rezultatul a fost un război de tranșee care a durat mai mult decât s-ar fi crezut. O tehnologie care trebuia să scurteze războiul, de fapt l-a prelungit. Cel mai mare cost dintre toate sunt probabil ocaziile pierdute. Platforma economică care conectează cumpărătorii și vânzătorii poate fi o investiție bună, iar noi am văzut acest lucru în ultimele săptămâni. Companiile care încă pierd sute de milioane de dolari pot crea miliardari cu ofertele publice inițiale. Dar invenţiile cu adevărat dificile sunt cele fizice și chimice. Acestea implică riscuri mai mari. Acestea pot pierde pentru că echipamentul e problematic. E mult mai dificil să extinzi o invenţie fizică sau chimică decât una bazată pe informații pe software. Să ne gândim la baterii. Bateriile cu litiu din aparatele portabile şi mașinile electrice se bazează pe un principiu vechi de 30 de ani. Câte dintre bateriile telefoanelor de azi țin o zi întreagă după o singură încărcare? Da, hardware-ul este greu. A fost nevoie de peste 20 de ani pentru patentarea principiului de fotocopiere uscată de către Chester Carlson în 1938, din care a rezultat copiatorul Xerox 914, introdus in 1959. Compania mică și curajoasă, Haloid din Rochester, New York, a trecut prin ceea ce multe corporaţii nu ar fi tolerat niciodată. Au fost eşecuri repetate, și una dintre problemele speciale a fost focul. De fapt, când aparatul 914 a fost scos, încă avea un dispozitiv denumit filtru de arsuri, dar care era de fapt un mic stingător încorporat. Răspunsul meu la aceste întrebări este: ineficiență inspirată. Informațiile și măsurătorile sunt esențiale, dar nu suficiente. Trebuie să lăsam loc pentru intuiţia şi abilităţile umane. Există șapte aspecte ale ineficienței inspirate. În primul rând, urmează drumul nebătătorit și acceptă norocul. Direcțiile greșite poate fi productive. Odată, când exploram partea de est a râului Mississippi, am luat-o în direcţia greșită. Mă apropiam de un pod cu taxă ce traversa marele râu, şi taxatorul mi-a spus că nu mă mai pot întoarce. Aşa că am plătit cei 50 de cenţi - atât era pe vremea aceea - şi am ajuns în Muscatine, Iowa. Auzisem vag de Muscatine, dar s-a dovedit a fi un loc fascinant. Muscatine avea una dintre cele mai dese suprafețe de muşchi vegetali din lume. Cu un secol în urmă, o treime din nasturii din lume erau produşi în Muscatine, 1,5 miliarde pe an. Acum, ultimele fabrici sunt deja închise, dar încă există un muzeu al industriei nasturilor din perle şi e unul dintre cele mai neobişnuite din lume. Nasturii au fost doar începutul. Există o casă în Muscatine unde viitorul preşedinte al Chinei avea să fie cazat în 1986, în calitate de delegat în agricultură. Aceasta este acum casa prieteniei sino-americane. şi este un loc de pelerinaj pentru turiştii chinezi. Cum aş fi putut eu să prezic asta? (Râsete) În al doilea rând, ridică-te de pe canapea. Uneori poate fi mai eficient să faci lucrurile urmând calea cea grea. Gândiţi-vă la internetul lucurilor. Este minunat să poți controla lumina, să programezi termostatul şi chiar să aspiri prin casă fără a fi nevoie să te ridici din pat. Dar cercetarea medicală a demonstrat că de fapt mişcarea, ridicatul, mersul sunt ideale pentru inimă. Sunt bune pentru inimă şi pentru siluetă. În al treilea rând, valorifică-ți greşelile. Forme grozave pot fi create prin dezvoltarea creativă a accidentelor. Tad Leski, un arhitect al Operei Metropolitane la Centrul Lincoln, lucra la o schiţă şi puțină cerneală albă a căzut pe desen. Alţii probabil că l-ar fi aruncat, dar Leski a fost inspirat să producă un candelabru înstelat care probabil că a fost cel mai renumit de acest fel din secolul XX. În al patrulea rând, uneori încearcă ce e greu. Poate fi mai eficient să fii mai puțin fluent. Psihologii numesc asta dificultate dezirabilă. A lua notițe cu ajutorul unei tastaturi ar părea cea mai bună metodă de a reține spusele unui profesor, de a o transcrie cuvânt cu cuvânt. Dar, cercetările arată că atunci când trebue să abreviem, când trebuie să facem un rezumat a ceea ce spune vorbitorul, când luăm notițe pe hârtie cu un creion, procesăm și informaţiile. Ne-o însuşim și învăţăm mai activ decât atunci când doar transcriem ceea ce se spune. În al cincilea rând, fii precaut și diversifică. Monocultura poate fi mortală. Vă amintiți de cartof? A fost eficient până când nu a mai fost. Diversificarea e valabilă și pentru organizaţii. Un software poate identifica criteriile care au adus cândva succesul angajaților. Şi uneori e folositor pentru filtrarea angajaţilor. Dar, să ne amintim că mediul se schimbă constant, şi software-ul de filtrare nu poate ști, și nici noi nu putem ști cine va fi folositor în viitor. Deci, va trebui să suplimentăm ceea ce ne spun algoritmii cu intuiţia şi căutarea de indivizi cu experienţe şi viziuni variate. În al şaselea rând, obţine siguranţă prin redundanţă și abilităţi umane. De ce s-au prăbuşit două avioane 737 Max? Încă nu ştim întreaga poveste, dar ştim cum să prevenim tragediile pe viitor. Avem nevoie de multiple sisteme independente. Dacă unul eşuează, celelalte pot prelua controlul. Avem nevoie şi de operatori experimentaţi care să vină în ajutor şi asta înseamnă antrenament constant. În al şaptelea rând, fiţi extravagant de raţionali. Thomas Edison a fost un pionier în industria cinematică şi în tehnologia aparatului fotografic. Nimeni nu a făcut mai mult pentru eficiență decât Thomas Edison. Dar eficiența costurilor a eşuat pentru el. Managerul său a angajat un așa-numit inginer de eficiență, care l-a sfătuit să economisească bani folosind mai mult pelicula fotografică la filmări şi refilmând mai puțin. Da, Edison a fost un geniu, dar el nu a înțeles noile reguli ale filmului de lung metraj şi faptul că eşecul devenea preţul succesului. Pe de altă parte, unii regizori grozavi, precum Erich Von Stroheim, au fost opusul. Eu au fost dramaturgi superbi, şi Stroheim a fost şi un actor renumit. Dar ei nu au reuşit să se limiteze la buget. Şi asta nu a fost durabil. Irving Thalberg, un fost secretar cu geniu intuitiv, a obținut extravaganţă rațională. Prima dată la Universal şi apoi la MGM, devenind idealul producătorului din Hollywood. În concluzie, pentru a fi eficient cu adevărat, avem nevoie de ineficiență optimă. Calea cea mai scurtă poate fi o curbă, şi nu o linie dreaptă. Charles Darwin a înțeles asta. Când întâlnea o problemă dificilă, mergea în cerc pe o potecă construită de el în spatele casei lui. O cale productivă poate fi fizică, precum cea a lui Darwin, sau virtuală, sau un ocol neprevăzut de la o rută prestabilită. Prea multa eficiență se poate slăbi pe sine. Dar un pic de ineficiență inspirată poate să o întărească. Uneori, cea mai bună metodă de a avansa este să urmezi linia unui cerc. Vă mulţumesc! (Aplauze)