Acum doi ani,
am primit un apel
care mi-a schimbat viața.
„Salut! Sunt vărul tău, Hassen.”
Am încremenit.
Vedeți voi, am peste 30 de veri primari,
dar nu cunoșteam pe niciunul Hassen.
Am aflat că Hassen era de fapt
vărul mamei mele
care tocmai sosise
în Montreal ca refugiat.
În următoarele luni,
încă trei rude au venit în Canada
pentru a solicita azil
cu puțin mai mult decât hainele de pe ei.
În cei doi ani de la acel apel,
viața mea s-a schimbat complet.
Am părăsit mediul universitar
și acum conduc o echipă variată
de tehnicieni, cercetători și refugiați
care dezvoltă resurse de auto-ajutorare
adaptabile pentru nou-veniți.
Vrem să îi ajutăm să depășească barierele
lingvistice, culturale și alte obstacole
care îi fac să simtă că au pierdut
controlul asupra propriilor vieți.
Știm că I.A. poate ajuta la restabilirea
drepturilor și a demnității
pe care mulți le pierd când caută ajutor.
Experiența cu refugiații
din familia mea nu e singulară.
Potrivit UNHCR,
în fiecare minut, 20 de persoane emigrează
din cauza schimbărilor climatice,
crizelor economice
sau instabilităților sociale și politice.
În timpul voluntariatului
la un adăpost local YMCA
unde vărul meu Hassen
și alte rude au fost trimise,
am văzut și am învățat să apreciem
cât de mult efort și coordonare
solicită relocarea.
Prima dată când ajungi,
trebuie să găsești un avocat
și să completezi documentele legale
în două săptămâni.
De asemenea, trebuie să te programezi
pentru control la un medic preautorizat,
pentru a putea solicita
un permis de muncă.
Trebuie să începi să cauți
un loc în care să stai
înainte de a primi
orice fel de asistență socială.
Fiindcă mii de oameni au fugit
din Statele Unite
și au cerut azil în Canada
de-a lungul ultimilor ani,
am văzut ce înseamnă
ca numărul celor care au nevoie de ajutor
să depășească resursele disponibile.
Serviciile sociale nu se mișcă repede,
și chiar dacă comunitățile fac tot ce pot
pentru a ajuta cât mai mulți oameni
cu resurse limitate,
nou-veniții ajung să piardă
mult timp așteptând,
fără să știe la cine să apeleze.
În Montreal, de exemplu,
în ciuda milioanelor de dolari cheltuiți
pentru a sprijini eforturile de relocare,
aproape 50% dintre nou-veniți încă nu știu
că există resurse gratuite
care i-ar putea ajuta cu orice,
de la completarea documentelor,
până la găsirea unui loc de muncă.
Problema nu este
că aceste informații nu există.
Dimpotrivă, cei care au nevoie sunt adesea
bombardați cu atât de multe informații,
încât le e dificil
să le înțeleagă pe toate.
„Nu-mi oferi mai multe informații,
spune-mi doar ce să fac”,
am auzit asta la nesfârșit.
Toate astea reflectă cât de dificil
poate fi să te orientezi
când ajungi pentru prima oară
într-o altă țară.
La naiba, m-am luptat cu aceleași probleme
când am ajuns în Montreal,
și am un doctorat.
(Râsete)
Cum a spus un alt membru al echipei
noastre, el însuși refugiat:
„În Canada, o cartelă SIM
e mai importantă decât mâncarea
pentru că nu vom muri de foame.”
Dar obținerea accesului la resursele
și informațiile potrivite
poate face diferența
între viață și moarte.
Dați-mi voie să mă repet:
accesul la resursele
și informațiile potrivite
poate face diferența
dintre viață și moarte.
Pentru a face față acestor probleme,
am construit Atar,
primul asistent virtual bazat pe I.A.
care te ghidează pas cu pas
în prima săptămână
petrecută într-un oraș nou.
Trebuie doar să-i spui
cu ce te poate ajuta.
Atar îți va pune câteva întrebări simple
pentru a-ți înțelege
propriile circumstanțe
și pentru a stabili dacă ai dreptul
de a beneficia de acele resurse.
De exemplu: Ai un loc
unde să stai în seara asta?
Dacă nu, preferi un adăpost pentru femei?
Ai copii?
Atar va genera o listă
pas cu pas ce îți spune
tot ce trebuie să știi,
de la unde să mergi, cum să ajungi acolo,
ce să iei cu tine
și la ce să te aștepți.
Poți pune o întrebare în orice moment,
și dacă Atar nu are un răspuns,
vei fi pus în legătură cu o persoană
care te va ajuta.
Dar cel mai interesant
este faptul că ajutăm
serviciile sociale și umanitare
să strângă datele și statisticile
necesare pentru a înțelege
nevoile schimbătoare ale nou-veniților
în timp real.
E o mare schimbare.
Am colaborat deja cu ICNUR
pentru a asigura
această tehnologie în Canada,
și în activitatea noastră am condus
campanii în limbile arabă, engleză,
franceză, creolă și spaniolă.
Când vorbim despre
problemele refugiaților,
ne concentrăm
asupra statisticilor oficiale
a celor 65,8 milioane de oameni forțați
să emigreze în întreaga lume.
Dar realitatea e mult mai complexă
decât atât.
Până în 2050,
alți 140 de milioane de oameni
vor fi supuși riscului de emigrare
din cauza degradării mediului.
Și astăzi, chiar astăzi,
aproape un miliard de oameni
trăiesc deja în așezări ilegale
și mahalale.
Relocarea și integrarea
sunt cele mai mari
provocări ale prezentului.
Speranța noastră e că Atar poate oferi
un sprijin fiecărui nou-venit.
Speranța noastră e că Atar
poate amplifica eforturile existente
și poate atenua presiunea
de pe rețelele de securitate socială
care au atins deja un nivel
greu de imaginat.
Dar ceea ce e cel mai important pentru noi
e faptul că activitatea noastră ajută
la restabilirea drepturilor și demnității
pe care refugiații le pierd pe parcursul
relocării și integrării,
prin oferirea resursele de care au nevoie
cu scopul de a se putea ajuta singuri.
Vă mulțumesc!
(Aplauze)