Acum doi ani, am primit un apel care mi-a schimbat viața. „Salut! Sunt vărul tău, Hassen.” Am încremenit. Vedeți voi, am peste 30 de veri primari, dar nu cunoșteam pe niciunul Hassen. Am aflat că Hassen era de fapt vărul mamei mele care tocmai sosise în Montreal ca refugiat. În următoarele luni, încă trei rude au venit în Canada pentru a solicita azil cu puțin mai mult decât hainele de pe ei. În cei doi ani de la acel apel, viața mea s-a schimbat complet. Am părăsit mediul universitar și acum conduc o echipă variată de tehnicieni, cercetători și refugiați care dezvoltă resurse de auto-ajutorare adaptabile pentru nou-veniți. Vrem să îi ajutăm să depășească barierele lingvistice, culturale și alte obstacole care îi fac să simtă că au pierdut controlul asupra propriilor vieți. Știm că I.A. poate ajuta la restabilirea drepturilor și a demnității pe care mulți le pierd când caută ajutor. Experiența cu refugiații din familia mea nu e singulară. Potrivit ICNUR, în fiecare minut, 20 de persoane emigrează din cauza schimbărilor climatice, crizelor economice sau instabilităților sociale și politice. În timpul voluntariatului la un adăpost local YMCA unde vărul meu Hassen și alte rude au fost trimise, am văzut și am învățat să apreciem cât de mult efort și coordonare solicită relocarea. Prima dată când ajungi, trebuie să găsești un avocat și să completezi documentele legale în două săptămâni. De asemenea, trebuie să te programezi pentru control la un medic preautorizat, pentru a putea solicita un permis de muncă. Trebuie să începi să cauți un loc în care să stai înainte de a primi orice fel de asistență socială. Fiindcă mii de oameni au fugit din Statele Unite și au cerut azil în Canada de-a lungul ultimilor ani, am văzut ce înseamnă ca numărul celor care au nevoie de ajutor să depășească resursele disponibile. Serviciile sociale nu se mișcă repede, și chiar dacă comunitățile fac tot ce pot pentru a ajuta cât mai mulți oameni cu resurse limitate, nou-veniții ajung să piardă mult timp așteptând, fără să știe la cine să apeleze. În Montreal, de exemplu, în ciuda milioanelor de dolari cheltuiți pentru a sprijini eforturile de relocare, aproape 50% dintre nou-veniți încă nu știu că există resurse gratuite care i-ar putea ajuta cu orice, de la completarea documentelor, până la găsirea unui loc de muncă. Problema nu este că aceste informații nu există. Dimpotrivă, cei care au nevoie sunt adesea bombardați cu atât de multe informații, încât le e dificil să le înțeleagă pe toate. „Nu-mi oferi mai multe informații, spune-mi doar ce să fac”, am auzit asta la nesfârșit. Toate astea reflectă cât de dificil poate fi să te orientezi când ajungi pentru prima oară într-o altă țară. La naiba, m-am luptat cu aceleași probleme când am ajuns în Montreal, și am un doctorat. (Râsete) Cum a spus un alt membru al echipei noastre, el însuși refugiat: „În Canada, o cartelă SIM e mai importantă decât mâncarea pentru că nu vom muri de foame.” Dar obținerea accesului la resursele și informațiile potrivite poate face diferența între viață și moarte. Dați-mi voie să mă repet: accesul la resursele și informațiile potrivite poate face diferența dintre viață și moarte. Pentru a face față acestor probleme, am construit Atar, primul asistent virtual bazat pe I.A. care te ghidează pas cu pas în prima săptămână petrecută într-un oraș nou. Trebuie doar să-i spui cu ce te poate ajuta. Atar îți va pune câteva întrebări simple pentru a-ți înțelege propriile circumstanțe și pentru a stabili dacă ai dreptul de a beneficia de acele resurse. De exemplu: Ai un loc unde să stai în seara asta? Dacă nu, preferi un adăpost pentru femei? Ai copii? Atar va genera o listă pas cu pas ce îți spune tot ce trebuie să știi, de la unde să mergi, cum să ajungi acolo, ce să iei cu tine și la ce să te aștepți. Poți pune o întrebare în orice moment, și dacă Atar nu are un răspuns, vei fi pus în legătură cu o persoană care te va ajuta. Dar cel mai interesant este faptul că ajutăm serviciile sociale și umanitare să strângă datele și statisticile necesare pentru a înțelege nevoile schimbătoare ale nou-veniților în timp real. E o mare schimbare. Am colaborat deja cu ICNUR pentru a asigura această tehnologie în Canada, și în activitatea noastră am condus campanii în limbile arabă, engleză, franceză, creolă și spaniolă. Când vorbim despre problemele refugiaților, ne concentrăm asupra statisticilor oficiale a celor 65,8 milioane de oameni forțați să emigreze în întreaga lume. Dar realitatea e mult mai complexă decât atât. Până în 2050, alți 140 de milioane de oameni vor fi supuși riscului de emigrare din cauza degradării mediului. Și astăzi, chiar astăzi, aproape un miliard de oameni trăiesc deja în așezări ilegale și mahalale. Relocarea și integrarea sunt cele mai mari provocări ale prezentului. Speranța noastră e că Atar poate oferi un sprijin fiecărui nou-venit. Speranța noastră e că Atar poate amplifica eforturile existente și poate atenua presiunea de pe rețelele de securitate socială care au atins deja un nivel greu de imaginat. Dar ceea ce e cel mai important pentru noi e faptul că activitatea noastră ajută la restabilirea drepturilor și demnității pe care refugiații le pierd pe parcursul relocării și integrării, prin oferirea resursele de care au nevoie cu scopul de a se putea ajuta singuri. Vă mulțumesc! (Aplauze)